80. Mortu a ntrasatta - 81. Pe ttia - Vernacolo Calabrese - UNREGISTERED VERSION

Vai ai contenuti

Menu principale:

80. Mortu a ntrasatta - 81. Pe ttia

Poesie terza Parte

          Mortu a ntrasatta

Chi  nci mbattiu a cumpari Conu?              
Arzira era vivu, stava tantu bonu!                  
È beru c'ho vitti d'abbasciu a lu violu           
si grattava a panza e puru lu citrolu!         
A posa era strana, stava  a pecuruni,                
si annacava tuttu, pe via du mangiasuni.    
Ma quandu mai, sulu pe una grattata,         
si po' moriri  nto tempu i na nottata!
Guardativillu mò, viditi comu è bedu,             
puru nto tambutu, pari nu figghjoledu!
O fimmani chi attornu addolurati stati,    
accarizzatilu tuttu e a facci nci allisciati!
Ciangitilu accorati, cantatinci li lodi            
ca armenu mò che mortu avi pennu godi.
U requiem nci cantati sciuppanduvi i capidi    
sciogghjtivi li trizzi ca  arrivanu a li pedi.       
Ma è tantu lu doluri, è tantu lu tormentu,     
chi prima da sirata apriru u testamentu.
Cui s'aspettava pocu, cui s'aspettava tantu,  
cu amici e cu parenti non mbali comu vantu!
Nci dissi lu notaru: non nci restati mali,        
ma tuttu lu tesoru è nu mazzu di cambiali!
Nui nci volimu beni, ma tantu, tantu assai    
puru mò ch'è mortu, u cacciamu di nte guai.
Si sapi ca a menzanotti  è signu di lu passu,                 
tutto ormai  finìu, è u momentu du trapassu.
A genti lu saluta, l'abbrazza, si lu vasa,                    
prima di riposari ognuno a propria casa.
Ma la matina appressu, ancora di bon'ura       
tornanu  da o mortu pe giusta seportura.
U tambutu  era chjinu sulu cu na cucuzza,       
di lu caru estintu no nc'era mancu a puzza!


            Pe ttia

Pe ttia mi jettaria nto focu ardenti
mi jettaria nto fucu chi no pigghja
scappi jornu e notti da mia menti
virdi comu u culu di buttigghja.
Pe ttia  sarda sicca i centu chili,
pe ttia orba e surda chi non senti
pe ttia scocculata e chjna i pili
mi fazzu avanti e scappu comu nenti.
Dintra nu catu i vinu vorria m'annegu
sutta a nu trenu fermu mu mi jettu
u chjudi  prestu l'occhj  io ti pregu
na tavula allisciata è lu toi pettu.
Stu bedu elogiu scrittu io ti dassu
sicuru ca ti faci piaciri
comu appari tu, io mi ndi scappu
di notti armenu dassami dormiri.
Na cosa tantu beda ti ritrovi:
vucca grandi a pari di nu casciuni
u culu tantu grossu no poi u movi
e a testa longa a forma di pistuni.
Ti dunaria cielu mari e terra
ti dunaria tuttu li mei aviri
pe ttia faria paci e mai guerra
ma nenti aju, ti poi strafuttiri!
Pe ttia sataria valli e senteri
pe ttia scindaria fossi e vaduni
aju n'età e no nescivi ajeri
ca no su ancora tantu babbasuni!

 
Torna ai contenuti | Torna al menu