dove tutto ebbe inizio

un  aiutino alla memoria

scatti a 360 °

i miei lavoretti

per condurvi presso le

se  dopo tutto vuoi contattarmi

 le vostre storie

 

Storie
 

 

Nanze a ne camine ( I ccu si pazze !?)

Commedia dialettale originale in tre atti
di VAnni Cerasani

Atto I - Atto II - Atto III PresentazioneRingraziamenti


Personaggi:


Nonna Cuncèttine La Crapa – La nonna , padrona di casa, che cerca di dare una moglie al nipote Nino
Nino – Nipote scapolotto ( ti quascje vintiquattr’anne i ancore sta a caste che patte) che frequenta molto la casa della nonna
Librata di Popoli– Vedova comare di Nonna Cuncèttine, sempre presente soprattutto il pomeriggio per il caffé d’orzo
Vincenza Serra – Vedova cognata di Nonna Cuncèttine meno presente di Librata ma completa il trio del caffé d’orzo
Mario Del Vecchio– Venditore di pesce pescato nei canali di Fucino . Immigrato da Antrosano. Vedovo
Giuannine Giancola – Marito di Nonna Cuncèttine . Lavoro :falegname
Menanzine Di Bernarde – Padre di Nino di professione stagnino
Marietta Giancola - Moglie di Menanzille e madre di Nino e figlia di Nina Lavora a giornata in campagna
Luisetta Del Vecchio – Figlia di Mario il pescivendolo. Povera ma bella.
Santina Fraschetta - Figlia Sor Bastiane , non di bell’aspetto con problemi a una gamba ( sciancata) che bracca Nino
Sor Bastiane Fraschètta - Ricco possidente che cerca , in tutti i modi di sistemare la figlia
Bochele – Medico condotto

 

ATTO PRIMO


Scena I
Nonna Cuncéttine – Za Vincenze – Cummare Libbrate - Nino

In un angolo Nino legge un libro ed ascolta la radio
Davanti al camino acceso ci sono sedute Vincenza e Librata , mentre in un angolo della stanza Nonna Cuncéttine prende una scatola

Nonna Cuncéttine - So retruvate finalmente i tregobbette..
Za Vincenze - ( voltata di spalle a Nonna Cuncéttine non vede ) andì Cuncèttì se si truvate j gobbette i ce si jete a giugarte i nummere?
Nonna Cuncéttine - Ma quale i numere . Ijere a la butteghe de Mendine so retruvate la marche dell’orze che me piace i ogge ve faccije sentì che rosolije
Cummare Libbrate - Meno male che ije carcadé de ijere , inzomme, tante bbone n’n’eve. Anze Cuncettì quelle che t’è avanzate de quella scattele, jetteéla addemane matine quande passene i scupine
Nonna Cuncéttine - Quande storie. Qande ce steve l’autarchije ve liccavate i baffe che j carcadé i mmo sete deventate tutte signore. V’e fà àcète tutte! ( Rivolta al nipote ) Ni’, i bbaste! stà sempre a legge. Esse te se arruvine la viste , piuttoste arrive esse a la fonte a colleme ne fiasche d’acqua fresche almine pozze mette a volle na ciucchelattiere . Marraccummanne n’te fermà a fà i pèntone a quella pazze antrusciane
Nino - O No’, ma mo si rèmisse se dische? Ippò ma cumma te lenga dice che quella vaijole n’ne pazze..
Nonna Cuncéttine - Però è d’Antrusciane i je padre è quije che pesche ij’anticuccie
Nino - Mo recumenzeme sa giaculatorie. Sèmpre a pènzà a quèlle che faccije ije.
Nonna Cuncéttine - Fusse bbèlle, almine
Nino – ( prendendogli il fiasco che ha in mano ) O nò damme se fiasche che me sò rècurdate che tèneve n’appuntamente che Pèppine. Se me sbrighe voije jerme a affaccià a Nunziata Palumbe a vèdè se ancòre me stà a aspèttà.
Nonna Cuncéttine – Pinze a le cose serije, pinze a sistemarte i no a perde i tempe che quije quattre vavuse, ca lore n’tinne nente da perde
Za Vincenze – Immece isse tè na freche da perde
Nonna Cuncéttine la fulmina con una occhiataccia
Nino esce.
Nonna Cuncéttine – ( si affaccia dalla porta e gli urla) – Va dritte a la fonte, quèlle vecine a Agnesine i no a quelle de Santa Sabine ch’elloche ce sta’ sempre la file che le conche. Ch’ècchce te stemme aspettà pe’ fa n’orze!
Nonna Cuncéttine – ( rivolta alle amiche) Quelle cijuette stanne sempre ‘mpiazze che la scuse dell’acque. Po’ revanne a la case i jettene tutte l’acque fòre. A forze de fa se mestiere stanne a fracijecà tutte i mure.
Cummare Libbrate – E’ sempre la stessa storie, passene ijanne ma le vajole d’ogge fanne le cose de le vajole de prime. A Popele, javame semprer aje fiume a lavà quje quattre cincie perchè i vajule se mettivene ascise a pija i sole n’goppe aje punteceije vecchije. Ije so fatte scj certi busche aje cavezune de patreme a forze de sbatteje ‘ncoppe a quelle prete! Ippò, la sère tutt’in file a la funtane. I nisciune teneve la furije. Le femmène vècchije arrivivene, subbète subbète rempivene la conche , nu l’aijtavame pure a rempunnele n’coccije pusate ‘goppe le cèrcijne, i le faciavame reij a la case. Lore ivene cuntente i nu più de lore.
Za Vincenze – Ma secondo vu cumma ij so cunuscijute la bonalme d’Auguste mì? Alla chiusette , quande isse jeve a bburà la cavalle ije teneve sempre na conca sgombra pronte. ( rivolta a Nonna Cuncèttine) I mammète chi sà quante vote ha vènute a fa le poste. Ij la vèdève da luntane i me n’n drève a ijorte de Guiducce, quije che steve a cumpine che ij’abburature.
Nonna Cuncèttine – Me recorde Vincè che frateme Auguste, pace all’anema sé, eve ij frateje che ce metteve più tempe de jatre a fa beve Stella. Immèce Luigge fèceve subbète subbète
Za Vincenze – Infatte n’za spusate!
Nonna Cuncèttine – Mo’ che me ce stette a fa rèflétte! Ma ce penzete che mezz’a tutte quess’acque s’anne appicciate i foche più grosse?
Cummare Libbrate - I ci’anne rijate le meje corne!
( pausa)
Za Vincenze – Andì Librà ma Richette n’za fatte più sentì?
Cummare Libbrate – Che tutte se cijavèlà, mo me ne steve a scurdà. Stammatine Romèle i pustine m’ha purtate na lettère, ma senze ijucchiale n’n la so putute legge. Me l’ulisse legge tu Vincè?
Za Vincenze – Sciammalditte! Ogge sò scite sénze le lente. Cuncettì, i tenisse tu ne pare d’ucchiale?
Nonna Cuncéttine – Vincè n’i ji tenghe! Né ij so maije tenute! Grazije a Dije i ce vede bone ( alludendo oltre il senso letterale)
Za Vincenze – I và bbò mo ce prove. Damme sa lettere. ( con fatica )“ cara mamma.....
Cummare Libbrate – (con la voce già piena di lacrime) Pora fija me ‘nze ne scorde maije
Za Vincenze – I de cu’nze n’ha da scurdà? Che t’è la fije? I n’n fusse mejie pe jesse se se ne scurdèsse? ( riprende a leggere) io .. io sten.. no no, - o quesse n’zo proprije ‘mbarà , scive proprije a cijanche de ijalline! Ah ècchè - io stò bene così spero puro di voi. Maritemo Settimio a cambiato jobbe. Giobbe? ( -) I ccu è se jobbe? Libbrà fusse na cosa brutte?
Nonna Cuncéttine – Forze sarà i vestite o la giacchette
Cummare Libbrate – A i scì sicuramente. Elloche stanne proprije bbone. Se cagnene i vèstite senze che ce se stracijene n’ goije. Tu pinze che se magnene la carne ddu vote i mese. Ecche se ‘nze murene da sole le jalline adà spettà i cunzele pe magnarte ne poca carne.
Za Vincenze - ..( riprendendo a leggere) Mò non fa più il barbiere ma fa il mannovalo. Libbrà i jobbe pare ch’è i mestiere!
Cummare Libbrate – Però la carne se la magnene ugualmente ddu vote i mese!
Za Vincenze - ... (-) Quando riviene Maria ...
Cummare Libbrate – Ah perchè revè Marie Zumpitte?
Nonna Cuncéttine – I scije , la mamme stà male i la pora Marije st’arrèvenì.
Za Vincenze – ( un poco scocciata) ... Quando Maria riviene ti mando un pacchetto. I tuoi nipoti addomandano sempre della loro nonna....
Cummare Libbrate – Quande so beje core de nonne..
Za Vincenze - ( scocciata rida la lettera a Cummare Libbrate ) Libbrà quande retruve ij’ucchiale te la ligge da tì.
Cummare Libbrate – I ccu è Vincè! Sta sempre de na maniere. Calmete ne poche . Ippò le sà che a mì a legge troppe me fa male la coccije
Za Vincenze – ( pungente ) Libbrà se t’ive ‘mbarate a légge n’te feceve male la coccije ogni vote che tè ne foije scritte ‘mmane

