amici di paese

amici di lavoro

....Gli amici a Duiglie

classe 1927

 

Cu ènga dice? Nu' c' cunescème ...
Sapème tutte quante a une a une
quèlle ch' sème i quèlle ch' n' sème !
I n'è ch' s' la scampe quacche d'une.

Ognune sà quaccose d' quijatre,
quijatre pure jsse sà lo stèsse;
ognune putassèmme fa' 'ne quatre
i so' sicure ca n' nz' sbajjèsse.

Pèrò j'èssa dipinge trasparènte
cuscì s' vède tutte, dentre i fore,
j'èssa dipinge cumme s' la sènte
sènza vede' c'ha fatte 'ne favore.

Sicuramènte 'scèsse tutte bbone.
Perchè cu sème fatte nu' d'male?
Forze perchè nc'è state l'occasione!
N' 'nzème fatte cose èccèzzionale!...

Ma manghe ci adassèmme vergugna'
d'ave' tirate 'nnanze onèstamente.
I queste è la pura vèrità!
Ammèzze a nu' nisciune è dèlinquènte.
I seme amante d' la libertà.

D' nu' nisciune è state ma' 'ngalère!
Soltante quacche rara scaramucce,
nisciune ha fatte i ladre p' mestière
i pare ch' nisciune è 'n cuccucce.

Ippure a 'na famije tanta grosse,
perchè nu' sème la più numèrose,
è facèle a recève quacche ...scosse,
che quacche azzione, inzomme, vèrgognose.

Immece ammèzze a nù, n' n'è p' vante,
c' stanne tutte l' catègorie:
Da i dottore a j'umele bracciante
tutte orgogliose della propria vie;

da j'artiggiane fin aj 'ndustrijale,
'mpiegate,agricoltore,gènte in viste;
è tutte , inzomme, gènte n' 'nc'è male,
politicamenteni sindacaliste.

l'uneca cose ch' c' fà vergogne
ch' avème tutte quante ciquant'anne.
Oddi'! i più pulite te' la rogne!
Pèrò a nu' n'è state p' n'inganne,

è state cuscì perchè nu' sème nate,
n' voije di'parlande ch' rispètte,
'n poche prime i forze fortunate,
nèl millènovècèntovèntisètte.

Nu' sème nate a i tèmpe della crise.
Ott'anne dope i prime d' 'na guèrre,
forze p' fa' renasce i morte accise
i remmannarce dope sotte tèrre.

Pèrò facirne i calchele sbaijate,
perchè nascèmme tutte ch''na botte,
forze sbaijenne hanne anduvinate
tante ch' 'nzème fatte mai a lotte...

a lotte, voije dice, tra nazione
a fa'guèrre proprije p' davère;
avoije lore a farce l'ignezzione
che la siringhe piène d' dovère:

la Patrie, i moschètte, la divise,
a rècurdarce gèste i glorje antiche,
"l' sangue p' la Patrie n' n'è spise"...
Ma nu' avame proprie troppe ciche.

I c' salvèmme sènza fa la Storie.
Pèrò la storje l'hanne fatte j'atre,
cuprènnèse chi mande d' la glorie
i cèrte vote i fije i pure i patre.

I 'nnu d' quèste j'èma rengrazià
s' ogge stème mèije, cumma stème
a rètruvarce in pièna Libèrtà
i raccuntà 'ste cose tutte 'nzième.

Stènghe a furzà , lo so, n' poche troppe
la mane i 'ste parole vinne i vanne
scurdènnèce ca stanne sulla groppe
sane, attunnate,beije cinquant'anne.

Avojje a chjacchjarà d' cose vècchie!
Avojje a ddi' ca pare n'è l' vère!
Pèrò s' c' guardème a quacche spècchje
ncia' remirème tante che piacère.

Ci'hanne accunciate proprije p'l' fèste
'sti cinquant'anne che so' già passate,
tutte è passate bèije lèste i prèste
i nu' c' retruvème già 'nvecchjate.

