11. U testamentu mbita - 12. U matrimoniu - Vernacolo Calabrese - UNREGISTERED VERSION

Vai ai contenuti

Menu principale:

11. U testamentu mbita - 12. U matrimoniu

Poesie Prima Parte

U testamentu mbita

Stasira tutti a casa, nc’è u patri chi ndi voli
ma sulu a tutti i grandi, senza di figghjoli.
E’ na cosa troppu seria, a quantu mi pari
penzu ca voli mu ndi sparti li dinari.
A sentiri sta notizia fujnu tutti quanti,
facendu quasi a gara a cui si menti avanti.
Comu sugnu a lu cospettu di l’amatu genitori
aspettanu i sapiri chi nci tocca prima u mori,
pecchì ,idu in berità, no scoppia di saluti
ma pe campari assai no fici mancu i vuti.
Vui, o figghj mei, no v’ammaraggiati,
u sacciu ca pe mia puru i pili vi sciuppati.
Caru lu mio Ntoni, tu avisti quattru voi,
pecchì no si cuntentu, chi catinazzu voi?
Tu Nuzza e Zarafina avistivu bona dota
chi mancu li baruni a vittaru a na vota.
E tu Micu, chi si u quartu di li figghj
tantu sciuppasti, no nc’è cchjù chi mu pigghj.
Cervavi sempri u vi dugnu cchjù ca potti,
lavurandu como o sdragu jornu e notti;
ca brama pemmu fazzu cchjù dinari
du tuttu mbacilavi, mi finivi i ruvinari.
Mo chi su vecchju e no pozzu lavurari
mi pari puru giustu ca m’aviti d’aiutari;
pe no fari tortu a nudu, vi trattu tutti oguali,
spartitivi tra vui stu mazzu di cambiali.
Comu sepparu però ca no nc’èra nudu beni
ognunu si la fila pecchì no nci cumbeni
mu stavi a sentiri lu caru amatu patri,
ca i discurzi c’aspettavanu eranu ben atri.
A chi tu cuntu mpini, resta sulu e scunzulatu
mprecandu a mala sorti, ca chidu che datu è datu.
U sacciu ca no si poti, ma s’arredi tornaria
mi godaria a vita e a mia sulu penzaria.

U matrimoniu

Fati largu, sta passandu, guardati quantu è beda
sta jendu u si marita cu Micu, Francischeda.
Mbitaru tuttu lu paisi, amici e canuscenti,
fu fatta festa grandi, pe amuri di parenti.
No badaru a lu spisatu, nci ndi vozaru dinari,
ca si no nci bastaru, si i ficiaru prestari.
Furu troppu mpaccendati cu li preparativi,
ca cosi tantu grandi cchjù non si ndi vidi!
Approntaru i documenti, prepararu u passaportu;
si no vai in giru i nozzi, si pigghjàtu pe nu stortu!
I tempi d’oj no su comu ad ajeri,
quantu si ndi faci pe amuri da mugghjeri!
E puru ca no voi, arredi no ti poi tirari
ca stu madonna i giru, pe forza l’hai di fari;
pecchì chista, maramia, è a moda di sti mumenti,
ca puru mamma e patri hai pemmu fai cuntenti.
Chi quatrettu familiari, chi amuri i picciunedu,
na vasata, na stricata, si rivighja puru a cedu!
Cui no bada e fatti soi, cu a ricchj stavi attentu
sperandu nta la notti pemmu senti nu lamentu.
Ma u silenziu fu totali, no si ntisi nudu scrusciu,
no paroli, no gridati, tantu menu ncunu ngusciu!
No n’é datu di sapiri chi pe casu capitau,
fu lu chjusu di la stanza si l’acedu s’ammusciau?
Va a bidiri ca nto meghju no n’é sbertu comu o patri,
ca nci servi puru ancora lu cunsigghju di la matri?
Vinni l’ura finarmenti di partiri pe lu giru,
s’indi jru queti queti, e dassaru a tutti i piru.
Ma nto meghju du viaggiu, dà subba all’apparecchju
abbrazzatu a la sua cara, tremava cchjù i nu vecchju.
A ntrasatta na gridata, chi schjantaru tutti quanti,
u futtìu tantu a paura, chi sa fici nte mutanti,
e gridandu comu o paccju, dicia: “fatimi scindiri”
no nci a fazzu cchjù mu staju, a casa vogghju jri.
Pe fortuna co pilota, si pigghjò i cumpassioni
e facendu marcia arredi, portò tutti nta stazzioni.
Si vi pari ca finiu, no vi fati meravigghja,
pe tornari o paisi puru a mamma iju mi pigghja.
Quanti voti s’acchjapparu li soceri tra idi,
nzoll’urtimu li fimmani si pigghjaru di capidi;
no potenu suppurtari ca a sua figghja sulamenti
tornava prestu a casa, senza jri in giru i nenti.
D’atru cantu a mamma d’idu, chi l’avìa sempri nto cori,
no u potia dassari sulu, e pe u giru pemmu mori!

 
Torna ai contenuti | Torna al menu