78. I 18 anni di Enricu - 79. I 60 anni di Delia - Vernacolo Calabrese - UNREGISTERED VERSION

Vai ai contenuti

Menu principale:

78. I 18 anni di Enricu - 79. I 60 anni di Delia

Poesie terza Parte

I 18 anni di Enricu Damianu

U primu agustu du novantatrì
nescia Enricu Vallone, ma pecchì?
Pensati ca u cielu u distinau?
Criditi ca pe misteru si criau?
Ognunu a po pensari i na manera;
ma è na  fissaria oppuru è vera?
Penzati chi voliti ma a mia mi pari
ca senza du piruni no si po chjantari;
e novi misi prima Gustinu lu chjantau
mancu u s'indaccorgi Coletta ngravidau,
magari fu di jornu oppuru nta nottata
facendu u jocaredu du medicu ca malata.
Nesciu cu patimenti, nesciu cu doluri      
toccau puru a idu , figghju di dotturi.
Mo è nu giuvanedu, atu, robustu e sanu
tanti sacricrifici armenu non furu mbanu.
Si aviti penzeri chi vi passanu pa testa
s'abbrazza la chitarra e ca mani lesta lesta,
vi ntona na canzuni chi vi nchjana u morali
e puru ca no riesci, di certu no fa mali.
Si quandu tu  l’aspetti arriva cu ritardu
è sempri sulu curpa i fraisa Riccardu!
Mo si maggiorenni e fai chidu chi voi
ma stai beni attentu ca su puru cazzi toi!
Su diciottanni belli e su tantu mportanti
Arredi no guardamu e… jamu  sempri avanti!
…………………………………………………………………..
Pigghjatilu du pedali, azatilu ca manu
facimu tanti cari auguri a Enricu Damianu.

            I 60 anni i Delia

U tridici settembri, propriu comu oi,     
sessanta giusti giusti, sugnu l’anni toi.
Nescisti addaccussì, comu tant’atri,              
ammenzu di tri soru e di tri frati.                  
Già di figghjoleda, tantu piccirida,             
avivi u focu dintra, eri  na sisida!             
Nuda cosa storta potivi supportari               
grandi o figghjoledi l’avenu di pagari.           
Cusì cuntinuasti pe tutta a figghjolanza,    
rmenu finu a quandu da casa a luntananza,  
cu pocu penzeri e senza mu t’accori                                
dassati tuttu arredi e jsti cu li suori.                                    
Ma volivi o no volivi era n’atru u toi distinu,    
vita tua cangiava di luntanu e di vicinu.                
E quandu poi  trovasti nu giuvani u ti pigghja,   
assemi a stu brav’omu facisti na famigghja.   
I sacrifici toi no stannu nta na manu,                 
ma si li voi cuntari ha mu parti di luntanu.   
Mamma tantu duci e fimmana ndaffarata,     
pa famigghja impegni, tutta la jornata.               
Di la tua vucca duci mai si ntisi nu lamentu,   
mancu cu li  figghj  mai n’accoramentu.              
E si ncorcunu poi ti faci ncunu tortu,                         
subitu  perduni cu na parola di cumportu.    
Cusì, di nta cucina, ntall’ortu o a funtana,        
prestu dassi stari comu senti na campana.            
Tu ripeti sempri:"O primu postu veni Dio,                   
veninu i figghj appressu  anzemi a Paulu mio".
Fisicamenti ti teni tutti l'anni,                            
puru cu l’acciacchi e chi malanni,                       
ma u spirito però nesci di fora                               
e comu figgholeda jochi ancora.                              
No oru, no pellicci e no gioielli,                              
no sugnu sulu chisti i cosi belli,                                  
ma st'opera, pe mia tantu i valori,                      
a tia ta dassu, ca mi nesciu du cori.    

 
Torna ai contenuti | Torna al menu