70. Na morti dui viti - 71. Elogiu a Carnalavari - Vernacolo Calabrese - UNREGISTERED VERSION

Vai ai contenuti

Menu principale:

70. Na morti dui viti - 71. Elogiu a Carnalavari

Poesie terza Parte

Na morti, dui viti

Eri giuvani, e ti mangiavi u mundu
eri giuvani, u pedali sempri o fundu.
No trenta, no settanta e mancu centu
cu chidu bolidi filavi comu o ventu,
nto cofanu u motori chi rumbava
u sangu dintra testa chi nchjanava.
Nchjanata o scinduta, munti o cafuni
di tutta a strata tu eri lu patruni!
Sta guida no potia durari tantu
arredi chida curva fu cu schjantu,
a gnura morti, forti t'abbrazzau
e la tua giuvani vita si pigghjau!
No serviru i cunzigghj di parenti,
oramai no n'è ura i pentimenti.
E disperati sugnu tutti i toi,
di carni e ossa, e puru tantu eroi!
Strazziatu è u cori di doluri
no vi bastaru tutti i maccaturi
pe asciucari i lacrimi a cannali,
non agurandu a nudu tantu mali.
Nta lu ricordu soi, mo vui campati
cu la speranza ca l'organi già dati
cu tantu amuri e tantu cirivedu
servinu armenu ad atru giuvanedu!

Elogiu a Carnalavari

Carnalavari mio, tu ti ndijsti
pe tutti i malanova chi pigghjasti.
Mugghjeri e figghja mo su cuntenti,
assemi a tutti quanti li parenti.
Puru l’amici chi t’accarizzaru
furu tra i primi chi ti vrusciaru!
Sempri ti dissi pemmu mangi pocu,
statti attentu ca jochi cu lu focu!
Nudu ti canusci comu a mia
e mo t’aju i cantari a litania!
Di quandu cu tutta la crianza
mi chjamasti ca ti dolìa a panza,
penzavi ch’era colica renali
sgramavi cchjù forti i n’animali!
Bastau u ti guardu e sulu nu cristeri
mu ti cacciu li doluri e u misereri.
Mugghjerita ti ciangi cu l’arrisi
di suli lacrimi inchìu dui cafisi,
e puru figghjata pe nommu ti vidi
parimenti si sciuppa li capidi.
E tu chi voi di mia, amicu caru
l’omani ricogghjnu chidu chi siminaru!
Ogni tavula acconzata pe tia è nu mbitu,
basta m’è russu ti mbivi puru acitu,
cu na menzina i porcu l’accompagni,
figghja e mugghjeri sempri cchjù siccagni!
No disdegni nu quartu di vitedu,
nu gadu, na pecura o n’agnedu!
Tu no nvorrissi u si tantu mangiuni
ma mai t’inchisti bonu lu panzuni!
Cu ti volìa beni, cu ti volìa mali .
ormai pe idi si sulu n’animali!
E comu n’animali hai di moriri,
no nci ndi futti si hai di chi suffriri.
…………………………………

Di cerza e di luvara già preparanu lu focu
u carriccannu assai, sperandu nommu è pocu.
Tutti attornu a tia io li viju rotiari
cu nu stranu disiju u ti vidinu vrusciari
i panni chi haj i ncodu, a carni e puru i pili
ca tantu di lu grasso parinu candili!
Cu la mala speranza ca la povara morti toi
nci caccia o alluntana tutti li guai soi!

 
Torna ai contenuti | Torna al menu