amici di paese

amici di lavoro

....Gli amici a Duiglie

A ALICANDRE QUISTE RATTATTUJJE
DOTTORE DE LE PEQUERE A LA PUJJE

 

N' nn'é c'ha fatte proprje méravijje
é state sèmpre 'n vajjole svijje,
pérò inzomme fa 'n cèrte èffétte.
A quarant'anne une nze l'asptte!
N' nn'é ch' quarant'anne,le sapéte,
so' cinquant'anne d' 'ssi témpe arréte
a vinte o trénte d' j témpe apprésse.
Sécondo mé i' témpe é sèmpre i stésse.
Pare a vvedé ca scappe disuguale
imméce n'é le vére é sèmpre uguale.
Natale ve' a Natale,Pasque a Pasque
i sotte i ponte sèmpre l'acque passe.
Chi scappe séme nu' ammézze i guaje
i arrancà n' nciulassémme maje,
I' témpe ulassémme passà 'nnanze,
ma jsse ce manté sèmpre a distanze
facènnece fermà a recurdà
le cose de parécchje anni fa;
le cose bbone i quélle cose male,
le cose stravagante i l' normale,
le féssérìje,quante féssérìje!
Cusci sénza vergogne,p' la vije,
non sole p' la vije; a j' teatre!
Ippure j' facéve sèmpre i' patre!
Te la recurde quélla sénza comeche?
Te la recurde quélla casarmoneche ?
Che fu sfassciate sénza remessione
dalla lucétte fine a j' lampione?
Se quijje se mittéve j'a vvucate
sicuramènte jve carcerate.
T' j recurde Bochele sott' i' mucchje?
T' j recurde i' cineme d'Ortucchje?
Quante t' c' mittiste a récità
i t' n' stive sùbbete a rentrà
perché ca quélla gènte nt' capéve,
perché ca quélla ggénte n' ridéve?
T' la recurde sotte la chiusétte
a quélla méte cu c' succedétte?
Però la colpe n'fú la té soltante,
fu disgraziate quijje fulminante
che le struscià alla préte s'appiccétte;
le strame a Rucchettijje s' sfiammétte.,
Cerchiste a remmurirrje ch' l' mane,
pérò sunirne a foche l' campane.
Cénnere tutte cose devendétte
i tu t'annascunniste sotte i' létte.
T' l' recurde quande ch'i' trajne
'na serenate jémme a fa' a Pescine
i mèntre s' sunéve accore accore
sentémme all'ambruvvise 'n remmore.
C' revutèmme attorne: cu é succésse?
So' j', nzo' fatta a témpe a ji' a i' cesse.
Dicétte une,chi fu n' mmi recorde.
Fumme costrétte a tajjà la corde.
Da 'ncoppe s'affaccirne mézze spujje
senténne tutte quijje rattattujje,
Fu ne vére i proprje parapìjje,
inzomme succedute i' munnesbijje;
Chitarre,manduline,corde rotte,
june che jatre c' ficchèmme sotte:
scappémme a j' trajne! S' strilléve,
sallèmme 'ncoppe, ma n' nz' muvéve
la mule, le sapéte jéve a pajje
i jèmme 'nnanze a forze d' 'mpuntajje.
Livènnece 'n poche de ribbutte,
fu p'Alicandre 'na serata brutte .
A parte le risate i la paure,
ma piúcchéaltre la malafigure
di fronte a 'na vajjole tanta care
éve 'na cose un pò particolare.
Ma pò passétte tutte ammane ammane,
ce retruvèmme che le mosche 'mmane.
Péró 'n'opera bbone veramente
v' l' énga raccuntà, sincéramènte.
Tu,Alica' t' lissa recurdà
bénché s' tratte d' vint'anni fa:
'N pomérigge ve' Alicandre a mi,
me dice: tu ciò sta' che mì Duì?
Tutte aggitate i pijne d'intérèsse.
J' ce respanne,bhé! Cu é succésse?
Nente de grave ,p'èssere sincére,
' vojje addummannà s' é le vére
ca la Piccone léve le fatture...
A chìjj grosse u a ll' crìjature?
J' remanétte cumme 'n stivale!
I c' dicétte: cu te sinte male`?
Nzi' A licandre i fijje sor'Andréje?
Cu c'intrene écch' ammézze mó le stréje?
Mojje,marite,majje,le crucétte
sotte i cuscine,déntre le fudrétte!?...
'Na femmene ad Avezzane,me l'ha ditte
'ste cose ca le fanne a Sambeneditte!
Ca léve le fatture a j marite
quande la mojje dice ch'é tradite...
Oh, Alicà, s'a ttì t' fa piacere,
j' pozze dice pure ch'é l' vére.
J' sacce di molacchje,di brevucce,
péró le corne rìstene o i cuccucce.
Lo so,in quésto case tutte varje,
perché la còse é tutte a l'incontrarje....
Che la Piccone cumma s' pò fa'!?
Ciuléme jì ? . . . Ciuléme jì a parla' `?
'Na bbotte j' dicésse de reflétte...
Ecche c' putassèmme comprométte!
Cérte ch' so' cose délicate!...
Ma tante j' so' state incaricate.
'Na fémmene ha cercate informazione...
A mì me pare n' é 'na brutt'azione ! ...
l'ambasciatore ca n' paghe péne...
Tante é 'na cose sémpre a fin di béne!
Lo so tu ha raggione véraménte,
però a 'ste cose c' s'atà statténte.
Cumme s'adà resolve n' ll' sacce!