Scena II
Nino – Nonna Cuncéttine – Cummare Libbrate – Za Vincenze

Rientra Nino con il fiasco
Nino .- Nò, allore ije arriv ne poche ‘n piazze. Ce vedeme più tarde
Za Vincenze - I ccu si pazze! È propre ne bone fije . Parle parle ma a la fine accuntente tutte. Tu mò è proprie le vere “ i toppe bone s’ije magnene i cane ”. Pussibble che pe tutte iscene i pustareje i pe se vajole n’esce na bona sorte?
Cummare Libbrate – I cu furie ce stà? È ancore vajole
Za Vincenze – Tante vajole proprie n’n è. Te quascje vintiquattr’anne i ancore sta’ a la case che ije patre.
Nonna Cuncéttine ( dal fornello mentre prepara l’orzo) – Vu le sapete ca quisse n’ha putute fa i militare perché janne fatte reveribbele ( minimizzando ) pe quella poca tosce …
Za Vincenze – Cuncéttì, eve ne principie de tubbercolose …
Nonna Cuncéttine – Sempre tosce eve! Almine cumme a ditte Bochele. (riprendendo il discorso) I allore aij vajole ce tenemme n’occhje de riguarde, n’ce stemme a mette la furije i n’ce stemme a fà pesà che ancora sta ch’ij patre
Cummare Libbrate – Però a n’ommene i militare ce vo proprije. Tu i vide si vaijule quande revinne so proprje cagnate
Za Vincenze – Librà so più vecchie !Stanne a fà i militare pè quascije du anne. Se ne vanne che n’n tinne la barbe i rèvinne che cèrti mustacche.(-) Hanne passate quascje du anne, attrrassènne la case i la campagne i cu s’hanne ‘mbarate? Sanne ‘mbarate a fuma’ i a biastemà in torinese.
Cummare Libbrate – I te pare nente a ti? N’ommene che n’n fume i che quande ci’accasche na biasteme n’la dice a tì te pare n’ommene? I quande se fidanze i sé va a stà a la case de la spose, se n’za fumà cu se mette a ffà? Almine s’appicce na sigarette i passe i tempe. Ne so viste di ciocche che se presintène, sènza dice manche na parole, arrivene , s’ascitene vècine aije camine i s’addurmene . Cun ‘ze stanne a le case lore?
Nonna Cuncéttine arrivando con i bicchieri
Nonna Cuncéttine – Sempre se discussione stupéde . Toh bevete i steteve ne poche zitte
Za Vincenze – (assaporando ) Bbone. Proprije bbone , te fa refà pace che ije munne.
Cummare Libbrate – Bone. Prprije bone. ( -) Commare Cuncètti’ mica tenessi na vuttéle d’annece? A mi me ce piace quije sapore ..
Za Vincenze - ..de ‘ngurdenizije.
Nonna Cuncéttine – Ecchè mo ti vaije a pijà .
Nonna Cuncéttine si alza e vedendo che Vincenza sta toccando il fuoco l’ammonisce
Nonna Cuncéttine – Vincè cu sta a refà?
Za Vincenze – I ‘nènte , n’n stève a fà nènte, steve a fa pija’ne poche ste foche. Me pare che se stà a smurzà
Nonna Cuncéttine – Tu le sa Vince’cu dice mariteme Giuvannine “je foche tropp’avete po’ abbruscjia la cappe di camine” ippò le sapete che n’n vò che se spreche la lene, ca coste care quist’anne.
Za Vincenze – Sprecà no ma ecche ce steme a murì de fridde. Cuncèttì mercoledì quande vinne quelle de Lecce a venne la léne te le compre ije du mattarelle, almine puteme fa na bella vampate.
Le tre restano in silenzio a contemplare il fuoco. Quasi subito Cummare Libbrate comincia a russare.
Nonna Cuncéttine – Bijate a jesse cumma dorme pacifeche, cumma pose i cule chiude ijocchije . Ulèsse tènè la coccija sè pe na mezz’ore pe putérme répusà!
Za Vincenze – I cu te i penziere quesse? Senza fije , i marite ce s’a morte giovene giovene ,
Nonna Cuncéttine – ( con un sospiro) Tutte aje atre capetene le furtune
Za Vincenze – Ma la vò smètte sèmpre che sa storije? Ma cu vulisse dice ca ije sò furtunate? Che ije stènghe bone senze Auguste mì? Tu ogni tante da la bòtte. A parte i fatte che la béttalme n’n m’ha lassate niscijuna pènziunètte i s’ogni tante n’n me vaije a fà quacche ijurnatelle a case n’n ze magne, ippo cu m’adèssa magnà ? Sole che quelle che èsce a’ij jorte? Guarde ca ije n’nce mette nente a rèpijarme i fazzulètte i ijrmene pe sèmpre. I cu te crite che tenghe besogne de la lemosène?o m’amanche s’acqua calle che cije dà tu?
Nonna Cuncéttine – Certè che la cummare Libbrate tè proprije raggione. Sta’ sempre de na manijere! I n’ze po fa maije na parole pe schèrzà. I smittèla ne poche. Remitte ‘n grazije de Dije. Sècondo tè a mi me pijace che frateme Auguste s’è morte? Ippò n’quella maniere? Tutte qije mese ijettate dèntre a quije lette, i nu sènza putè fa nènte, a ‘ccapallètte a prègarce la morte? I st’eve a dice accuscì! Ippò n’n è le vere che la cummare Libbrate n’n fà nènte?
Za Vincenze - .( guardandola severa quasi a rimproverarla) E’ le vère, quèsse campe sole che quella reversibbele. Comunque n’n è che c’e va ràsse. Sa purélle se se vò rescallà ne poche, i jurne adà ije casarijenne ( facendo segno di avere freddo)... ma a scallarse , ne poche vèramènte .
Nonna Cuncéttine – ( un po’ infastidita per l’accenno al freddo, non raccoglie la provocazione e prosegue) Bijate a ijesse senza penzijere. Ecche, che Giuannine che ne’n sta tante bbone, tu le sà ch’ha tenute jangine n’n pètte, l’età che ce cumenze a stà, i nepoteme Nine che se va arrangienne i ancore ne vò mette la coccije a partite .
Za Vincenze – Però pare che quacche d’une che ce pijace ce stà. Me sa che ije so viste, se n’n me sbaije, a la fonte l’atra jéri sere che na bella vajole, ma prprije bèlle.
Nonna Cuncéttine – I cu n’n le saccije ij? I proprje quisse è i probbleme Vincè, jisse va a presse alla fije de Marjuccie d’Antrusciane quisse ch’abbétene a la baracche vecine a ‘n Gignere
Za Vincenze – Ibbi? È na brava fije che n’za maje sentite addò stà.
Nonna Cuncéttine – Ma cu fa i patre? Va abballe a Fucene a pescà quelle che trove aje fosse
Za Vincenze – Oh Santissima Ternità! Ma campane onestamente?
Nonna Cuncèttine – I ije adèssa dà nèpotème a une che le pèzze ‘n gule?. I secondo te la vajole la tè na cince de dotte ?
Za Vincenze – I quisse è ne probbleme? Vol di’ che se la dotte la vunne se la fanne da lore!
Nonna Cuncéttine – Immece ce stà la fije de sor Bastiane, Santine, che porte na freche de robbe. M’hanne ditte che te tre baulje de biancherije. Tutte a 24 pézze
Za Vincenze - I quije bbone fije s’adessa amparentà che quije cacaresicche de sor Bastiane che n’n magne pe n’n cacà ? Quije s’ha fatte la robbe ‘n goppe ’i guaije de la pora ggente! Te la rècurde quèlle che ce dicivène Pasquarose
Nonna Cuncèttine – Ce dicivène? Quèlle ce se chiamève accuscì
Za Vincenze – Ibbì quelle. Quande adètta fa operà la fije a la schine aije spidale de Luche
Nonna Cuncèttine – I cu ce stà ij spidale a Luche ? IJe me rècorde a Lecche
Za Vincenze – Uh quante la stà a fa longhe! Allore te le recurde!? Ibbì, chi ce sè l’ha recumprate le terre a rapacotte? I quante ci’ha date? Natre poche n’n ce pagheve manghe i bijette di trene!Quelle è gènte senza còre
Nonna Cuncèttine – I core n’n ni tè, ma la rrobbe la tè!
Za Vincenze - Ippò perchè quije beje fije s ‘adessa spusà che una che n’ce se revote manche i porche pe la vije?
Nonna Cuncéttine – Vincè se te vo sistema ne poche pure adà suffrì!
Za Vincenze – Cuncettì, se i pènzijere ti è quije de farije suffrì, appicheje aj’ancine de j porche che soffre di più.
Nonna Cuncèttine – Quante parle belle tu che si truvate “ Criste a mète i la Madonne a rèccolle la spighe” tu si truvate frateme Auguste che ha purtate case, terre i bestiame. Ma nèpoteme che ij patre stagnine i la mamme sempre a jurnate cumma se po ‘ncullà na famije? Cumma fà a appruntà na vita gnove? No, so decise, ije ce voije almine pruvà .( -) Giuannine adà fa n’ pare de porte gnove, i forze pure le finestre, pe quelle du stanze de case che sor Bastiane ha fatte elloce aje loche , i allore, viste che ci’ademma vedè spisse, vulesse pruvà a fa n’drà nèpotème dèntre a quella case i de fa fà s’affare.
Za Vincenze – Cuncèttì, j’affare se fanne in du. I Nine n’n me pare che sta a fà ne guadagne. ( ripensando a quanto detto precedentemente ) Ippò te le so ditte mille vote ma tu ce retuzzeche sempre : ije Auguste i so vulute sole perchè tenéve quje beije baffe arrutate i quella mascagne sèmpre aggiustate .Mi fusse pijate pure che le pezze ‘n cule. Ippure se purtève sole ne sètaccije sfunne.( rivolgendosi a Librate) Aò svijete ch’è ore de ijrce a ddurmì. Cuncèttì pinzece bone ( si alza e va prrendere il fazzoletta per la testa)
Cummare Libbrate – ( ancora insonnolita ) Penzà a cu?
Za Vincenze – Nente, nente. Steve a dice accuscì. Bona notte Cuncèttì
Cummare Libbrate – Ce vedemme addemane Cuncèttì
( le due amiche si avviano verso la porta e Za Vincenze si accorge che la Cummare Libbrate sta lasciando il fazzoletto)
Za Vincenze – Libbrà ma la coccije n’n la lasse maije sole perchè la ti attaccate aije coije? I fazzulètte ! ( e gli indica il fazzoletto )
Cummare Libbrate – U scì è le vère. Ogni tante i lasse. Quande s’ha mòrte Franceschine, la moje de Ludevighe, ève ijte a fà la nuttate aije morte i ij sò lassate appiccate a na seggije. Po mè parute brutte ..
Za Vincenze - Ijamme Libbrà, che ce la raccunte n’atra vote sa storije
Cummare Libbrate – Ce vedèmme.
Nonna Cuncéttine - (restata sola ) Pinzele cumme te pare Vincè, ma ije ce voje pruvà.


Scena III
Nonna Cuncèttine- Nino

Nonna Cuncéttine assorta nei propri pensieri siede davanti al camino, rientra Nino
Nino – No’ me vaje affaccià a case a vedè se mamme è revenute, casomaje ce vaje a mette a volle ne poche d’acque almine se po‘ coce ne poche de paste.
Nonna Cuncéttine – Aspitte, purtéte du patane . Le sò lessate oggie pe j porche i ne so scanzate ne poche. Tho (prendendone un’altra) mittecene n’atre che patte ogge ha magnate cumme ne passaritte . E’ le vere che sta tutte i jurne ‘ngoppe i titte, ma ne n’è n cellitte.
Nino fa per andare via ma Nonna Cuncèttine lo richiama
Nonna Cuncéttine – Ni’ addemane cu ti ‘mmente de fa’?
Nino – Veramente eve da ij a la stazione de Pescine a carècà la sèmènte che Sergije ma viste che n’n fatte sapè ancora nente se vède ch’arrive che n’atre trene, perchè?
Nonna Cuncéttine – Nonnete addemane adà jie a pija certe mesure i ce fecesse comedde na mane.
Nino – ( dopo averci pensato un po’) Vabbò dicce che addèmane matine a le otte me faccije vedè a la butteghe. S’adèssa fa ne poche tarde , dicce che n’ze fècèsse truvà cumm’a rote sennò me retorne i me rèvaije a rèmètte aije lètte.
Nonna Cuncéttine – Và chi nome de Dije i la Madonne t’accumpagne


