39. E' accussì? - 40. U cafè - Vernacolo Calabrese - UNREGISTERED VERSION

Vai ai contenuti

Menu principale:

39. E' accussì? - 40. U cafè

Poesie Parte Seconda

È accussì??

Pecchì io no restavi figghjoledu,
pecchì io no restavi pe com'eru?
A tuttu chidu chi jio sapìa
senza dumandi o dubbi nci cridìa!
Mbiata innocenza di criaturi
pe idi, tuttu u mundu è rosa e juri.
A manu chi si crisci, t'attanagghja
u dubbiu e u suspettu chi ti pigghja,
u cori, l'anima e puru u sentimentu
ca tuttu lu toi corpu è nu turmentu!
Lottandu, no riesci pemmu otteni
mu cangi tutti i dubbi chi ti teni.
u vidi u mundu bellu e nettu,
vorrissi tuttu quantu cchjù perfettu,
penzandu ca lu Dio chi ndi criau
sulu pe i cosi belli ndi penzau!
Si ndi criau a sua somigghjanza
pecchì si penza sulamenti a panza?
S'è beru c'ha u si mangia pe campari
pecchì a mu si faci ad abbuffari?
Tu penzi ca lu Cristu misu ncruci
cu quantu chi ndi fici no n'ha vuci
si no pe na manata di perzuni
ca l'atri su na massa di turduni.
No nc'è nu jornu giustu pe moriri
ma tutti sugnu boni pe suffriri.
Quanti sufferenzi avimu i supportari
sacciu chi peccati ndi tocca di scuntari!
Ndi dicinu che sulu na sbentura,
ma di chi si criau l'omu, sempri dura!
No si capisci chhjù nta chi mundu simu,
si mancu tra di nui ndi canuscimu.
Pe radiu, televisioni o pe giornali
i notizzii su sempri e tutti oguali!

U cafè

Tutti sutta all'umbrelluni
cu nu caddu i sulleuni.
Nc'è cu dormi e cu è assonnatu
nc'è cu joca cu lu catu,
pe i figghjoli è godimentu
pe li grandi è nu turmentu.
Nc'è n'amica appenzerarta
stranamenti cchjù appartata;
ma attacca poi  la spina,
no n'è cchjù com'era prima
tantu parra e teni bancu,
doppu pocu sugnu stancu!
Pe alleviari a sofferenza
menti manu a la cuscenza.
Pecchì voli u ti ristora
a buttigghja tira fora,
chi jè chjna i cafè friddu
ca no servi chidu caddu.
Cu la manu sberta pigghja
di lu codu la buttigghja,
e cu lestu movimentu
dintra u sbatti a nu mumentu.
Faci puru la schiumazza,
pe mancanza di la a tazza
ti lu servi nto biccheri
chi no n'è chjdu d'ajeri
ca li lordi li jettau
e li netti ndi portau.
Ma sta fimmana gentili,
subba a lingua no n'ha pili,
cu la manu ch'è mai stanca:
ida i nomi faci Bianca.

 
Torna ai contenuti | Torna al menu