35. A chjavatura - 36. U piraru ca ficara - Vernacolo Calabrese - UNREGISTERED VERSION

Vai ai contenuti

Menu principale:

35. A chjavatura - 36. U piraru ca ficara

Poesie Parte Seconda

A chjavatura

Mi dici u ndi vidimu nto pagghjaru
n'oggettu a mu m'ammustra, tantu caru!
Cu tanta fantasia, no vai a penzari
ca è sulu a serratura c'avi i giustari!
Mi dici u mi preparu cull'attrezzu,
chidu chi c'è di fari no n'ha prezzu!
Finutu lu discurzu mi ndi vaju
ca tempu di perdiri io no ndaju.
Mi carricu strummenti cchjù ca pozzu,
nu martedu, giraviti e nu chjanozzu,
prontu m'apprestu all'opera mportanti,
ma dintra trovu a gnura cu i mutanti.
Cu sapi quantu caddu ha di sentiri,
vistu ca la finestra no poti apriri!
Mi mentu mu lavuru e cu bravura,
nta nenti nci aggiustu a chiavatura.
Cuntentu i l'operatu e quantu fattu
aspettu ca la gnura faci l'attu,
pe quantu è cuntenta, di tirari
di nta la bursa sua li dinari.
Mbeci scunzulata si vesti e si ndi vaci
e rotiandu a testa no si pò dari paci,
fina chi mu lu dici apertamenti:
"Si tantu fissa e no capisci nenti!
"No martedu e no chjanozzu mi servia
ca a chjavatura rutta era a mia.
Potivi mbeci usari u toi chjavinu
si di sangu nta li vini eri chjinu!

U piraru e a ficara

Nu piraredu tostu e na ficara
sutta nu ponti, ammenzu a na jumara
guardavanu chid'acqua chi curria,
menza lutra e chjna di lordia.
Ricordati di quandu era chjara
nci dissi lu piraru a la ficara,
quandu no nc'era chista porcheria,
ma n'appena i saponata di lissia;
tantu pocu chi no facìa danni:
eranu i fimmani a lavari i panni.
Quanti discurzi belli chi sentemu,
e quanti arrisatuni ndi facemu.
Cummari Catarina chi cuntava
di quandu lu somaru no nci stava
assemi a la ciuccia nta la stada,
e u maritu li ligau ca paricchjiara
fina a chi no finìa di muntari,
ca nu puditru nci servia pe lavurari.
Ah! Quanti fattaredi chi cuntamu,
ca mancu tutti ndi li ricordamu!
E puru Zarafina, ditta a storta,
all'orbina sbattiu  cu la porta;
cu la botta tantu forti si stroppiau,
pe sempri u pedi stortu nci restau.
ca si spagnava puru du piruni
chi tantu lestu Ciccu u mbriacuni,
cumbintu ch'era u soi lu chjantaturi,
gridandu nci a ncugnava a lu Signuri.
I tempi di chid' acqua tantu netta
i quandu filava la 'za Betta,
chi puru a vava nostra ndi videmu;
è megghjiu oramai mu ndi scordamu!
È già tantu u ndi ritrovamu ancora vivi
vistu ca simu annegati i detersivi!!

 
Torna ai contenuti | Torna al menu