Scena IV
Giuannine - Nonna Cuncéttine

Rientra Giuannine e va subito verso il camino
Giuannine – Sta marche de scijarre. I cu si misse le scenne p’ vulà? Guarde n’ poche sta cocce de mule. So mille vote che ce le dice Ma ijesse nènte!.La fiamm’avete pò abbruscià i camine! Ippò è ne peccate sprecà sa bona lena che se ne và tutta ‘n fiamme. Guard’ecche: steme a marze i cu me rappresente nu fucaraccie accuscì grosse ? manche fusse la notte de Natale.
Nonna Cuncéttine alle sue spalle mima ed anticipa le parole del marito mostrando chiari segni d’insofferenza.
Giuannine – Piuttoste perchè ‘n zi misse vecine a la brascije na pile che du fascijule dentre? almine mo me je magneve che quelle pane vecchije misse sotte !
Nonna Cuncéttine – è Giuanni’ ma ogge tu fusse jite ‘nzieme a Santine la coche ? immece de repurtarme ne poche de schiappe pe rappiccja addemane matine, tu revì che na joliche. Cumma te piace la ‘mmatine truvà la brocche che l’acqua calle, i cumme te licche i baffe quande a culazione te faccije truvà na bruschette calla calle
Giuannine – I se ce mettisse men’aje fuss’ancora più bbone.
Nonna Cuncéttine – Ije ecche dèntre so quelle che spreche, quelle che scemente , quelle che arrubbe. Giuanni’, mo te le voje proprie dice, ecche senze de mi tu cu è mmò che te ne fusse ijte a zzampe pell’arie. I je scerre se la fusse ‘mparate bone la vie de caste. Piuttoste ce si jte a pija le mesure a la casa ‘gnove de Sor Bastiane ?
Giuannine – Nc’iaja tempe. Stenghe a cummatte ancore che quella mastre de Giuseppine i quelle è curiose. Ogni jurne ve a vedè andò me trove.
Nonna Cuncéttine – Giuanni’ ma n’nè che quelle vè pi falegname? Ca s’è accuscj ije che l’ascie te alliscie i pile!
Giuannine – Ma sempre elloche stà a penzà? Cu me n’enga fa de quèlle? Manche fusse na vaijole. Quelle è più vecchie de mi de quascie ...bho? forze me pare bone du anne!!
Nonna Cuncéttine – ( con ironia) si ditte cazze Giuanni’!!!
Giuannine – Quèlla pore Giusèppine è tutta sdentate i s’adà magnà tutt’i jurne i simineje.
Nonna Cuncéttine - ( con accresciuto sarcasmo ) Purelle! Giovedì la porte a Calabrese a farce mette na ciavatta ‘mocche almine pò mascjiècà.( tornando seria e decisa ) Aò, mo baste a parla de quella jatta morte. Te steve a dice de cumenzà quiss’atre lavore perchè a fine mese ce stanne quelle tratte de legname che si pijate. Se tu cuminze a fa quelle porte che j’anticipe che ce dà Sor Bastiane putassemme fa fronte. Sennò adenga ije ‘mprèstete .
Giuannine – ‘Mprèstète? I mò me le sta’ a rercurdà che steme piombe? ( facendo riferimento ai consumi )Se sà che n’arriveme ne pe lunghe ne pe larghe. Ecche so tutte marche de scijarre ... nisciune st’attente a cumme se spinnène i solde! Doppe però so tutte pronte a piagne miserije.
Nonna Cuncéttine – Giuanni’ mò ne recumenzà ca la jurnate è stata longhe pure pe mì. So ditte a Nine de venì a darte na mane addemane a pija le mesure.
Giuannine – Che mì addemane ? I cu s’appesantite i metre? (-) I ije patre le sa? Certe ch’i patre, qujie vajole, i stà proprije a ruvinà. Ja fatte studia’ pe forze. Santa pacijenze, se riggène che l’ossiggène, cu ce serveve de ij alle scole medie? N’n basteve la quint’elementare pure a jesse? No i fije adà stà pronte pe ne lavore a Rome. S’ammbarate ne mestiere? No!! Se va arrangienne , na jurnatelle ecche, na mezza jurnate elloche. Fa solo pi sciupe. Ce pache appena appene j cafè che se va a pija a Nunziata Palumbe . Ce le so ditte mille vote: vittene che mì, almine in du’ putassemme pija quacche bone cuntratte. Elloche se videne i solde i nò raggiustenne le seggije , remettenne i funne a le mastre, raggiustenne i setaccje. Tutta colpe d’ij patre . Ce stà a mette ‘ncoccie certe fissazione . Ce stà sempre a repète :”n’na da fà na vite cumme a mmi i a mammete”.Ah! Pore patre d’j fije sì!!
Nonna Cuncéttine – Giuanni’ tu le sà che i vajole è troppe bbone i n’cio da ne dispiacere aije patre. A mi però me pare che vo cagnà. Tu intante addemane cuminzije a purtarteje che tì. Faje sentì ne poche ‘mportante. A Sor Bastiane , se n’ni adessa chenosce, n’ce dice che quije che stà che ti è nepotte, dicce che te stà’aijutà une gnove, casomai dicce che tenete la buttega ‘nzieme. S’immèce già i chenosce dicce che ti stà a mette ‘nzieme i tenisse cocce che ijsse d’allargà la butteghe. Inzomme vedi tu. I piane piane, i penze, le cose punne cagnà. Adà arrivà la bon’occasione pure pe jsse. ( più piano) intante se nu i cumenzeme a farje chenosce alla fije de Sor Bastiane pò darse che ij vajule se piacene! . Oddì la vaijole in verità n’ne propije bella bella, ma proprje pe quesse nisciune fine a mmò l’ha maje vulute. I la vajole... izomme... secondo me ... scì , secondo me sta ne poche arrasciate.
Giuannine – Oh tu n’n la smitte maije de stà a machinà , ma cu ti paure che te arruzzèniscène le cervelle? ( allontanandosi ) Mentre tu fenisce d’apparecchià i vaije esse fore aije cesse a lavarme le mane.


Scena V
Nonna Cuncéttine – Mariucce

Si sente un chiacchericcio per strada e Nonna Cuncèttine si affaccia sull’uscio.
Nonna Cuncéttine - A si tu Mariu’!? Intre ne poche
Entra Mario il pescivendolo con un canestrino al braccio
Mariucce – bona sere, robba bone robba sane da Mariucce d’Antrusciane, cu te pozze dà?
Fingendosi interessata alla mercanzia
Nonna Cuncéttine – Vuleve du anticucce per farje addemane che ne sughitte
Mariucce – Me dèspijace ma massere me so remaste sole le ranocchije i quacche spinarole.
Nonna Cuncéttine – No, le ranocchije no. Mò n’zo bone
Mariucce – Cumme n’zo bone ? steme aje mese che le r , i allore la ranocchie so bone.
Nonna Cuncéttine – No, no. Ne’n me piacéne, so tutte pèllicchie. Vol dì che addemane vaje a pija du saraghe alla butteghe. Andì viste che la jurnate è quascje fenite te va n’ bicchier de vine frische de votte?
Mariucce – A ne bicchiere frische n’ze dice maije de no.
Si siede e posa il canestro sul tavolo.
Mentre gli riempie il bicchiere Nonna Cuncèttine distrattamente gli chiede
Nonna Cuncéttine – Mariu’ ma quela fija tè, ancore n’la vò nisciune?
Mariucce – L’età ce stà ma ancore, pare, che ‘nze sente nente. Ippò, cumma se dice, i patre i ije marite so j’ulteme a saperle! ( risatina) La vajole tutte i jurne se va a’mbarà a fa la cavezzettare i esce sole la demeneche matine pe ij alla messe. Fa’ na vite na freche ritirate. Cumma fanne i vajule a vedrle? I ijesse, la vaijole, te atre a ccu penzà
Nonna Cuncéttine – Però a la fonte ce và !
Mariucce – Certe che ce va, miche tenemme l’acqua corrente alla baracche. I pure nu ademma beve.
Nonna Cuncéttine – Mariu’ però st’attente all’umidità!
Mariucce – Ma tu cumme ci si jite a penzà a quelle tegule rotte? Quanto prime l’aggiuste.
Nonna Cuncéttine –No no ije steve a penzà all’umidità che ve daje mure. Ma lassema perde sti probbleme. Me fa’ piacere che ti na fija che n’te dà penziere . Aje munne d’ogge se ne sintene certe che ne pore patre ‘nza cumma fa. Pe le reste n’te preoccupà che prime o poi n’ vajole pare a jesse esce. Ce stanne le fratte piene de vajule pe’ jesse
Mariucce – Cuncetti’ te proprje raggione. Pure ije la penze accuscì . No pe vantarme perchè m’è la fije, ma è proprje na bella vajole i prima o poi l’accase!
Nonn Cuncéttine – (piano) Ch’une a para se.
Mariucce – Me ne vaje che sa fatte tarde, grazie di bicchiere de vine. Quande tenche ij ‘anticucce ti porte.
Nonna Cuncéttine – Vabbò, timme presente.

Scena VI
Nino - Nonna Cuncéttine

Mariucce esce e quasi subito entra Nino
Nino – O no’ cumm’e che Mariucce sceve d’ecche?
Nonna Cuncéttine – Cu ti paure che s’ève venuta a lamenta’ de ti? Qujie pore Criste a ti n‘te penze manche quante si lunghe. Pe jsse la fije è na sante che nisciune la guarde. I fecisse bone pure tu se la smettisse de guardarle.
Nino – I perchè? Sole perchè n’n tinne ij palazze? O perchè vanne che le toppe n’gule? ( mostrando un lembo di mutande ) Guarde che pure ij tenghe le mutanne chi rattraccje
Nonna Cuncéttine – Ma pulite! Te le sò ditte sèmpre: Ognune ha da ije chi pare si. Tu l’ha da smette de ij azzunenne attorne a quelle, p’inze piuttoste a fà progresse. Cu figure ce feciassemme a scì sottobbraccie a le feste de giugne che quella gente? Ippo’ tu ‘n cummanne nente. Mammete i patte le sanne de sa vajole?
Nino – Luisette. Se chiame Luisette sa vajole. Cu ti paure a chiamarle chi nome sì? Guarde che n’ze reccolle la povertà! No n’n le sanne, ma tante mò ce pinze tu a fa i rapportine, che tutte i punte i tutte le virgole
Nonna Cuncéttine – N’ce penze proprie a da sa bella notizie a quije du che tutte i ijurne se sunnéne na vite meje pe ti. I che tutte i ijurne se spacchene la schine , oddì patte proprije n’ze la spacche la schine: Tante i non più . Ma quella pora mamme, tutti jurne adà passà i casone. ( -) No. Ije ‘n ce dice nente . Adà esse capacce tu de darce sa curtellate. Se ne si capace.
Nino resta silenzioso
Nonna Cuncéttine - Prime de cenà me voije a affaccià ne minute a caste. Vo rèvénì che mi’ oppure adà ij a fa la punte a quacche pentone?
Nino – Le saccije ije addò adenga ij!
Esce con passo furioso