Proprje 'nvecchiate, oddì , n'nz' po dice!
Putème dice d' 'na cèrta ètà.
A èsse vècchje ancore nc' s'addice,
pèrò è passate più d' lammità.

Ma c' penzète oh! So' cinquant'anne!
Quant'acque c'è passate sotte i ponte!...
Passène j'anne ma pèrò n' 'nzanne
ch'a nnu' c' purtene a quèll'ara sponte.

Ippure pare a vede' ch'è state jere
quande javame ch'i sillabbarje
ippò a fa i compète la sère,
l'aste i nummèrette, a fa' i dejarje;

Quande javame a cacce che le frèzze
p' nide,p' meriquele 'n 'campagne,
sènza chenosce maje la stanchèzze,
s'arragnavame 'ncoppe a la muntagne

cumme a l' crape quande vanne a pasce,
'ncoppe a l' piante a colle i frutte cèrve,
anche perchè nc' srève tanta rasce.
A recurdà 'ste cose n' nc' serve?

Secondo mè immèce è necessarje
a recurda' l' cose bèlle i brutte,
atre n' stème a fa' ch' n' dijarje,
quinde conviène a recurdarle tutte.

Non proprje tutte, inzomme quacche cose
p' dimostra' a j'atre ca la vite
n'è state quasce maje colorrose.
Ma cèrte vote, quande ma' te crite,

è pure bèlle , anze è proprje bèlle:
da giunettije apprèsse a l' vajjole,
ammèzze a tutte quelle marachelle,
vedive i prate pijne d'vijole

i j'atri fiure tutte colorate,
i cèle sènza nuvele, la sère
la notte spèrze p' l' sèrenate,
parève ch'ève sèmpre primavère.

I s' facivène i più bèije sonne
a occhje apèrte ,mèntre stive svije.
S' sole svulazzève quacche vonne
già 'ncocce t' saldève quacche rije.

La giovèntù, la giovèntù d'allore!...
Pèrò la giovèntù é sèmpre uguale.
Credète ch'è divèrse mo j'amore?
Sècondo mè, immèce , é tale i quale.

E' quèste 'na parentèse che s'apre
a tutte quante a quèlla cèrta ètà
ma subbete s' chjude i nz'rejapre
pure s' te' la bona volontà.

Già t' retruve grosse e l' cervèlle
cuminzene a penza' d' n'atre mode.
Durene poche qèste cose bèlle,
durene quante po' dura' 'na mode.

Già l' vedème ogge ammèzze a nnu'
cumme se nc' servèsse più la foije,
cumme 'na cose ch' n'èsiste più.
L' fèmmene, va be',pèrò la moije,

L' moije nostre ogge n'nc' stanne,
stanne alla case a fa' la cavezètte?
La scuse ch' n' n'hanne cinquant'anne.
Ma la lassème pure pi' trèssètte.

Vuol dire quacche cose più n'va.
L' bène c'è remaste, sci, lo stèsse,
pèrò, inzomme, a ddi' la vèrità
l'alluntanème p' npassà da fèsse.

S' truvène l' scuse tutte bone:
mo ca t' n' passe ch'i bicchjère
mo ca si truvate n'occasione...
J'èsse pèrò l' sà ca n'è le vère.

Lasseme pèrde ,quèste so' scèmenze...
Sàldene più allunghe 'ncocce i rije
so' più èsiggènte, vanne a l'atre lènze
addo' la jèrva frèsche i te' più svije.

Stènghe a scherza', n'avète ave' rimpiante;
nu' sème forte ancore, i ancorearzille,
ca pure anu' ogni vota tante,
s'c' penzème, i cavaije rille.

E' ch' penzème a tutt'atre cose:
la case, la famije, la campagne,
dèl rèste so' le cose dovèrose.
S' nz' lavore n' nz' manghe magne.

C' sème fatte grosse, ècche perchè,
ècche perchè ce sème più appusate.
Pare ca n'è l'vère, pare a vede'!
Pèrò la cocce già c' s'è sbiancate.

Secondo mè la cose più ch' vale
é sta' la famije sèmpre unite
i ch' nc' manghe maje l'èssènziale
i quacche vote a fa' la bèlla vite.

