45. Amuri di figghja - 46. U signurinu - Vernacolo Calabrese - UNREGISTERED VERSION

Vai ai contenuti

Menu principale:

45. Amuri di figghja - 46. U signurinu

Poesie Parte Seconda

Amuri di figghja

Na vita passata allegramenti,
lavuru e sacrifici eranu nenti.
tuttu quantu sempri anzemi
ca veramenti si volenu tantu beni.
Ma poi la mala sorti a idu si pigghjau
oppure u Pataternu dassubba su chjamau!
No nc'era modu u si poti rassegnari
nè amuri di li figghj servia a cunzulari.
Jornu pe jornu pemmu u trova sempri jia
scunzulata e sempri afflitta, st'anima pia.
Sempri o campusantu si recava
e subba lu tambutu cusì pregava:
“Cercavi u guardu fora e dintra i mia
ma no nci la fazzu cchjù, portami cu tia!”
Appressu di la mamma jia la figghja
ch'era attaccata cchjù di na tinagghja,
e comu a mamma sua, ida pregava,
ma i pili di la testa no sciuppava:
“O patricedu mio ti vogghju beni,
ma chidu chi voli mama no cumbeni;
io no sacciu tu chi madonna voi
ma vidi u tui fai li catinazzi toi;
a casa mia è chjna di cambiali
e ncuna manu i cchjù no faci mali
e pe quantu ida no pigghja milioni
commidu i mi faci chida pinzioni!”

U signurinu

signurinu mio chi diti mai,
pe la gnura vostra io ncamai?
Stu sticchju di figghjola beda assai
di quandu chi la vitti mbacilai.
No sacciu e no mi pozzu dari paci,
nu sgorbiu comu vui comu faci
pemmu avi na creatura cusì beda
e, a quantu si ndi sapi, virgineda!
ndeppi prependenti e spasimanti
ma a unu a unu si li levau davanti.
jri in pundu a quistioni
cchjù di dumanda ca si poni.
ija cercandu nta l'omu i maritari
a prestanza, la bellezza o li dinari?
Cotrara ii primu pilu idu cercava
e cinquant'anni i cchjù no nci mportava.
No n'era certamente cosa strana
speci si hai li sacchi chjni i grana.
A figghjola di ciò nd'aprofittau
e prima u cangia dia su maritau.
mugghjeri sberta fu e aggarbata
u soi doviri facìa ogni jornata.
No nc'era cosa ch'idu no cercava,
prima m'apri vucca u ccuntentava.
Ma u focu di l'amuri era potenti,
u signurinu si la cogghju nta nenti.
A veduva, beda e giuvana restau
e no cchjù di tantu, sa pigghjau,
sapendu ca prestu a cunzulari
nci toccavano i beni e li dinari!

 
Torna ai contenuti | Torna al menu