amici di paese

amici di lavoro

....Gli amici a Duiglie

A AMELETE


Ciave Amelé,sole cu va' facènne?
"Vajje perdènne témpe ammonte i abballe,
mo tu te crite ca vajje respijènne,
già sta' a penzà ca n' mm' cale abballe. "

Si' tu che sta' a penzà ca j' le pènze,
perché nt' sténghe a dice proprje nénte.
Fusse che tì mustrésse indiffèrenze
pure se déntre a tì tu si' scunténte.

"E' 'na parole! Mo te pare giuste
ca quélla a mmì m'ha da trattà 'cusci!?
La véde 'n bacce ca ce pìjje guste,
le fa soltante p' mm' fa' suffrì."

le fa perché l'o fa,n' nce da' rètte,
le fémmene so' quasce tutt'uguale,
cumìnzene accuscì p' fa' despétte
sénza penzà ch'a tì te fanne male.

N' pìnzene ch'a jatre ce despiace,
n' pìnzene ca 'n'atre s' rattriste,
fanne accuscì,perché accuscì ce piace,
fanne accuscì perché so' egojste.

" Va bene scì,m'addò 'i té' i' core?
Forse perché j' so' 'n puveracce,
ma n' s'é comportate da signore.
Cu c' so' fatte proprje n' le sacce!"

Sinte Amelé,tu t' si' fissate!
Ormaje micce nome 'nc' penzà,"
é cosa vècchje,é acqua già passate,
a ogni coste t' n'ha da' scurdà..

Da' rètte a mì ch'ancore si' vajjole,
le fémmene 'n coppe i' munne n' nzo' scorte...
Jésse se créde ca é jéssa sole...
Repare n' nc' sta sole alla morte.

" La morte!Repetétte apprésse a mmì.
" La morte è vècchje,ma j' so' giunotte,
pérò se vé' nc' s' pò sfuggì....
Quéll'é capace aqquante t' s' gnotte!"

Quacch' anne ancore siguitènne uguale
a passiggià i a ji' parlènne 'n ziéme,
le stésse cose, proprje tale i quale.
Nc'é scite maje mocche 'na biastéme.

Sci'ccise quélla morte che venétte!
Pare che ténghe cumme 'n rimorse,
perché la morte j' l'annummenétte,
sennò, po darse, ogge, ancore forse,

'i tenavame ancore ammézze a nu',
a passiggià, a farce la partite;
imméce mò se trove tra i più.
Chi sa,sarà cunténte all'atra vite?

Sopre 'sta tèrre n'ha gudute tante,
bénché in apparènze nze vedéve.
E' MORTE CUMMA SA MURI' ' N SANTE.
Cumme s' fusse state 'n solliéve.

"Ciave,dicétte a tutte i pure a quélle,
j' v'augúre gioje sénza pene.
Sopre 'sta tèrre scì la vite è bèlle,
pérò cerchéte tutte a fa' del béne."

Furene quéste l'uldeme parole.
Le vracce se pjghétte sopre i' pétte.
j'ulteme basce ci mannétte i' sole,
dalla finèstre tutte ' iaIluminétte.

Mò ognittante,ma n' tante spisse,
j' passe addò sta a fa' i' lunghe sonne,
pare ch'é vive,me guarde sèmpre fisse.
Ciave Amelé,ma jsse n' responne.

Però n' nza da maje giudicà!
J' so' sbajjate a carecà la dose
i mò la ténga proprje cunfessà:
nce sa da maje ficca' tra spuse i spose.

I po succéde quélle che nze créte
fra 'nnamurate della bèll'étà!
N' nz'éve maje scurdate d'Ameléte...
Mèntre spiréve i jétte a salutà.

febbraio I967.-




inizio -libri editi -parlato pulito - sposi -politica- amici - altre rime -immagini -giochi- nomi - prosa - novità
© 2004 by Duilio De Vincentis- tutti i diritti delle immagini usate sono dei rispettivi titolari s.l.

 

Webdesigner:weball - curato e messo in rete da