Scena VII
Giuannine – Menanzille

Rientra Giuannine
Giuannine - Ma mo addo’ a rijte quelle? Meno male che a misse quacch’cose ‘ngoppe aje taveline.
Si è appena seduto che entra Menanzille
Menanzille –Bona sere Giuanni’ so venute pe parla che ti
Giuannine – Ascitte i magne che mi
Menanzille – No grazie so fatte a casa me . So venute sole a parlarte de na cose che, tu sa, me ‘ngenne. Tu le sa che n’me ‘ntromette maje aije fatte di jatre, che lasse fa. Ma quande se tratte de fijeme me’ngenne’.
Giuannine – S’a ti te ‘ngenne a mi me coce
Menanzille – Fijeme m’ha ditte che addemane adà venì che ti a fa ne lavorette. Te voje recurdà che a fijeme ce pènze ije. N’ce stenghe a fa mancà nente: a magnà, bève i vestì. Facenne sacrificije i so fatte pure studija perchè fijeme ( quasi sillabando ) c h e s a n b e n e d i t t e n’c i a d à a v è n e n t e a c u f à. Isse se na da j da ecche , nen ha da fa la vite tribbulate nostre, cumma a mi o cumma a ti..
Giuannine - A mmi? I cu faccie na vita tribbulate ije ? Ma pinze pe ti!
Menanzille – I proprije quelle stenghe a fà, stènghe a pènza a mì i a fijeme. So parlate che ij prete de Ortone i ma ditte che appene se libbere ne portierate ce ficche Nine mì.
Giuannine – Campa cavaje che l’erba cresce. Si vecchije i ancore ce crite a se fabbele? N’te scurdà che n’atr’anne ce stanne le vutazione. Pe quesse mò te fanne se prumesse
Menanzille – Ije le sapeve che tu dicive accuscì perchè n’n pò vedè i prete, ma non sole quije d’Ortone, ma tutte ij prète.
Giuannine – Menà n’te scurdà che quande arrivene quisse vestute de nire, quacche d’une esce purtate a spalle i chi pede nanze
Menanzille – Comunque se pure chi prete n’cessa stà speranze, ne bone poste, non sò, i scupine, c’i ha da scì pe fijeme. Pe quesse i so fatte studia’: pe farje proggredì
Giuannine – Ma na ‘bona vote facce mbarà ne mestiere prime che’è troppe tarde. I facce ‘mbarà ne mestiere a le cuperte perchè i proverbije ne’n sbajene maje : sciàbbeneditte i lavore sotte i titte
Menanzille – I gira gire a da fà i falegname cumme a ti, anze ‘nzieme a tì
Giuannine – Ma faije mbarà scarpare oppure sartore oppure seggiare ma faccije ‘mbarà l’arte che , pure s’addemane se ne jesse a Rome a regge ne portierate, nen va sprecate “ ‘mpare l’arte i mittel’a parte”
Menanzille - Te le rèpète n’atra vote: a fijeme ce penze ije
Giuannine – ( parlando piano e facendo segno con le mani dei soldi) i la nonne
Menanzille alzandosi
Menanzille – Se vuleme continuà a ij daccorde “ognune a la casa se: pape i padrone”.
esce


Scena VIII
Giuannine , Marietta

Giuannine – Secondo me quije ne n me pò vedè perchè ecche dentre quacche progresse i semme fatte.Addiritture so cumprate pure la radie pe sentì i radije giornale senza ije alla coprative. Immece jsse sta sempre ‘mpicciate. Ma cumma fa a proggreddì une che fa ij stagnine! Ma chi te chiame a fa na canala gnove ogge che sti tempe che currene? A carastije che se fanne na mastra gnove. Ippure la mastre ce serve pe mettece le pane, i le pane te serve pe magnà, figuriamece se une chiame ijsse (pausa, e con enfasi ) pe raggiustà na canale se ‘ngoppe i titte n’ce stanne manghe le tegule. Ije ce le so ditte a quije cuccelone de Menanzille – vittene a jurnate che mi, vamme a remette i vetre, a cagnà quacche serrature - ma jisse ma resposte “tenghe i lavore mije, che prime de mi’ eve de patreme ” ma i patre sa morte i no de vecchiaije. Sa morte perchè a quella case n’ze magneve tutti i jurne i jsse a fatte la fine de jie mule de fischitte: quande se steve ambarà a campà senza magna, se murette.
Entra Marietta e rivolta al padre
Marietta – Bona sere papà, mamme addò stà? Miche stèsse èsse a rete?
Giuannine – No esse a rete n’ce stà, forze è venute a caste, jesse avrà fatte n’atra vije i n’ ve sente ‘nguntrate oppure a arrivate ne minute a quelle de Za Vincenze , ma ascitte ne minute ca quelle arrevè subbete.
Marietta – Veramente teneve ne poche da fa a case, ma mo m’ascite ne mumente che tante quelle che n’ze fa ogge se fa addemane. ( guardando la tavola imbandita) Ma ecche ‘n ce stà i piatte si, ma ijesse n’n magne?
Giuannine – I cu ne saccije ije . Tu la chenusce mammete, quelle n’n magne maje in pubbleche, a quelle ce piace de magnà a le nascuscjie.
Marietta – Prime quande so ‘ndrate te so sentite de ciammuttà , cu te fusse jettate a la religione i te stive a di la crone?
Giuannine – Tu le sa che ije che la chiese ce pijemme poche anze nente.A parte la Natale i la Pasque sole n’zan Giuseppe passe quella porte, figuriamece se ce lasse de magnà. No steve a prédecà che maritte ch’è venute ecche a farme brutte .
Marietta - I perchè a venute ecche a farte brutte se quije n’n fa brutte manche a qujie che ce mittene le mane ‘n zaccoccije . Di la verità .Ve sete rappéllicciate pe Nine?!.
Giuannine – Quije è venute ecche tutte ‘n cazzate perche addemane me voje purtà Nine che mì. Mo che ce penze.Veramente è state mammete che m’a ditte de purtarmeje che mì a pija le mesure almine ce spicceme prime i ije pozze reji subbete a la butteche. I cu n’nè sempre colpa se!
Marietta – (fingendo una sorpresa ) Ah! Te l’a ditte mamme!
Giuannine – Certamente , i cu me permetteve de penzarle da mì ( riprende a mangiare)
Marietta – (parlando fra se) Pussible che vò che Nine se mett’a fà i falegname quante è state prprije ijesse che ma fatte i nome de ije prete d’Ortone? Ippò m’ha accumpagnate pure a la case de la cuggine abballe a la citadelle? Cu retè ‘mmente?
Rivolta al padre
Marietta - Allore, s’addemane i purte che ti, faje magnà ecche almine m’affranche de lassarcije le magnà fatte a case. Mo me ne revaje che sa fatte tarde , diccele tu a mamme che so passate.
Giuannine – Vabbò , buona notte. I dicce a maritte che quande tè j’ove schijorte se ne jesse a la cantine i no a fa brutte a la gente che ‘ngia nente a cu fà, I pe de più a la casa lore!
Marietta – N’ce stà a penzà. Ca a quije già ce sè nè passate. Ce vedemme adddemane.


Scena IX
Giuannine – Nonna Cuncéttine

Rientra Nonna Cuncéttine
Giuannine – Andò si state tutte se tempe? Ha venute fijete i n’te ci’ha truvate,
Nonna Cuncéttine – La so ‘nguntrate nanze a l’asile . Eve jite a la casa sè. ‘Po so viste la luce ancore appicciate a la case de Vincenze i so ‘ndrate ne poche .
Giuannine – Cumm’è n’n ha venute ogge a pijarse n’orzette?
Nonna Cuncéttine – O quante domande, so viste la luce appiccijate i me so affacciate nu mumente.
Giuannine – N’n te stà a rescallà pe senza nente. Piuttoste, i si preparate i lette che me voije ije a’ddurmì?
Nonna Cuncéttine – Cumm’è n’n ti sinte ogge i radje giornale d’ le otte?
Giuannine – Ogge no. Me sa misse i vucone de travèrse
Nonna Cuncéttine – Vabbò Giuvannì , vatte a mette aje lette ca ne fa n’ogne de danne.
Giuannine si avvia e sulla porta chiede alla moglie
Giuannine – I si prèparate i lette? Tu cu fà , te trattè?
Nonna Cuncèttine – No, rabbèle ste foche i venghe
Giuannine – Sci Cuncetti ca la lene ‘nze pò sprecà. Allore t’aspette aje lette
Nonna Cuncéttine – Cuminze a ij ca stenghe a venì.
Rimasta sola , mentre ricopre di cenere il fuoco , si lascia andare
Nonna Cuncéttine – Addemane matine che la scuse de ij a purtà la culazione enca fa ‘n guntrà quije du vajule perchè se stenghe a lé spranze de nepoteme ... cumma se dice “ aiutati che il ciel t’aiuta” i ije addemane adenga aiutarje quije pore fije. Se me riesce la botte n’atr’anne se punne pure spusà i quije citele dévènte patrone de tutte quella grazije de Dije. Tutte quelle case, quelle terre, le bestie i forze pure na freche de solde aije Banche de Napèle . Certe ‘mbaccije n’nè proprje belle .... voldì che ce mette i cuscine ‘mbaccie.
Esce di scena

fine primo atto

         

