96. L'amicu caru - 97. A serenata - Vernacolo Calabrese - UNREGISTERED VERSION

Vai ai contenuti

Menu principale:

96. L'amicu caru - 97. A serenata

Poesie quarta parte

       L'amicu caru

Pe casu nu jornu u ncuntravi,
e forti forti io mi l'abbrazzavi.
Cu sapi quantu tempu chi passau,
di l'urtima vota chi mi salutau.
Era cumpagnu caru di la scola.
si m' arricordu di nomi faci Cola.
Comu ti la passi, caru amicu,
ê la prima cosa chi nci dicu.
Dimmi di tia, amicu mio adoratu,
ca mai di mia fusti tu scordatu.
Appena chi ti vitti, u cori juntau i fora,
da cuntentizza no si fermau ancora.
Vogghju mu ti fazzu nu rigalu,
ca annud'atru amicu io t'aggualu.
Affida a li mei mani li toi beni,
sordi e tuttu quantu teni.
A menu di sei misi i facimu nui fruttari,
e mali chi ti vaci i vidi raddoppiari.
Na matina però vinni,
u mio caru amicu Cola,
u mi spiega comune abbini,
ca u dinaru si ndi vola.
Mi pigghjaru li dinari,
mi i futtiru tutti quanti,
mancu pozzu io parrari,
e restarvi chi mutanti.

          A serenata

Di sutta o barcuni ti fazzu a serenata,
ta fazzu ca chitarra a tia, mia adorata.
Ma na chitarra è pocu, nci voli u mandulinu,
affacciati na nticchja ca io ti su vicinu.
Vogghju mu ti toccu ssi capidi tantu longhi,
vogghju mu ti vasu puru subba e ganghi.
Fammi vidiri nu pocu lu partusu,
mi basta mu lu guardu puru senza l'usu.
No dormu mancu a notti, pensandu sempre a ttia,
di jornu no lavuru, puru ca vorria.
Nu focu m'appicciasti e no si po astutari,
dimmi ncuna cosa di comu pozzu fari.
Menti fora a ricchi, ca u cori mio tintinna,
abbascia a spallina pe ammirari a minna.
Ti pregu e ti scongiuri, fammi mu ti viju,
ma prima i nu minutu, sinnò jio mi ndi vaju.


 
Torna ai contenuti | Torna al menu