47. U cumpari proccupatu -48. U focaredu - Vernacolo Calabrese - UNREGISTERED VERSION

Vai ai contenuti

Menu principale:

47. U cumpari proccupatu -48. U focaredu

Poesie Parte Seconda

U cumpari proccupatu

È nToni, lu pulitu, mio compari,
tantu è cuntentu ca savi i maritari.
Pe strana parentera m'è canatu
ma u rapportu tra nui no n'è cangiatu!
Si prima nci ndi jemu pe cantuni,
mo no facimu cchjù i soliti perzuni.
Cu tutta a cumpidenzia chi nui avimu
no mi dissi pecchì a mu ndi spartimu.
Mo idu chi s'appresta o grandi passu,
chi soi penzeri sulu ajiu mu dassu.
tanta e tanta gente io vitti maritari,
mai nudu tantu, si l'eppi di pigghjari.
Nta nu mumento però i cumpassioni
mi vozi fari na grandi cumpessioni.
Na sira l'acqua e o ventu lu portau
e a casa di la zita si curcau.
Na degna perzuna era di certu,
no nvolìa u nci manca di rispettu,
ma ida lu pregau cu inzistenza,
tantu luntana era l'astinenza!
Nu sulu cocciu i ranu no germogghja
ca nci ndi voli cchjiù di na tuvagghja,
puru a giunadeva era cumbinta...
ca pe na vota no si resta incinta!
E si finisci poi, comu non avi,
prestu mi maritu, e pocu mali!
Ma la speranza ch'è l'urtima a moriri
nta chisti casi, faci cchjiù suffriri.
Appena ncunu misi era passatu
chi u panzunedu d'ida era crisciutu.
Già patri penzerusu si vidia
e capu di famigghjia si vestia.
Guardandu l'acqua currìri a cannali,
nci vinni na dumanda tali e quali:
si poti inchiri a gozza o a giarrotta
senza di l'acqua o ida pemmu è rutta?
Nu dubbiu tremendu u macinava
e nta la testa sua nci rotiava.
Si lu cannali soi asciuttu era,
senza di l'oru facìa na primera.
A vogghjia u faci u patri era già tanta,
tuttu era meritu i ncuna manu santa!

U focaredu

Vogghju nu focaredu u mi coddiju
tantu chi tutti l'ossa i lignu aju.
Nu focu no di pagghja, ma i luvara,
nommu finisci prestu e pemmu dura.
Nu viaggiu arredi i natru, e natru ancora
i sistemavi dintra e puru fora,
pennommu restu senza, vi lu giuru,
nomm'aju nuda scusa di sicuru.
Astedi e ligna sicchi carricava
ma tuttu lu caluri no bastava,
u mi cacciu lu friddu c'avia i ncodu
ma u mi riparu io, no nc'era modu!
Penzerusu a finestra m'affacciai,
passava Catarina, e jo mbacilai.
Na sorta di culonna ida paria,
movendo anchi e culu si ndija.
L'occhj sbidicaru dintra a fora
videndu stu spettaculu a chid'ura,
u sangu cuminciau pemme mi gugghj
e tuttu chidu friddu mu si cogghj.
Dintra diventai nu gran vurcanu
da cima di capidi fina a manu.
No friddu ntisi cchjù, ma sulu caddu
tantu ch'eppi puru mu mi spogghju,
penzandu ca pe tuttu stu caluri
mi bastava sulu, nu pizzicu d'amuri!

 
Torna ai contenuti | Torna al menu