Menu principale:
A cinquantina di Gustinu
A ntrasatta si ntisi nu grandi bottu,
era u millinovicentucinquantottu.
U pataternu finìa nu progettu,
u finìa accussì, tuttu di gettu.
All’angialu nci dissi: appena poi,
portancillu prestu e genitori soi,
è u progettu di nu figghjoledu
chi di nomi ha di fari Gustinedu.
Nesciu cusì, pe comu stava scrittu
nta casa di Vallone strittu strittu.
Cu i pecuri pe terri e cu lu cani,
pe nu pezzu i formaggiu cu lu pani
ja pe aiutari sempre la famigghja
ca a fami si pigghjava ca tinagghja.
Sulu nu libbru giustu era pe idu,
u penzeri volava sempri a chidu:
subba a tutti era u vocabulariu,
u studia si ndiju nto siminariu.
Ma chidu locu no l’avia nto cori
si spognau di previti u faci lu dottori.
Giuvani perdìu na soru cu nu frati,
doppu ancora a mamma cu lu patri.
Avanti sempri iju pe la soi strata
chista era, e no ndi vidia atra.
È tantu tempu chi u medicu idu faci
nu jornu è peju i n’atru, senza paci,
U fermanu pe strata cu la fretta:
vi pregu dottori, fatimi a rigetta,
mugghjerima è jettata dintra o lettu
nci doli u pedi, u stomacu e lu pettu;
accuntentatila vui, ca voli visitata
datincillu nu sciruppu o na pumata.
Penzavi u ti riposi a cinquantina
ma la jornata tua è sempri chjna.
Si pe segretaria haj puru la mugghjeri,
bastanu i figghj u ti inchinu i penzeri.
A Cuncetta
Fusti na santa donna, cchjù i na gnura,
tutta a vita tua fu n’avventura.
Subba a la vucca tua paroli duci
puru ca t’abbrazzavi na grandi cruci.
Mai nu scumportu oppuru nu lamentu,
guardandu versu i cielu ogni mumentu
dicivi accorata:" O Madonna mia"
e tuttu nci affidavi a Virgini Maria.