82. Bastava pocu - 83.U 2 novembri - Vernacolo Calabrese - UNREGISTERED VERSION

Vai ai contenuti

Menu principale:

82. Bastava pocu - 83.U 2 novembri

Poesie terza Parte

             Bastava pocu

Arredi da finestra, ammucciateda,
u suli subba o vitru, riflettia
pe tutti eri sulu a stortareda
mancu  a faccia tua si vidìa.

Avi deci anni chi no nesci fora
i quandu na perzuna arridiu
nu sgarru chi ti ricordi ancora
ca doppu lestu lestu s'indiju.

Tanti paroli cari di parenti
tanta vicinanza di l'amici,
quasi no nti serviru a nenti,
mancu quantu ognunu pe tia fici.

Deci anni tu perdisti da toi vita
ti jocasti a tua bella gioventù
a la festa du paisi idu ti mbita
ma nenti ormai ti nteressa cchjù!

Paisani e forasteri, tanta genti
vecchj, figghjoli e tanta baraunda
sona la banda cu li musicanti,
puru l'arburi sonanu ca frunda.

A tia bastaù però sulu n'istanti
e menu a idu u ti faci ammaliari,
chidu bellu giuvani musicanti
u ti faci nta nenti nginocchjari

pe ringrazziari cusì tutti li santi
di quantu succediu senza speranza;
ringrazziamentu puru a tutti quanti
ti dezaru sustegnu in abbundanza.

Mo si patruna di la vita toi;
si penzi ca bastava tantu pocu
u decidi pe tia chidu chi voi
mu ti ndi nesci di nta chidu focu!

        U 2 Novembri

No senti chi ribbedu chi nc'è oij?
Nta stu casinu mancavanu sulu i toi!
Non hannu mancu  nu pocu di crianza
non nc'è bisognu di sta ricorrenza.
Cussi parrau n'altu locatu signurinu
a nu scanusciutu povaru cuntadinu,
chi pe sbagliu e no pe propria volontà
fu atterratu, guarda casu, propriu da.
S'eramu nbita ti parrava i Vui
ma simu morti e simu sulu nui;
perciò ti dicu riggettati e sta carmu,
e dormi nta ssu loculu di marmu.
Fina a chi jeri bonu e dispenzavi,
tutti attornu, ampena li chjamavi.
E mo chi ti restaru sulu l'ossa
ti jettaru a mndifuttu, nta sta fossa!
Io no mi lamentu d'amici e di parenti
fu amatu e rispettatu i tutti quanti
e puru mò, chi mi ritrovu mortu
a nudu viju, chi mi faci tortu.
No sulu nta stu jornu dedicatu,
ma ogni santu jornu su penzatu.
Cu preghieri, lumini e tanti juri
s'abbicinanu cussì cu veru amuri.
Tu certamenti non ti senti disturbatu
ma sulu pecchì, di tutti si ignoratu!
Io fu povaru, onestu e senza nenti
ma ti fazzu donu di nu juri di parenti.

 
Torna ai contenuti | Torna al menu