17. U piscitaru - 18. Comu fù - Vernacolo Calabrese - UNREGISTERED VERSION

Vai ai contenuti

Menu principale:

17. U piscitaru - 18. Comu fù

Poesie Prima Parte

U piscitaru

E sei e menza da matina, nta la paci di li Santi
grida e vandija u piscitaru e rivigghja tutti quanti.
Accattativi li pisci tantu frischi chi juntanu ancora
aju mi tegnu cu li mani ca sinnò nescinu i fora.
E cummari Pascalina chi u soi già su tenia:
"disgrazziatu, mi sconzasti, malanova puru a tia".
A chist'ura da matina a genti avi atru i fari,
pemmu ncassa ncunu sordu, no po' certu disturbari!
S'affaccia i l'atra via, a cummari ca suttana,
menu mali co maritu è cchjù surdu i na campana,
si nto mejju u disturbava di lu soi sacru doviri
potia stari puru certu ca i pisci finia i vindiri.
A lu fundu di la strata, pari succedi na tragedia,
si scopri pocu doppu ch'è sulu na commedia.
U zu Japicu lu tostu, subbanomi i ricordari,
sa pigghjava ca mugghjeri no potendu cchjù ammogghjari.
E lu mastru custureri chi aspettava u si rivigghja,
tantu attrassa chi gridati chi nu simpicu nci pigghja.
Ma vi pari cosa giusta, nta nu paisi tantu bedu
pe quattru cazzi di gridati mu succedi stu ribbedu?

Comu fù

Vitti na giuvaneda chi fuja
cu n’abitu iancu era vestita
na murra i genti arredu chi nci ija
u vidinu pecchì era fujuta.
S’avia di maritari, era raggianti
s’avia trovatu nu bellu giuvanedu
avia mbitatu propriu a tutti quanti
s’avia di fari festa cu ribbedu.
A mamma nci avia fattu na gran dota,
era u bellu juri di la casa
puru l’abitu i spusa avia la rota
chi lu zitu non arrivava mu la vasa.
Pe chistu e pe quant’atru va a penzari,
ca mancu cu a cchjù grandi fantasia
sta giuvaneda non s’avia di maritari!
Avojja pemmu dici: “maramia!!”.
Ma nudu ancora si po dari paci,
chi potti succediri tutt’a na vota?
U patri pe li strati girando vaci
pe capiri u pecchì di sta strambota.
Fu, ca lu zitu avia fattu giuramentu,
apposta stu fetenti era scappatu
a cosa nci procurava assai turmentu,
ca ida l’onori soi no nci avia mai datu.

 
Torna ai contenuti | Torna al menu