Menu principale:
L’onuri
Juri i cucuzza e juri i cucuzzara,
l’onuri mio perdivi e pedi i na ficara.
Vu cuntu chjanu chjanu, vu dicu cu crianza,
sutta na pagghja i ranu, fu sulu mali i panza.
Io m’abbuttai di ficu e puru di citrola,
a panza no passau mancu cu na brasciola.
U postu era bonu e puru fora manu,
ca gonna azata m’abbasciavi nterra,
stu movimentu no mi parìa stranu,
ca tutta a panza mia era na guerra.
Ca facci chjana i scornu no sapìa chi mu rispundu,
su sulu cuntadina, no na fimmana di mundu!
U cumpari mi dumanda: cummari, vui chi fati?
Vi cridìa i chida vanda, no nta sti posti desulati.
Rispundivi comu seppi, ca jia cercandu suli,
ma doppu capiscivi chi catinazzu voli.
Mi dissi preoccupatu: no tappandu nudu bucu,
mu dicìa ncaluratu, no si ferma da intra u focu!
Mi mbudau cusì u partusu,nommu perdu lu caluri,
e cu l’atru fici oguali e accussì perdivi l’onuri!
A Campana
Ntisi nu stranu toccu di campani,
chidu chi quandu u senti menti i mani.
Penzu ca ncunu povaredu si ndi jiu,
megghju a idu, ca mbita a mia dassau.
M'affacciu da finestra, nesciu fora,
ma cui morìu, no si sapi ancora.
A campana sonau na vota sula
nomi no ndi nesciu di nuda gula.
Cummari, vui sapiti i ncunu luttu,
o ncunu chi moriu pe nu dispettu?
Passanu l’uri e nudu sapi nenti,
no paisani e mancu di parenti.
Nzollurtimu si dissi,sutta sutta,
pe paura di na figura troppu brutta,
u campanaru sbagliau pemmu la sona,
jiu dicendu ca moriu ncuna perzuna