104. U puditru - 105. A lotteria - Vernacolo Calabrese - UNREGISTERED VERSION

Vai ai contenuti

Menu principale:

104. U puditru - 105. A lotteria

Poesie quarta parte

             U puditru

Ca cofineda  ntesta, cummari Nunziata,                          
u faddali  subba  a panza, cuminciava a jornata.      
Caminava a passu sbertu cu nte mani nu panaru,           
ca cumpari Ciccu u lestu l’aspettava nto pagghjaru.      
E ndavia tutti i raggiuni, no potìa cchjù tardari,               
a sua ciuccia Rosineda avia prestu di figghjari.  
Doppu tanti sufferenzi e tri uri chi sgramava,          
mpari Ciccu cu destrizza  u puditru nci tirava.           
Chistu  eventu a Nunziata fici tanta meravigghja                           
prima vota nta la vita vitti a ciuccia come figghja.     
Capiscìu comu fici u puditru pe nesciri,                      
no sapia i nudu modu comu fici pe trasiri.                 
Stu penzeri appena dittu nci rotiava di no pocu,          
e a facci arrussicava comu vampa di lu focu.             
A sta puntu mpari Ciccu, approfitta i l'occasioni,           
si fa presto  lu maistru e nci duna na lezzioni.              
Si a facci ancora vruscia e a panza movi e trema,            
ti la fazzu vidiri io comu a fimmana si mprena!


            A lotteria

San Jennaru mio, arrassati di docu,
ca Santu Nicola, pigghja lu toi locu.
Tempu  ndi passau e tu no mantenisti,
l'unica promissa chi a mia mi facisti.
Na sula cosa io ti cercavi a tia,
u vinciu pe na vota a lotteria.
No sacciu quantu juri ti portavi,
no cuntu i candili chi appicciavi.
Dassavi io perfinu lu lavuru,
pe aviri tantu tempu mu t'aduru.
Dintra a cucina e puru nto giardinu,
u ti pozzu pregari, armavi l'artarinu!
E avia u mi guardu puru di vicini,
ca di mbidia, malonova, eranu chjni!
A tia, mberità, no ti custava nenti,
e io potia finiri di fari lu pezzenti.
Mi dicisti quandu ti vinni a dumandari:
nu catinazzu di bigliettu armenu u voi accattari?


 
Torna ai contenuti | Torna al menu