25. U dirittu - 26. O mari - Vernacolo Calabrese - UNREGISTERED VERSION

Vai ai contenuti

Menu principale:

25. U dirittu - 26. O mari

Poesie Prima Parte

U dirittu

Cu na mani nta na sacca e cu l’atra o piruni
quattro capissi arruggiati e nu pezzu di vastuni,
era prontu u faci guerra, a spidari li nimici
tutti chidi chi avantieri eranu vecchj cari amici.
È tantu picciridu, no mbali na quaterna
u si vidi di vicinu no mbasta na lanterna.
Ma pe fari certi cosi, no nci voli la grandizza
ma nu cori di leoni e na dosi di sbertizza.
Tuttu chistu no nci manca,
no tu menti sutta a n’anca,
ca nci inchiuru tantu a testa:
e a cu voli nci faci a festa.
Chistu è quantu penza u sbertu,
ca li vinci è quasi certu.
Du tampaluni e na mascata
e si no basta na liqnata,
mi li cacciu avanti e pedi
cui è davanti e cui d’arredi.
Ma i paroli no su fatti,
comu i surici chi gatti,
si ritrova poi davanti
u sterndardu i nu giganti.
Sulu cu nu scoppuluni
cu a figura i nu cugnuni,
s’ajuta i gambi ncodu
ca no vidi n’atru modu
u guadagna a sarvizza
senza di la sua sbertizza.

O mari

Cu stu caddu chi si mori
pe no mm’aiu affannu o cori
vaju o mari u mi rifriscu
lestu lestu ca no risistu.
Grundu paru, su sudatu,
arrivu tuttu trapilatu.
Pe asciucari la sudura
s’abbicina a bella gnura
cosci grossi e culu tundu,
quanta arrobba! Mi cumpundu.
E pe quantu pocu dura
po scappari n’avventura.
Chi minnazzi, guardu ancora,
e sbidicu l’occhj i fora.
A tutt’atru aju i penzari
di la testa l’aju i levari
si ndi viju accussi tanti
ngrossa u jjommaru davanti.
Senza nudu mu u comanda
sona peju di na banda;
poti fari puru danni
ca no n’è nu mpendipanni.
Antrasatta lu maritu
si presenta senza mbitu
comu nenti mi ritrovu,
ca la facci aju u rinnovu,
tanti corpa mi jettau
pe tri misi mi durau.

 
Torna ai contenuti | Torna al menu