C' sème fatte grosse , grosse 'ntutte:
Chi p' 'na vije , chi p' n'atra vije.
Pèrò p' mì la vije , la più brutte
è quèlle ch'te mètte nostalgije,

é quelle ch' t' porte assa' luntane,
troppe luntene da i paese nostre
addo' n' vive tra i paèsane
m'addo' la tèrre n'è la tèrra vostre.

La vie dell'èsiglje, forèstière,
addo' ncapisce manghe d' parla',
magare forse sotte le minière
p' tirà 'nanze i putè campà.

J chiste i tènghe proprje ammèzze i core,
j'ulèsse fa' sta' ècche ammèzze a nu',
'mmèzza a' sta fèste addo' spinte j'addore
d' quèsta nostra vècchja giovèntù.

J so' sicure,nisciune s' n' scorde,
d' chiste amice nostre a' st' mumènte
i c' mannème pure 'n ricorde
p' farrje sta' 'n poche più cuntènte.

Quèst'é la vite, c' mannème a dice,
forse p' vu' é state più ingrate!
Pèrò 'ncoppe a 'st' munne chi é fèlice?
V'augurème d'èsse forunate.

Sapème cha vu sète bravi fije,
v' sète fatte già 'na bona tèmpre,
a nu' c' fa piacère i v' pènzeme,
pèrò la spranze c' remane sèmpre

d' rabbracciarce tutte quante 'nzième.
Eve più grosse ancore 'sta famije,
apparte chije morte appèna nate,
'po più d' une brave p' la vije

n'è tante tèmpe fa ci'hanne lassate
Umbèrte Sclocche ,tutte l' sapète,
p' jsse troppe brutte fu i dèstine!
Brave sportive morte da poète.

Dope arrivètte i turne d' Cènzine.
'St' triste note n'l'aveva di',
pèrò n' nzo' putute farne a mène,
anze 'st' cose nci'hanna suraggì

pènzème ca ognune quacche pène
dèntre la casa se' la te' sicure.
Sole alla morte n' nc' sta' repare!
Quinde n' nc' èma mètte paure.

Maje nisciune po fa cumma c' pare.
'N poche troppe stènghe a esaggèrà !...
Ogge é na fèste cumma sija sija
i a j guaje nc' s'ha da penza'

s'ha da' penza' soltante all'allègrie.
I l'allègrie é quèste, quèsta fèste
c'ognune magne, bève ride i cante.
Chi arracconte lè suè grandi gèste

da brave, furbe i pure da sbrafante;
chi arracconte chaa i fije é brave,
pijne d'orgoglje i d' soddisfazione,
chi c' ha lavurate più d' n' schjave,

pèrò s' trove in bone condizione.
I l'allegrije é retruvarse 'nzième
cumma i vaijule, scì, pèrò più grosse,
a cinquant'anne ciche n' nc' sème,

ma manghe stème a j dèntre la fosse!
Ch' 'st'allegrije sane, no baldorje,
s' mètte apposte pure la cuscènze,
mèttenne da parte pure vècchje storje

ch' cèrte vote pure p' scèmenze
s' so' crejate cèrti malumore
p' anne i anne forse litigate,
magare pure forze ch'i rancore.

Ogge s'èma scurda' d' st' passate.
S'èma scurda' d' quèlle cose brutte,
èma penzà soltante a quèlle bone
i tutte 'nzième l'èma mètte a frutte

i quèste d'ogge é l'uneche occasione.
I j'augurie mì a tutte quante,
a quèsta fèste di' cinquantènarje,
é quije d' campa' piussà d'tante
i rencuntrarce 'nzième a i cèntenarje.

21.8.1977

 




inizio -libri editi -parlato pulito - sposi -politica- amici - altre rime -immagini -giochi- nomi - prosa - novità
© 2004 by Duilio De Vincentis- tutti i diritti delle immagini usate sono dei rispettivi titolari s.l.

 

Webdesigner:weball - curato e messo in rete da