Atto I - Atto II - Atto III PresentazioneRingraziamenti

ATTO SECONDO


Scena I
Nonna Cuncèttine – Zia Vincenze

Cuncèttine rientra con Zia Vincenze si tolgono il fazzoletto e si vanno a sedere intorno al tavolo
Nonna Cuncèttine - (visibilmente contenta) So state al la casa gnove de sor Bastiane. So jiete a purtà la culazione a quije du. Certe che se sta a fà na case grosse cumma villa Torlonije. Elloche Giuannine tra contratelare, porte, mustrine, finestre, perziane i tutte la cumpagnije cantante ce stà bbone quattri mese a lavurà.
I passe ogge che ve demane, i mentre guadagneme na stozze quije vaijole ije j’accorde! N’atr’anne , se tute va bbone ij quije ddù ije faccije spusà. ( con aria sognante ) Esse penzate aije 20 de settembre, doppe la reccote de le patane i prime de le barbabbijetele, la settimana doppe le feste de settembre !! Scij je i facce spusà quije ddu.
Zia Vincenze - Cuncèttì, cale da sa piante! Tu te truve già a settembre ma quije du ogge s’hanne aline viste?.
Nonna Cuncèttine - ( confidenzialmente quasi bisbigliando ) Ogge quande so scijte che la mutine ‘mmane, immece de ij dritte a la fabbreche che stanne a fa elloche aij loche, so bussate a la case addò abbétene mò, elloche vecine aije prate. N’ purtone de castagne pesante, beje
Zia Vincenze – Cuncèttì lasse perde. Ma cu me ne ‘mporte a mmì s’eve de castagne o de sammuche. Cirche de stregne c’ha denghe ancore ij a Mendine a fà spese.
Nonna Cuncèttine – S’è affacciate na bella fija
Zia Vincenze - .. Ma teneve n’occhje a Dije i une a la Madonne?
Nonna Cuncèttine annuisce
Zia Vincenze - I teneve quije sferrune ‘mocche che ‘nze puteve chiude manghe la vocche?
Nonna Cuncèttine annuisce
Zia Vincenze - Ma quelle eve proprije la fije de Sor Bastiane. I n’ce se pò proprije diche chè belle ...
Nonna Cuncèttine – Pe quelle che porte de dotte è na freca belle! Allore, te steve a dice, ce sò ditte ch’eve la moije de Giuannine i falegname i che mariteme eve venute a la case de Sor Bastiane pe certe mesure i ije c’eve venute a purtà n tozze de pane a jsse i a nepoteme Nine. La vajole ma ditte che m’eve sbajate perchè sicuramente ivene ijete a la case che se stanne a fà aij loche. Allore so fatte la parte in commedije. “ la case aje locche? i a n’dò stà i loche? U pore a mmì. Cuma faccije a truvarle? Vol dì che me ne revaje a case i ogge quije du saltene la culazione. Tante i vajole è forte i ji vecchie ce stà abbituate a tirà la cinghia” . Allore ijesse: (facendo il verso) Ah ij vajole è forte? I quant’anne tè se vajole ?
Zia Vincenze – I tu quelle ijve truvenne, ellevè?
Nonna Cuncèttine – Certamente. Ce so ditte l’età ippò ch’è n’ fije bbone cumme le pane, ne calosse che n’za maje tirate arrete ‘n coppe i lavore i che ‘nza mai sentite a dò stà.
Za Vincenze – Tu te si misse a dice tutt se cose elloche? Tutte se cose abbocche a quije beije purtone ? Certe che ti na bella faccia toste!
Nonna Cuncèttine - Allò!!! Tu le sa cumma so ije. Ippò ce so ficcate pure che nepoteme n’za maije misse che nisciuna vajole perchè s’taspettà quella giuste. Ma mò l’età de maritarse la tè i vulesse stegne i tempe. ( con aria di chi si pavoneggia) I ce so ditte pure che n’n’è stupete perchè ha ite pure a le scole avete.
Zia Vincenze – Ma se n‘cia maije jte a Vezzane!? N’cija jite manche a pija i trene! Le scole medije l’ha fatte a Pèscine!
Nonna Cuncèttine – ( piccata ) Però a la seconda medie steve a seconde piane! Ippo’ ( facendo spallucce ) quacche buscija a fin di bene la dice pure i prete. Comunque a la vajole più parleve i più j’occhie ce se allustrivene. Allore ha chiuse quije beje purtone i m’ha ditte (facendo il verso) “E’ ne peccate a lassà ne vecchije addijune. Mo te ce accumpagne ije. Tante a case so fatte tutte”.
Po’ pe la vie ancore a addummannà , i perchè queste i perchè quest’atre i a dò abbete ije i addò abbete isse , inzomme me steve a purtà a pasce. Ammì!! Ije che ce so cresciute purtenne a pasce pecure i cristiane.
Zia Vincenze – Meno male che la ijte n’n eve longhe sennò tu chisà quante ce ne raccuntive. I le beije che le sa fa regge ritte ritte pure senza cosse. M’immaggène quande sete arrivate!
Nonna Cuncèttine – Vincè, elloche te ce fusse vulute fa truvà! Doppe che ija viste a cumanzate (facendo il verso) “ A nepotte ce la porte ije la culazione , ca stà elloche arrete ij ‘mezze a tutte se stèrre te putisse fa male . Quande po ha arrivate a Ninea cumènzate: si de sambènèditte, pussibbèle che n’n ce sémme maije ‘nguntrate , cumme te chiame?” I Nine sempre pronte manche cij’avesse fatte la scole. Po’ ci’ha addummannate :”Te ce ne venisse a abbità ecche, fore daje paese?” I ècche Nine l’ha lassate a vocc’aperte “ certe che ce jesse a abbità fore i paese perchè addò stà i Pape elloche stà Rome” Manghe ije ce fusse sapute da na risposte accuscì pronte.
Zia Vincenze – Certe che quije vajole ci’ ha resposte accuscìj. Chisà cu desse pe du stanze de case pe ijrce a abbità che la bella pesciarola. I jesse?
Nonna Cuncèttine – Pizze de cenere. Bianche ‘mbacce. Po subbete doppe se avvambate i se avvicineve quatta quatte cumme na jatte s’avvicine a ne surgije. I so penzate : mo quelle ce salde ‘ngoje. Libbrà, tenavate raggione vu. A quelle n’ce s’ha avvicinate maje niscijune : ne beje ne brutte.
Po’, mentre ce stève vècine è arrivate i patre i ijesse se refrenate i sè alluntanate ne poche. Ha spigate subbète aije patre, tutta ‘mpaurite, ch’eve venute a accumpagnà a mi che n’n sapeve la vije. I che se ne steve a reije a la case.

Scena II
Nonna Cuncèttine – Zia Vincenze - Mariette

Entra Mariette, con i panni sporchi di lavoro, allontanatasi momentaneamente dal lavoro
Mariette – Sinte o ma’ ije è da iere che tenghe ne peziere . I notte ‘nzo putute pija sonne.
Zia Vincenze - cu te si magnate ieri sere i cavele? Ca ije l’atra sere steve a crepà M’eve fatte na fressore che du cavele i c’evve misse pure na punte de tèssèchine. Se n’n teneve la citrate , i penze che m’eve morte i Giuannine m’eve già pijate le mesure.
Mariette – No zia Vincè. Ije n’n durmeve pi penzijere. I diceve frà de mì : ma se mamme m’ha fatte proprije ijesse i nome d’ije prete de Ortone pe putè truva na sistemazione a Nine fore de SamBeneditte. Se ijesse m’ha accumpagnate chi postale ( i a ijesse ce fa male pure i trajine, infatte la busta l’ha ‘mbite sia a la ij c’a la revenì) a parlà che Don Franche a Ortone a parlarce. Se ijesse s’ha cacciate da m’pette quella mille lire pe le spese che s’adissene presentà, i la date a Don Franche, cumm’è che ogge ha vulute mannà fujeme chi nonne a “ pija le mesure”? U quante vote me le so addummannate ma n’n me sapeve da’ na risposte. Menanzille m’uleve ije a fa na camumille pe calmarme ma ije me calme sole quande saccije la verità.
Cu te stà a remmentà?
Zia Vincenze – Nì mo adà parlà perchè queste è la mamme i n’ce po fa sa malazzione
Mariette – Quale malazzione? Le vì che ce sta sotte quacc’cose?
Nonna Cuncèttine – Ma n’da rette a sa vecchije che n’n capisce nénte.
Zia Vincenze – A ije n’ capisce nente? Ije i tre fije mì i so accasate i stanne bbone, i che nepute me purtene ‘mpiante de mane!
Nonna Cuncèttine - Se sa! Ij si abbuccate bbone! Ce da la mancije tutte le demeneche. Mò ce vò cumma dice Giuannine mì : sa marche de scijarre! (rivolta alla figlia) Ije n’te steve a dice nente pe n’te fa aggità, ma questa vocc’aperte ha ruvinate tutte
Zia Vincenze – Meno male che ce stenghe ije, piuttoste! Remittete a caste, firmète ne poche i lassa perde
Mariette – Ma se pò sapè de cu stète a parlà?
Nonna Cuncèttine – La settimana passate ecche a venute Sor Bastiane che ijeve truvenne patte pe certi lavore c’ha da fà a na casa gnove. Allore me so misse a penza’. Certe che se Sor Bastiane tenesse na fije da marità fusse ne bone partite. O ‘nce se credesse cumme vanne le cose. Mentre steve a fa la file aje maceje ‘mbiazze , n’n me recorde chi, ha ditte che Silvine i Francische ivene ijte a sunà a la casa de Sor Bastiane pe ij compleanne de la fije. Allore sò addummannate, quant’anne te la vajole? I m’hanne ditte na vintine d’anne.
Zia Vincenze – Precise pe quelle che vulive tu, quante se dice la furtune!
Mariette – La furtune de cu? Precise pe ccu?
Zia Vincenze – Pe da’ n’mojie a fijete. ( rivolta a Nonna Cuncèttine) Certe che queste è proprije pazze! N’ce l’ha apputute che ti i mò ce vò repruva che quije bone fije.
Nonna Cuncèttine – ( rivolta alla figlia) Mariè’ pinzece ne minute. Se se spose che quella vajole, fija uneche, che ije patre che te na cert’età , tra quacch’anne è ijsse i patrone de tutte. Quande fijete devente padrone: tu n’n va più a jurnate , maritte la smette de ij ‘ngoppe i titte ippure vu, a la vecchijaije, putete gode na bòtte! E’ da pazze a penza’ accuscì? O è da pazze a vede ne bone fije cumma Nine a perde i tempe arrangiennèse che quacche lavurette, i caso maije ( con maggior enfasi) se fisse cumme nu strummele che quaccha puracce che tè sole i stracce ‘n goije i jiocchije pe piagne?
Mariette – Allore tu te st’ammette paure perchè pinze ...O Ma’ ma a ti te fussère ditte la stessa cose che m’hanne ditte a mmì ? Ch’anne viste Nine ‘nzieme a Luisette d’Antrsuciane?
Nonna Cuncèttine – Qulla pazze Antruscijane! A Antrusciane ce stanne sole le pazze
Mariette – Ma quesse è nate ecche. Me le recorde quande passette la Mammine ch’eve ijte a fà nasce quella crijature. Me la recorde, cumm’a mò, ascise nanze la case che quella sgummarelle ‘nzine che le pane mbusse i che le zucchere. Mo la vede la matine quande va a lavurà a quelle de Jolande i me pare na bona fije. Na femmenucce che la coccije ‘ngoppe le spalle. I la demeneche a la chiesette quacche vote capiteme vecine, i te pozze dice che da vécine è pure più bellucce.
Zia Vincenze - ( rivolta a Nonna Cuncèttine) Cunte, cunte. Sempre a fa cunte sta tu! Cuncèttì te le so ditte . Ije fratte mi so pijate perchè ma pijaciute , senza farme tanti cunte ‘zaccoccije. I me pare, fine a quante ha durate, che semme fatte na bbona rescite. Ippò perchè te sta a ‘ncuccià che quella famije? Truvece almine na vajole che se pò presentà!
Mariette – Ma’, ije adenga da raggione a Zia Vincenze . Me recorde che pure che mi mi stive sempre a tatunà. I quije n’è bbone, i qijatre te poche i nnente. Pe tì nisciune eve bbone. Anze me vulive dà pe forze Cenzine ch’ève vidève i che du fije, sole perchè teneve n’urtèceije. I sò ‘ncucciate j me so pijate Menanzille che teneve sole la stanze addò ce semme addurmite la prima notte i sole doppe la morte di patre ce semme allargate alla cucine. Però eve beije cumme i sole. Quante me guardeve me senteve tutta scifrecate. Ippure, senza tanta robbe ,a nu , mò n’ce manche nente. Steme bbone, teneme n’ bone fije che ce da sole soddisfazione, na casetta che n’ce paghemme ijaffitte, cu putemme vulè di più?
Nonna Cuncèttine – Ne poche de tranquillità. Du solde a pizze. Ippure na segge in più pe farme ascite quande venghe a caste!
Mariette – I n’n so daccorde a quelle che vò fa tu . Mo cij’accasche i voije repete quelle che dice sempre Menanzille “ Lasseme fa a Dije ch’è ne Sante Grosse”
Nonna Cuncèttine - I ije te responne che n’atre proverbije “ chi non risica non rosica” ippò, se fusse le vere quelle che dice maritte, chi te le dice che ije n’n stenghe a fa la volontà de Dije? Làssème fa pe quacche ijurne.
Se le cose n’n pijéne la piega giuste, doppe Pasque rijemme a Ortone i se n’n baste ijemme pure a ijonorevele La Spighe, quije de Lecce, pe ne pustareije pe Nine. Te l’appremette.
Mariette – Mò me n’adenga proprija ije che so lassate de capà le patane a quelle de Coccijarotte. Ma massere , le più a lunghe, ce le dice a Nine che tu c’iulisse dà na mane pe farije marità. Po’ se la vede ijsse, che n’ne più na crijature. Me ne vaije. ch’è tarde. ( quasi sulla porta) Ah stà a venì écche la cummare Librate. Ce vedémme cummà ch’adenga ije a lavurà.

