60. I 50 i Gustinu - 61. A Cuncetta - Vernacolo Calabrese - UNREGISTERED VERSION

Vai ai contenuti

Menu principale:

60. I 50 i Gustinu - 61. A Cuncetta

Poesie Parte Seconda

  A cinquantina di Gustinu

A ntrasatta si ntisi nu grandi bottu,         
era u millinovicentucinquantottu.                
U pataternu finìa nu progettu,                     
u finìa accussì, tuttu di gettu.  
All’angialu nci dissi: appena poi,    
portancillu  prestu e genitori soi,              
è u progettu di nu figghjoledu                     
chi di nomi ha di fari Gustinedu.      
Nesciu cusì, pe comu stava scrittu            
nta casa di Vallone strittu strittu.              
Cu i pecuri pe terri e cu lu cani,                    
pe nu pezzu i formaggiu cu lu pani       
ja pe aiutari sempre la famigghja             
ca a fami si pigghjava ca tinagghja.   
Sulu nu libbru giustu era pe idu,                  
u penzeri volava sempri a chidu:     
subba a tutti era u vocabulariu,                               
u studia si ndiju nto siminariu.             
Ma chidu locu no l’avia nto cori                 
si spognau di previti u faci lu dottori.  
Giuvani perdìu na soru cu nu frati,          
doppu ancora a mamma cu lu patri.  
Avanti sempri iju pe la soi strata    
chista era, e no ndi vidia  atra.                    
È tantu tempu chi u medicu idu faci       
nu jornu è peju i n’atru, senza paci,      
U fermanu pe strata cu la fretta:                   
vi pregu dottori,  fatimi a rigetta,     
mugghjerima è jettata dintra o lettu   
nci doli u pedi, u stomacu e lu pettu;   
accuntentatila  vui, ca voli visitata              
datincillu  nu sciruppu o na pumata.        
Penzavi u ti riposi a cinquantina         
ma  la jornata tua è sempri chjna.         
Si pe segretaria haj puru la mugghjeri,    
bastanu i figghj u ti inchinu i penzeri.     
   

              A Cuncetta

Fusti na santa donna, cchjù i na gnura,   
tutta a vita tua fu n’avventura.                
Subba a la vucca tua paroli duci               
puru ca t’abbrazzavi na grandi cruci.
Mai nu scumportu  oppuru nu lamentu,   
guardandu versu i cielu ogni mumentu    
dicivi accorata:" O Madonna mia"           
e tuttu nci affidavi a Virgini Maria.


 
Torna ai contenuti | Torna al menu