15. A Cummedia - 16. A speranza - Vernacolo Calabrese - UNREGISTERED VERSION

Vai ai contenuti

Menu principale:

15. A Cummedia - 16. A speranza

Poesie Prima Parte

Cummedia

Ma pecchì ndeppi a criari, u Pataternu,
s’avia mu faci purgatorio, paradisu e mpernu?
No nci cercammu nui u venimu a luci,
si potìa stari sulu e mu ndi dassa mpaci?
Cusì no ndi sapemu no di paci e no di guerra
no di tanti sufferenzi, pe lu celu, subba a terra.
Mo, ncunu veni u cunta ca a curpa è sulu i l’omu:
c’ammenzu a tanta arrobba, si mangiau sulu u pumu!
Ma cui nci u dissi ca in prova l’avìa i mentiri,
si di sempri già sapìa pe comu ija a finiri?
E ca scusa di stu sbagliu, senza u ndi sapimu nenti,
ndi trovamu subba a terra u facimu i penitenti.
Penzati chi voliti, ma stu mundu è chjnu i ngordi
ormai s’ammazza a genti pe menu di du sordi.
Pe aviri na vitrina e mani chjni d’oru
si scannanu comu e porci puru tra frati e soru.
Poi ogni tantu penzi, ca no sugnu tutti oguali,
ma si scavi, ti ndaccorgi ca su propriu tali e quali.
Cu t’alliscia e t’accarizza ca nci servi nu favori,
ampena nci l’hai fattu, si ndi futti ca tu mori!
Ma na cosa, di sicuru, si sarva allimenu
è lu beni di l’amici chi no po' veniri menu.
Chistu è armenu lu penzeri di lu povaru fregnuni;
si nu dubbiu nci rifili ti pigghja pe cugnuni,
pecchì nta l’amicizzia nci si cridi, puntu e basta,
armenu finu a quandu no si pigghja na batosta,
ca l’amicu ti rispetta finu a quandu nci cumbeni;
pe nu pocu di nteressu, nci scumpari tuttu u beni.
Ma, ncunu po penzari ca sugnu esageratu,
però cusì na vidi, cu fu e spadi pugnalatu!
No dicu ca dev’esseri pe forza i sta manera,
ma prima o poi nci ncappa cui d’atru modu spera.

A speranza

E’ na giusta aspirazzioni u si vidi cu panzuni,
ca campari senza figghj, maramia, no nc’è raggiuni.
E di figghj ndi volenu, ndi volenu certamenti,
masculedi o fimmanedi, era tantu ndifferenti.
Ma passaru novi misi, passau cchjù di n’annu,
di tantu disiari, nci restau n’amaru affannu.
No si sapi cu è ndifettu, u maritu o a mugghjeri,
ma nudu di li dui si po' cchjù tirari arredi.
A sentiri i mali lingui chi ndi sannu sempri una
no po' esseri a figghjola ca i saluti è tantu bona.
U difettu allura è d’idu, pari quasi certamenti,
si però no funziona, po' esseri mpotenti.
Na cummari lu tentau mu s’accerta quantu è beru,
ma si nci iza oppuru no, è ancora nu misteru.
Si u sbagliu è da natura, idu allura è senza curpa,
no n’è certu nu vastuni chi ci poi mentiri a furca!
Ma speriamu u si risorvi, m’è na cosa passeggera,
e di figghj, povaredi, mu ndi fannu na primera.

 
Torna ai contenuti | Torna al menu