Scena III
Nonna Cuncèttine – Zia Vincenze –Comare Librata - Nino - Santine
Comare Librate- Sò ijete a la case de la cummare Assuntine pè vedè se te na jalline avluccate che c’iulesse ije a mette du ove jallate. Quella disgrazijate n’ni vò fedà!
Nonna Cuncèttine – Indre , vitte a scallà che nù.
Zia Vincenze – N’nt’avvicinà troppe a se fucaraccije che te se abbruscije la vonne!
Comare Librate entra e si accomoda insieme alle amiche. Zia Vincenza riprende il filo del discorso
Zia Vincenze - Oh Cuncetti’, io mi domande e dico, ma quande ha tuccate a tì a pijarte i marite, cumme si fatte?
Nonna Cuncèttine – Cumme sò fatte? Cumme sa sempre fatte! Ha fatte mamme pe mì! Cu ne capève ije dde certe cose? M’ha presentate Giuannine, n’ommene na frecche più vecchije de mi i ije zitte. Ha ijete a parlà che la zije i che la mamme sè , hanne sistemate tutte lore, la robbe , la dotte, tutte inzomme. Del reste ije eve ciche ‘ndutte. Me sò accasate che teneve 16 anne. A 20 me s’ivene morte già du crijature ippò so fatte Mariette. Ivene tempe brutte! I mò so peggije .S’adanne apri ijocchije i n’ze po’ ij a la ciecalune Se i vajule n’zo capace, quacche d’une cij’ha da penzà . I se ‘nce pinze subbete pò ta dà stà a la passione!!
Comare Librate – Immecce ije quande ‘nguntrette Guiduccije mije èlloche a Popele, ijeve fecenne i contrabbande (cumme dicete vù ecche, la borza nera) de sale i che ijsse ce steve sempre i patre, ne bénommene avete, che du mustacche arrutate. Ibbì, ije doppe quacche vote che ce sémme ‘nguntrate, proprije ije so ijete a parlà chi patre i ce so ditte: sor Luì, ije i fijete cijulassémme spusà. I n’n tenghe la dotte, ne a 24 , nè a 12 i manghe a 6. Tenghe sole ste vraccije i la salute che ma date Dije. I ijsse , sor Luigge dicette: “ Se ve vulete spuseteve. Tante manghe Guiduccije tè nente.”
Immece po a la stazione de Pescine venirne de nascuscije che n’ traijne che n’ bauije i a la cavalle c’ivene misse na bella ciambelle appiccate a la recchije i spacchemme la piazze fecenne ‘mbegne che quelle eve la dotta mè. Me fecirne fa ne figurone!
Zia Vincenze – ( ignorando del tutto il racconto della comare Librata ) Vabbò te raggione tu ca une a certe cose c’i ha da fa case i che la panze è meje a tenerla piene che sgombre . Ma mi domande e diche: ma proprije che quella razze? Ma la robbe a Sor Bastiane c’l’ha lassate i patre? Oppure la fatte frechenne a chi ce passeve sotte? I quella pora vaijole!! Manche ce facèsse male l’arije. La tenute sempre rènchijuse i che la catena corte ...
Nonna Cuncèttine – Mejie pe nepoteme. Almine se sà pighà a chi cummanne. I n’tè tanti rije pe la coccije
Comare Librate – I me recorde che sòcerème se mettette fore la porte ...
Zia Vincenze – Libbrà ma sempre a raccuntà sa storije? I ce sémme fatte vecchije i tu ancore retuzzeche. Nu stemme a parlà de na cosa serije.
Comare Librate – Ah! ( interessata ) I de cu stete a parlà?
Zia Vincenze – Zitte ne poche, pò te spieghe. O Cuncètti’ , ma , Santissima Tirnità, le vò capì o nò che tu si la nonne i no la mamme de quije vaijole? Ma , mo che la si viste, è la vajole che vide bone vecine a nepotte?
Nonna Cuncèttine – La robbe che tè ‘mbaccije stà na freche bbone vècine a nepotème!
Zia Vincenze – ( spazientita ) Cuncèttì tu si cumma za moneche “ tazze capisce ij toteta nò”
Entra Nino
Nino – Sempre accuscij vu i ddu. Maije na vote che ve so viste dice la stessa cose. Se une dice nere quell’atre subbete, ma senza penzarce , bianche
Zia Vincenze – Uh, che nonnete t’ho mette tu? Me fa scij i cannarozze ma da quella rechije n’n ce sente. Anze è sorda ‘n tutte. Quande ‘ncoccije è nu mule
Nino si avvicina al fornello, scopre una pentola e dirigendosi verso il bagno
Nino - Vulète magne che nu ogge? So viste che ce stanne ne pare de pezze de baccalà in più
Zia Vincenze – No grazije Ni . Nonnete me stà a fa fà la quareseme. Che quelle che sente ecche me sè chiuse i stommeche.Viste che tu me le dice sempre ch’i core ‘mmane ce pure rèmanèsse ma tenghe da rescallarme paste i lenticchije sennò po’ l’adenga ijettà i me despiace proprije.
Nino – Bone quelle. Specialmete rescallate quante s’attucchene. Bone, me piacene proprije, nonneme n’n le fa spisse perchè dice che a nonne Giuannine ce fa male a la colite. La prossema vote che le fà chiameme che te venghe a fà cumpagnije, me ne voije magnà ne chètture.
Ije me vaije a lavà le mane s en’nce rèvedeme, buon appetite a tutte
Zia Vincenze – Pure a tì
Cummare Librate – Bon’appetite Ni’.
Entra Santine con una matita in mano
Nonna Cuncèttine – Già ce revedemme?! Te la si fatte ‘zegnà la case o la si retruvate da sole?
Santine – No no, la so retruvate da sole. So venute perchè adenga redà ( allunga la mano per porgere la matita che tiene in mano )
Nonna Cuncèttine – No no, ne me da nente a mì, ca quije è geluse de la robba se. Se n’te despiace d’aspettà ,Giuannine stà pe revenì. Tò ascijette ecche. ( Facendo alzare la comare Librata le porge una sedia ) Mò revenghe subbete. Arrive ne minute a la case de cognateme a farme da ne poche de sale pe le patane.
Santine – Ma ‘n serve . Eve venute solamente ...
Nonna Cuncèttine – Ecchè ne minute , vaije i venghe. ( Libbrata non sembra capire che anche lei deve uscire) Ijamme cummà che te raccumpagne pure a ttì tante sémme de vije
Santine – Ma.
Zia Vincenze – ( parlando con Nonna Cuncèttine) Ma cu fà, lasse sa vajole sole ecche?
Nonna Cuncèttine – Ibbì cu ffa?
Zia Cuncèttine - Ma dellà ce stà Nine?
Nonna Cuncèttine – Meje accuscì se punne ‘nguntrà senza ggente attorne. Anze mo me mette de guardije a la porte almine s’arrive Giuannine prime che s’hanne viste che na scuse ij pozze fermà.
Cummare Libbrate - ( rivolgendosi alla ragazza ) Andì chi si la fija tu? N’n me pare che te so viste maije a sambènèditte. Si vènute a truvà quacche d’une? Cumma te chijame?
Za Vincenze – ( tornata indietro la prende per un braccio ) Libbrà tutte se dòmande prime de magnà ? Ijamme a magnà mò, i doppe che na santa pacijènze ce vi a fà n’interviste. ( e la sospinge fuori)

Scena IV
Nino - Santine
Santine rimasta sola nella stanza
Santine – Cèrte che la gente è proprije schijorte. Me lasse ecche, sola sola. La prima vote che entre ecche dentre. Putess’èsse na latre E’ le vere che ( girandosi intorno) cu tò pija ecche? Se che na mazze sfascije tutte n’n fa ne centeseme de danne. Mo’ la fusse lassate ije quacche d’une sole a casa me! Che tutte quella robbe che teneme, i che tutte quella rascije appiccate aije pascijone . IJe ce so venute sole che la spranze de revedè quije beije vajole de sta’mmatine. Uh mamma mè cumm’ève beije! Me parève j’Arcangèle Gabbrièle !! Se ij’ève pittate Sante Luche n’n ève accuscì beije!! Da quante i sò viste stenghe sempre a pènza a ijsse. N’zo capite perchè ma quante ogge, a la casa gnove, i sò viste me ce steve quascije a ijttà ‘ngoije. Ippure le moneche m’anne n’zignate quelle che se fà i quelle che n’ze fa’. Ma me sèntéve dentre cumme na calamite che m’attirève. I m’attirève accuscì forte che me manchève i rèspire Vènènn’ècche vuleve vedè se questa calamite ce stà ancore. ( -) Immece manne lassate ecche cumma piofisse. Ma mò me ne vaje, la matite ce la lasse ‘ngoppe aije taveline i chi se viste se viste. Tante, avoija a n’cuntrarje, avoije a fa la prove de la calamite. Adanna fa parecchije lavore, saccije andò sta la case, saccje pure andò tinne la bbutteche.
Sta per andare via e dall’altra porta Rientra Nino
Nino - O nò te vuleve dice ....
Resta ammutolito al vedere la ragazza
Santine – ( torna indietro riprende la matita dal tavolo ) Eve venute a repurtà sta matite che sete lassate aije loche. ( rivolta alla platea ) Recchèla la calamite! I è na frèche più forte. I mo cumma faccije?
Nino – ( visibilmente imbarazzato) Ma veramente, ‘nzeme ancora fenite, stèmme aspèttà che ve pure i muratore i ci’ademma revenì doppe magnate.
Santine – ( fa un passetto avanti ) O scuseteme. I me so credute c’avaste già fenite i che queste ve serveve urgente pe lavurà
Nino allunga la mano per prendere la matita e sfiora le dita di Santine che fa un piccolo salto indietro
Santine fa un piccolo salto all’indietro
Nine - ( impaurito ) Cu ha successe ?
Santine - Oddì !! So sentute cumma na scosse !
Nino si guarda incredulo la mano
Nino – Ma veramente me so ijete a lavà mò mò. Me pareve ch’eve pulite. Ce sarà remaste quacche schiappette! Ma su tu dice che si sèntite quacch’cose me la vaije a relavà
Santine – Firmete. N’nè sporche i n’ ce stanne manche le schiappette. E’ cumme te so tuccate che me so sentute ... cumme na vampate ..
Nino avviandosi verso il fuoco
Nino – Nonne Giuannine le dice sempre de n’ne fa la vampa grosse immece Nonna Cuncèttine è na cuccijelone i stà sempre a mette cijocche
Santine – Lassa perde se foche .( lo ferma per un braccio) Ogge mentre vènavame a la fabbreche, nonnete m’ha parlate de ti , ma ije maije me puteve aspettà de truvà .... a tì. Scuse se so sfacciate ma ije da sta’mmatine n’zo più ije . Ogge sole che n’ sguarde tu me si cagnate
Nino - U me pozza cécà. Ije ogge n’zo fatte nènte.
Santine – Ije n’zò più na citele i n’n me piace perde i tempe. Ogge a la fabbreche uleve scapparmene quande te so viste perchè n’zapeve cu adéva fa. Ije i beije quadre fine a ogge i so viste sole ‘ngoppe a ije libbre, ma quande so viste a ttì.... è cumme se me se fussere aperte ijocchije a quije mumente. So viste pe la prima vote ij munne! I tu me si sembrate i più beije quadre di munne.
Nino - ( ritraendosi, confuso ) Te ringrazije ma ije veramente ...
Santine - ( lo interrompe) Qualsiese cose che tu dice è giuste . Ije te capisce. E’ giuste che te vò pija ne poche de tempe, è giuste che tu pinze ca sò na sfacciate perchè te stenghe a parlà accuscì franche. Ma tu’ capisce a ‘mmì! Tu sta’mmatine manche me cunuscive i ije altrettante. Ma po’ te so viste ( si riavvicina ) i me ne so scurdate de tutte quelle che m’ivene ditte le moneche. Me so scurdate i bboni cusije de patreme. So viste a ti, i de quelle che punne penzà ijatre ne n me ne freca nente.
Nino – Ma tu.... ma tu n’n me chenusce pe’nnente...
Santine – ( avvicinandosi) Tenemme ne vita n’anze pe chenoscece
Nino ( frappone una sedia ) Santi’. Te chiame Santine n’è le vere?
Santine – ( sempre più vogliosa sposta la sedia e si avvicina ) Lucije , Giuseppine, Niculine chiameme cumma vo tu. Chiameme pure a fischije
Nino - Aò ma te vo sta natteme ferme? N’me ce stà a fa a zzeccà ! I te stenghe a dice ..
Santine – Scì, parle , dimme qualsiase cose. Cumme me piace la vocija te!
Nino passando sotto il tavolo si mette al riparo
Santine - Avoije che te ne scappe manche se te ne ijesse a l’amerèche, me te rescisse a livà d’attorne. ( cercando di raggiuingerlo girando intorno al tavolo) Scappemmecene n’zijeme , ije tènghe n’ poche di solde annascusije, ijemmece a spusà a la Pietracqarije!
Nino – Tu si pazze
Santine – E’ le vere . So pazze. Me sò ‘mpazzite p’tì sta ‘mmatine. I cumm’è beije a esse pazze d’amore
Nino - Smittela. Putesse rentrà da ne mumente a n’atre nonneme
Santine – I de cu m’adenga vergugnà? Vi ecche fatte tuccà. Patreme me dicève che ijommene vunne na cosa sole da le fèmmene. Perchè tu n’me l’addummanne? Cu aspitte, addummanèmèle!
Nino ( sfuggente) – Ma forze patte parleve de la robbe?!
Santine – ( al culmine della bramosia) – Ah ! Perchè ecche la chiamete la robbe? I và bò, te denghe la robba mè. La robbe che n’zo’ maije date a nisciune!
Nino si avvicina al camino e prende l’attizzatoio
Nino – N’t’avvicinà! ( alzando la voce) O no’ vi ecche !
Santine – Làsséte almine tuccà
Nino – (Cominciando ad urlare ) O no’ vi ecche. Aiuteme!!
Santine – N’n alluccà che nte voije fa nente! Damme sole ne bascije
Nino - O no’ vi ecche !
Santine – Cu t’allucche? Vi ecche strigneme
Nino – O no’!
Santine - Baste a di no, dimme de scij

