90. I pinzionati (e no sulu) - 91. U preservativu - Vernacolo Calabrese - UNREGISTERED VERSION

Vai ai contenuti

Menu principale:

90. I pinzionati (e no sulu) - 91. U preservativu

Poesie terza Parte

  I pinzionati (e no sulu)

Comu girati l'angulu i viditi,
a gruppu dintra o bar li trovati.....
U ncuntru è cchiù o menu a stessa ura,
e pe tutta a matinata quasi dura.
Prima u si finisci i cunzumari,
fannu a gara a cui avi di pagari.
Pigghjatu lu cafè si va girandu,
nta ncunu bricu, armenu finu a quandu,
cu avi mu lavura vaci a scola,
cu faci atru lavuru si ndivola.
Restanu sulu quattru pensionati,
ca unu cchjù di natru su sbacati.

 U preservativu

Apritimi cumpari, apritimi sta porta,              
chjamàti a mugghjeri ca ndi mangiamu a torta,
pigghjati na buttigghja du megghju chi aviti,
avimu u festeggiamu puru ca no sapiti!
Pista ca ti pistu, mi pigghjavi di paura,                
pe chjdu chi succedìa no nc’era nuda cura.
E mò sugnu cuntentu ca panza no criscìu,     
c’attrezzu chi usavi, malanova si ruppìu.
Era di marca bona, lisciu e mai usatu,                     
no sacciu comu fu, ma risultau bucatu.
Fortuna volli armenu ca no n’era u jornu bonu,      
passau accussì u schjantu e mi sentu galantomu.       
Capisciu quasi tuttu, mi dissi lu cumpari,               
dicitimi però cu era a fimmana i mprenari.
Vi pregu u stati carmu e nommu va pigghjati,
mugghjeri accusì vui no va meritati.
Troppu trascurata e volendu tantu amari,
povareda si jettau nte vrazza du cumpari!


 
Torna ai contenuti | Torna al menu