Tu dice d'aiutà 'sa puveracce....
Ma préssappoche quante t' pò da',
perché t'ha ditte ca t' vo' pagà?
Fine a trémilalire ca é disposte...
A Allore dacce sùbbete la risposte.
S'atéma fa quaccose le facéme,
tante a remétte nu' nce remettéme.
Intante cumenzémece a penzà...
Demane va élloche i t' fa' da':
la majje , l' mutanne i l' cavezétte
i 'po penzéme a fa' i' lavurétte.
La sére caminénne ammonte i abballe,
sole parlènne,raccunténne balle.
D' chìjj témpe sòlde chi ti déve?
resulà le scarpe s'arrancéve,
ma spéce p' cumprà le sigarétte
s'éva girà facènne la cullétte,
accucchjavame quacche solde spare
i cumpravame du' tré popolare.
Devendavame allore più compatte,
j'une p' jatre tutte soddisfatte;
la cicche regolare s' passéve
i a une a une tutte s' fuméve.
A case n' rejéve maj nisciune
finché le sigarétte a une a une
venissene tuttequante cunzemate
s' pure a mezzanotte già passate.
Scusate p' 'sta bréve intérruzzione
i siguitéme quélla bon'azzione.
I jurne dòpe,la soletta coriére
purtéve 'ncoppe i' nostre méssaggére;
calétte addò caléve tutti jurne,
pérò 'na botte inzomme taciturne,
'n coppe l' spalle i' solete cappotte
ma sotte c' tenéve 'n fangotte.
E' fatte ,j' dicétte, tutt'apposte.
Dalla luntane stéve a ffa' le poste.
Se pure tenevame la paure
c' salutémme con disinvolture;
c' 'avvicinèmme sole 'n muménte
i c' dicèmme addò j'appuntaménte.
La sére p'ajjutà la puveracce
mittèmme i' fancotte sott'i vracce,
'na forbece arrutate i sénza storje
i 'ntrèmme nélla sale opératorje.
A nome sì', ma sénze la Piccone,
c' dèmme sotte a fa' l'opèrazione
Maje pulite,maneche avezate,
forbece pronte tutte apparecchjate,
tajje i retajje che la furbecétte
la recuprèmme piéne de crucétte,
a l' mutanne gnove fu lostésse,
i cavezettine j'accuncèmme apprésse.
Fu fatte tutte ch' 'na précisione,
j' c' scummétte manghe 'n strijone
l'avesse fatte tanta soddisfatte,
tante che mantenétte pure i' patte.
Sburzétte i s solde proprje sul muménte
accompagnate dai ringraziaménte.
P' nu' la cose fu éccézzionale,
tante ch' c' mittèmme a nazionale.
A jésse n' nc' jèmme più apprésse
i n' nzapèmme più cu fu succésse.
Vedéte i' témpe cu scherzétte fa'
s' une c' s' métte a repenzà.
'Po so' passate j'anne appiane appiane
i jsse se ne jétte ad Avezzane.
Che l' sta' a spasse i a n' fa più nénte
jétte a fenì addottorate in Ente.
I se spusétte,ha fatte 'na famijje,
da une ha fatte i' salde i té' tré fijje.
So' béjje vajjulitte véramènte,
so' vispe furbe i molte intéliggènte.
Pérò n' fu dél tutte soddisfatte.
Cu vénga dice,mo c' vó i' fatte!
Tenéve la licénza licéale
i a studià n' jéve manghe male.
Penzétte d' reméttese a studià
i s' segnétte all'Univerità
Penzétte pure:i témpe so' cagnate,
péró sìrvene sèmpre j'avvucate?!
Le ggènte stanne sèmpre a litigà
quacche cliènte i pozze sèmpre fà.
I' munne s'é cagnate,va in progrèsse,
ognune é furbe,più nisciune é fésse,
almine dope quacche cose vale
i n' remane sèmpre tali i quale...
Po èsse ch' chi va sopre la lune
i chi n' tènte manche la fortune!?
Tante cu c' remétte quaccheccose?
Pozze studià ntramèntre m' repose.
Penzènne a quéste cose ch' quattr'anne
ha fatte tutte cumma Ddi' cumrnanne.
Tante che jurne apprésse a San Martine,
i sériamènte sénza béve vine
discusse d' ll' pèquere l'usanza
la tèse su l'antica transumanze.
Facétte remané cumme i stivale
i prufessure i pure i pequerale.
Fu immediatamènte addottorate
facènnese chiamà gnore avvucate.
Scuse avvucà s' sénze 'na licénze
m e so' pijjate troppa confidenze,
pérò n' l' so' fatte ch' ma lizje.
Ormaje tu sèi uomo di giustizje,
l' sa' la buona féde vale molte,
l'attenuante vanne sèmpre accolte.
J' t'aùgùre in quésta occasione
che defendisse sémpre in Cassazione
I' d' realizzà 'ste bbéjje sogne
Però de ti n'uléss'avé besogne.


Duiglie
S.Benedetto,26.II.1969




inizio -libri editi -parlato pulito - sposi -politica- amici - altre rime -immagini -giochi- nomi - prosa - novità
© 2004 by Duilio De Vincentis- tutti i diritti delle immagini usate sono dei rispettivi titolari s.l.

 

Webdesigner:weball - curato e messo in rete da