Scena V
Nino – Santine – Nonna Cuncèttine

Entra di corsa Nonna Cuncèttine
Nonna Cuncèttine - Ma cu st’assucede ecche dèntre? ma cu te si ‘mpazzite all’uccà accuscì ? Ve sentète fin ‘mpiazze. La ggente già steve a scappà ecche. Cu vergogne!!
La ragazza si ritrae appoggiandosi con la schiena al tavolo
Nino – O no’ ma cu ci si ditte ogge a sa vajole?
Nonna Cuncèttine - Ije? U pore a mì ! I cu ce so ditte? N’ce so ditte proprije nente
Nino – Quacch’cose ce si duvuta dice! So scite daije gabbinette i queste me sa’ fluccate cumma une se flocche a ne manere pijne d’acque quande revè da n’gambagnije i se n’ha scurdate de purtarse a beve.
A questo punto, coprendosi il volto con le mani, la ragazza singhiozzando corre via
Nonna Cuncèttine – Statte zitte. N’stà a cumplicà l’opre. ( seguendo la ragazza verso l’uscita) Santì’ sint’ecche , firmete. Fammete parlà. ( esce , si sentono ancora le parole ) Fammete spijegà. Quiste , nepoteme ha malecapite .....

Scena VI
Nino – Comare Librate
Entra Comare Librate
Comare Librate – Cu ha successe ? N’eve ancore rentrate a case i so viste nonnete che sceve appresse a na vaijole
Nino - Cummare Libbrà cu t’enga dice? ( fingendo di non averla riconosciuta per mascherare la sua figura di aggredito ) So rentrate d’esse a rète i me sò retruvate na vajiole ecche dentre che ij n’n chunèscève i all’ampruvvise, prime m’s’ulève ijttà n’ goije ippò s’ha misse a alluccà i se n’ha scappate.
Comare Librate –Ma eve quella vaijole che te’adevà repurtà na matite?
Nino – ( confuso ) Boh? N’n le saccije . A scì, me pare de scì. A n’gianfregnate de na cose c’avame lassate a quacche parte
Comare Librate – I allore eve la fija de Sor Bastiane. Me la ditte Vincènze, prime , quande ce ne sèmme ijte. Ibbì n’te si fatte agguantà? U pore ciolle, scuse la cunfidenze.
Nino – Ma cummà, cumme te permitte! Cu m’ n’en porte chi è la fije quella sfrenate. Manche fusse la fija de Torlonije. Ije voije bene sole a Luisette.
Comare Librate – Forze ijesse, la vaijole, n’n le sapeve che tu ti la spose. Oppure l’ha putute fà apposte p’obbligarte . Cèrte vaijole, quèsse che n’n guardene m’baccije a nisciune, rischijene de mettese ‘mocche a la gente ma te mittène che le spalle aije mure. Accuscì pe smurzà tutte, une se le spose. Ne beije matrimonije i tutte s’appiane. Quelle che “ciuppechivène” prime de ij matrimonije , doppe spusate n’n ciuppèchène più! Comunque ij te le rèpète. Se quèsse te vò ‘ngastrà ije me fècèsse n’gastrà. I ccu si pazze a farte scappà ste matrinonije? Pinzece bbone fije mì
Va via

Il ragazzo rimasto solo medita sugli ultimi avvenimenti

Nino – ( si riempie un bicchiere e sconvolto si siede ) O povere a’mmì. Cu me st’a succede? Cu vuleve quella da mì? Perchè quelle me se steve a ijettà n’goije, p’ cù, ‘p’ da vère pe compromettème? La Cummare Librate ha ‘ndrate sole pe spigulà! Cumme ha scite da ècche ha parlate i sicuramente entre massere avrà ijttate i banne a tutte i pizze!( beve un sorso ) Addemane i popoline, i chi ce mette ne fatte i chi c’n’aijugne natre. Tènarrànne de cu parlà pe na frèche di ijurne. Che jurnata brutte! Manghe m’avesse attraversate na jatta nere. Anze! St’ammatine quande sò scite i so ‘nguntrate Luisette so penzate : ogge è na jurnate proprije furtunate. Ije a apssà i Luisette a scì dalla case che ijeve a lavurà a quelle de Jolande. La so accumpagnate pe ne beije pezze , tante n’ce steve niscijune che ce puteve vèdè pe la vije. Se n’n eve accuscì preste me ijeve a giucà na schedine. Eve sicure de vence. Po’ a na cert’ore è arrivate nonneme ‘nzieme a quella vajole che n’eve maije viste. Sa presentate: piacere so Santine la fije de Sor Bastiane la patrone de stà case. Ije c’iuleve responne:” i a mmì cu m’n’n porte”. Però, mo che ce stenghe a repenza’ Nonna Cuncèttine da luntane se steve a gustà la scene. ‘Ncape a ne pare d’ore me la retrove ecche dentre a case de Nonna Cuncèttine. N’nè che Nonna Cuncèttine sta a fà, sotta sotte, quacche cose? ( alzanosi comincia a passeggiare per la stanza ) I cu m’ nenga fa de quesse ? Po’ tènè n’poche de robbe ma ije voje bene sole a Luisette. I Luisette, pure a coste de pijarse quacche vattuta d’osse daije patre, vò sole a mmì M’ha ditte che natre poche, quante fa 21 anne, se ije voije pijemme du testimonije i ce jemme a spusà. Immò? Ce crète, doppe quelle che ijarranne dicenne, che ije che Santine n’zo fatte nente? I ce pò crète che quelle è venut’ecche da sole , che le cosse sè ? I se s’addummanne: andò l’anne truvate ? une responne,a la case che Nine. I che chi stivene? Da sole! Bèlla robbe: da sole, steve ècche i che n’ommene! So ruvinate. Ce pò crete Luisette che sa pazze de Santine s’è misse ‘ncocce quacche rije i la fantasije se la vo livà proprije che ‘mmì?.(si avvicina al camino e parla rivolto verso la fiamma)
Nino - Sole tu me si testimonije de quelle ch’a successe. Ma tu purtroppe n’za parlà ( si gira e torna al centro della scena)
Nino - I cu si pazze? Na situazione de questa maniere proprije a mmi che me so fatte sèmpre i fatti mì! Che tante che ce ne stanne, sèmpre pronte i addiritture che se le vanne cèrchènne? ( -) Ma tu mò: quelle se n’esce pazze i ije adenga pagà pègne! ( - ) Cumma faccije? Cumma pozze scirmene senz’ossa rotte? ( Riflette un attimo ) Ma certe ! Tè raggione la cummare Libbrate. Fusse ne pazze a n’n me spusà quelle! Ije quelle n’n me la spose , allore so pazze!! I allore ij faccije i i pazze. Cu pò succede? Bone bone me sparagne quacche pranze i na freche de cummedije. ( la gioia si spegne )Aspitte n’ mumente. I se pò Luisette n’ze vo’ pija ne pazze? Meije , mettemele subbète a la prove i vedemme s’è le vere quelle che dice spisse, ca me se spusesse pure .. pure .. se me manchissene le vracije i le cosse ( breve pausa ) vèdemme se me se pije senza coccije.
Pore a mmì ! Cu ha successe ogge a mmì ! I cu a putute penzà la ggente vedenne scì Santine i Nonna Cuncèttine scappenne da ecche? Oddì mamme. Oddì mamme!
No no. Pe quache tempe è meje fa da ‘ndondele p’ n’n pagà i dazije
Nino si sposta in un angolo e si accovaccia


