Menu principale:
I 18 anni di Enricu Damianu
U primu agustu du novantatrì
nescia Enricu Vallone, ma pecchì?
Pensati ca u cielu u distinau?
Criditi ca pe misteru si criau?
Ognunu a po pensari i na manera;
ma è na fissaria oppuru è vera?
Penzati chi voliti ma a mia mi pari
ca senza du piruni no si po chjantari;
e novi misi prima Gustinu lu chjantau
mancu u s'indaccorgi Coletta ngravidau,
magari fu di jornu oppuru nta nottata
facendu u jocaredu du medicu ca malata.
Nesciu cu patimenti, nesciu cu doluri
toccau puru a idu , figghju di dotturi.
Mo è nu giuvanedu, atu, robustu e sanu
tanti sacricrifici armenu non furu mbanu.
Si aviti penzeri chi vi passanu pa testa
s'abbrazza la chitarra e ca mani lesta lesta,
vi ntona na canzuni chi vi nchjana u morali
e puru ca no riesci, di certu no fa mali.
Si quandu tu l’aspetti arriva cu ritardu
è sempri sulu curpa i fraisa Riccardu!
Mo si maggiorenni e fai chidu chi voi
ma stai beni attentu ca su puru cazzi toi!
Su diciottanni belli e su tantu mportanti
Arredi no guardamu e… jamu sempri avanti!
…………………………………………………………………..
Pigghjatilu du pedali, azatilu ca manu
facimu tanti cari auguri a Enricu Damianu.
I 60 anni i Delia
U tridici settembri, propriu comu oi,
sessanta giusti giusti, sugnu l’anni toi.
Nescisti addaccussì, comu tant’atri,
ammenzu di tri soru e di tri frati.
Già di figghjoleda, tantu piccirida,
avivi u focu dintra, eri na sisida!
Nuda cosa storta potivi supportari
grandi o figghjoledi l’avenu di pagari.
Cusì cuntinuasti pe tutta a figghjolanza,
rmenu finu a quandu da casa a luntananza,
cu pocu penzeri e senza mu t’accori
dassati tuttu arredi e jsti cu li suori.
Ma volivi o no volivi era n’atru u toi distinu,
vita tua cangiava di luntanu e di vicinu.
E quandu poi trovasti nu giuvani u ti pigghja,
assemi a stu brav’omu facisti na famigghja.
I sacrifici toi no stannu nta na manu,
ma si li voi cuntari ha mu parti di luntanu.
Mamma tantu duci e fimmana ndaffarata,
pa famigghja impegni, tutta la jornata.
Di la tua vucca duci mai si ntisi nu lamentu,
mancu cu li figghj mai n’accoramentu.
E si ncorcunu poi ti faci ncunu tortu,
subitu perduni cu na parola di cumportu.
Cusì, di nta cucina, ntall’ortu o a funtana,
prestu dassi stari comu senti na campana.
Tu ripeti sempri:"O primu postu veni Dio,
veninu i figghj appressu anzemi a Paulu mio".
Fisicamenti ti teni tutti l'anni,
puru cu l’acciacchi e chi malanni,
ma u spirito però nesci di fora
e comu figgholeda jochi ancora.
No oru, no pellicci e no gioielli,
no sugnu sulu chisti i cosi belli,
ma st'opera, pe mia tantu i valori,
a tia ta dassu, ca mi nesciu du cori.