Scena VII
Nonna Cuncèttine – Nino – Zia Vincenze
Rientra la Nonna Cuncèttine parlando a voce alta per far intendere al vicinato e non vede Nino accucciato in un angolo
Nonna Cuncèttine – I ccu è? Une n’po’ fa’ ne fijate a casa se che subbete stanne tutte abbocche a la porte. Se pettegule. Se penzissene aije fatte lore campissene cent’anne di ppiù! (Si va a sedere vicino al camino ) Ippure quelle! A scpparsene accuscì cumme se fusse successe chisa’ccu. O n’n la so rescitte a raijogne. Scappeve cumme ne lepre. ( mentre si sposta vede il nipote) Ah! Esse stà tu? Cu ce stive a fa a quella pora vajole? Te lasse ne minute da sole i tu me cumbine sa rabbeglijone? Su zuzze, ce si misse subbete le mane ‘ngoije? Quelle è na brava fije c’ha studiate a le moneche i tu a la prime occasione fa i porchè? Cu po’ penza’ mo de ti? Isce da esse ! vi ecche che te voije da du scuppélone
Nino , fa piccoli passetti accucciato
Nonna Cuncèttine – A n’n vo venì ? Allore venghe ije
Come la nonna fa per avvicinarsi Nino Fingendo di svolazzare Sale su una sedia e comincia a fare il verso del gallo
Nonna Cuncèttine – N’n fa i stupete, cale da esse
Per tutta risposta sale sul tavolo e rifà il verso del gallo
Nonna Cuncèttine – Se cale da esse t’apprremette che n’te faccije nente. Ma cale subbete , fije mì
Nino non gli da ascolto e continua a cantare
Nonna Cuncèttine – U por’ammì! Nì ma cu si fatte? U cu te st’assucede! ( con le mani fra i capelli si Avvia verso la porta , prima di uscire si volta e guarda ancora il nipote sul tavolo) U cumma fecemme nu!
Esce Nonna Cuncèttine , Nino resta accucciato sul tavolo ed entra Zia Vincenze
Zia Vincenze – ( parlando dall’uscio ) Cuncettì ?! Ce stà Cuncettì ? Cu jvène tutte quije allucche de prime? Cumm’è che vanne dicenne ca la fije ( è in scena) de Sor Bastiane sceve da ècche scappenne? ( vedendo Nino sul tavolo sobbalza ) U Santissima Ternità! vajò cu mode è quesse, cale da esse. Cale da esse che se se rompe se taveline nonnete n’te tempe p’aggiustarjie , Adà fa i lavore pe Sor Bastiane almine è cuntente nonneta. ( risatina ) ( vedendo che Nino non sccende si fa seria )Scibbènèditte cale da esse. Ca i fije de Alfrede i Ciolle ha fatte accuscij pe rompese la coccije, immò vanne girenne, sperze p’spidale.
Non avendo risposta dal nipote si avvicina perplessa
Zia Vincenze – Ma cu si fatte ? Te na faccia brutte! Lassete vedè
Gli si avvicina , gli prende la faccia fra le mani e lo guarda,vedendo come ciondola latesta e guarda in modo strano esclama, portandosi le mani fra i capelli
Zia Vincenze – U Santissima Ternità! Ma cu si fatte? Pore citele mì! U Santissima Ternità de Vallepietre! Cuncèttine Cuncettì, Cu caz... cu si cumbinate! Si fatte venì ecche quelle , quiste cuscì gentile s’a ‘mbressiunate, sicuramente. La coccija me n’terre ! Te na faccije d’une che ci’ha cascate i munne n’goije. Ije ce le diceve a nonnete, lassa fa a la sorte. Ma ijessa no. Adenga aijutà quije vaiole , diceve. Imbì mò i si proprije aiutate. Queste è state la mane de Dije perchè ulemme fa cumme ce pare a nnu. ( tornando a prendere dolcemente il ragazzo per un braccio ) Cale da ecche, n’n stème a fa la cose più grave . ( -) Vi ecche fije mì. Cale!
Dolcemente lo aiuta a scendere, quando è sceso Nino si rimette a cantare e Zia Vincenze ha un sobbalzo
Zia Vincenze – U pore a mmì! I quiste se n’ha scite . U pore a mmì, quiste se n’ha scite n’dutte. Immò cumma fecemme? Addò ijemme a sbatte la coccije mò? I cu a putute succede pe cumbinarte accuscì? Cu ha putute esse pe ruvinarte pe sempre? Pore citele mì

Scena VIII
Zia Vincenze – Nino - Giuannine

Rientra Giuannine
Giuannine - E’ pronte a magnà Cuncettì? A ecche stà tu Vince’? Ma andò stà Cuncettine? I tenghe la furije i ijesse se ne va casarijenne ( guardando la tavola non imbandita ) I n’n’ha manghe apparecchiate. (avvicinandosi al tavolo vede il nipote accucciato) Cu te si perdute Nì? Lassa perde ch’ecche tutte quelle che casche n’terre n’ze retrove maije. C’iadenghe recurdà a Mastre Marije Baffone de venirce a dà n’atra mane de cemente almine s’atturene le buscije più grosse . (rivolto a Zia Vincenze ) Ce stanne certe buscije che c’n’giampeche. Vabbò che tu le chenusce bbone, sta sempr’ècche a sfruttà sa marche de sciarre de moijeme. (vedendo che il ragazzo ancora non si alza ) Aò ma s’adà ij aije gabbinette vacce pure ca ije t’aspette! (Il ragazzo non si muove e il nonno si avvicina e vedendo la fissità del ragazzo esclama) Ma cu t’ha pijate? Na sincope? ( vedendo lo sguardo sfuggente di Zia vincenza chiede ) Vincè ma cu st’assuccete ?
Zia Vincenze – Queste so i capolavore de moijete. So ne poche de ijurne che va machinenne pe fa chenosce nepotte che la fija de Sor Bastiane . A apprufittate de quije lavore a la casa gnove ..
( nel suo angolo Nino fa segni di interesse a quello che viene detto )
Giuannine – Ecche perchè teneve tutte quella furije! I Giuannì tenemme le tratte, i Giuannì è meije quij lavore che la mastra vecchije de Giuseppine . N’n cagne maije! Ibbì stive a dice?
Zia Vincenze – Ma ditte che ogge che na scuse ha fatte venì la vaijole a la fabbreche i ijà fatte ‘nguntrà. Po’ prime de magnà la vaijole a venute ecche i ce stève pure ije quande ha vènute
Giuannine – Quèsse n’n è na novità
Zia Vincenze - Doppe s’anne sentite i strille che venivene da caste i subbete dope Santine che scève scappenne.
Quante sò venute ècche so truvate nepotte che steve n’coppe aije taveline i feceve ijalle
Giuannine – Ijalle?
Zia Vincenze – Sissignore. Feceve ijalle. Scucheleve, muveve le scenne i canteve cumme n’ ijalle!
Giuannine – ( sbigottito si lascia cadere su una sedia ) Immò? Mò semme proprije arruvinate. Mitte a ije girenne p ‘dottore! Mo ce semme repulite! I ademme attrassà i lavore!
Zia Vincenze – Ma po’darse che è sole na brutta paure, mò chiamemme Bochele i ce fecemme dice da ijesse quelle ch’è
Giuannine – ( sconvolto si siede sulla sedia vicino al nipote ) Oh, i se quisse se n’ha scite cumma fecemme ? Une se fa vecchije i repunne le spranze aije vaijule p’ n’aijute. Immece quisse te besogne ijsse d’ésse aijutate!
Zia Vincenze – Giuannì’ sole a la morte n’ce stà repare! N’n stà a chiamà San Demineche prime de vedè la serpe.
Giuannine – No nò ! ce semme proprije aggiustate! ( si rialza e comincia a parlare della moglie) Tutta colpa sè! I queste è meije fa accuscì i quest’atre forze è meije a n’la fà. Me recorde che quande Menanzille vuleve fijeme ha date più guaije che n’n guaije . Sole percheè fijeme s’arrassemeije a mmì che quande n’coccije, n’coccije, ha rescite a spusarsije. Immò resemme a cape a undece. Tutte le vote che quacche d’une se vo spusà quesse adà mette becche. Manche tenesse i commerce ch’ij matrimonije. Pure che Floriane , la fije de Guideccije, chisse ch’abbete esse a rete, se mettette m’ezze cumme a pizzacalle i natre poche me feceve litigà che tutte quante , la famije de ijesse i la famijie de ijesse. Ecche la pazze è ijesse! Ma mò me sente. Mo ce mette le mane n’goije!.
Zia Vincenze – Ma smittela n’ poche. Piuttoste va a fà ne poche beije a se vajiole
Giuannine – A i vaijule ce se fà beije quande durmene. Sennò s’avviziene. Nònneme n’n la fatte che mì, patreme n’n la fatte che ‘mmì. I ije n’n le so fatte che fijeme i ne le facce che nepoteme.
Zia Vincenze – Bella robbe!

Scena IX
Giuannine – Zia Vincenze – Nino – Nonna Cuncèttine – Mariette – Sor Bastiane

Arrivano Mariette e Nonna Cuncèttine .
Mariette si lancia addosso al figlio mentre Nonna Cuncèttine si ferma quasi sulla soglia con le mani in faccia
Mariette – Pore fije mì. Gentile cumme i gigle! Cumma pozze fa ije senze dde ti’. Pore fije mì ruvinate pe sempre: ije i patte te seme sempre state n‘goije cumme se c’l’assemme sentute ca te puteve capità na desgrazije accuscì grosse. Beije fije mì. I calosse de casa me.
Massere te vuleve dice tutte. Massere te vuleve avvisà ca nonnete te steve a preparà n’ partite immece n’zo fatte a tempe. T’adevà purtà a’ijurnate che mì. T’adeva tenè sott’occhije. Ecche i risultate.
Entra senza neanche bussare Sor Bastiane
Sor Bastiane – Mò , subbete m’adeta dice chi è state.
E’ ecche c’anne misse le mane n’goije a fijeme? addò sta quije delinquente? A ruvinate fijeme. I chi se la pije più quella pora vajole disonorate dentre sta case . Immò adà pagà. Cumme è vere...
Giuannine – Sor Bastiane calmete n’na ‘nzegna. Cu st’a a dice. Misse le mane n’goije , violentate, arruvinate. Ma cu st’a a dice?
Sor Bastiane – Fijeme pocanze ha revenute pijagnenne , che la faccija gonfije de lacreme i ma ditte ca ecche dentre eve successe.
Giuannine – Successe cu?
Sor Bastiane – L’ivene agguantate , ce stivene a livà la vonne
Giuannine – Agguantate, livà la vonne, ma a chi? Quanto maije ?
Sor Bastiane – Se n‘zi state tu, perchè n’ crete ca ti ancore la forze pe’ certe cose
Giuannine – Ma cu st’addice? Ma a ne cane vecchije tu vò fà zu-zu?
Sor Bastiane - Allore è state quije vajole che ogge steve che ttì. Addò stà ca ce voije da quelle che se mèréte
Addò stà ca i voije scacchià cumme na ranocchije. ( lo vede ) A esse stà tu, te nascunne arrete la vunnelle de mammete? Bella robbe! Vi ecche brutte bandite. Fa ijommene. O fà ijommene sole che le crijature? I ce lo sempre ditte a fijeme: Attente ca ijommene vo sempre na cosa sole . La robba nostre ! I pe arrivà a la robbe saldene ‘ngoije pure a na citelelle ( rivolto a Nonna Cuncèttine ) Ah! pure tu sta ecche ? Allore eve tutte studijate. Tutte organizzate p’arrivà aije solde mì. .
Ogge stive che fijeme a la casa gnove; Perchè stive che fijeme? I maritte che m’uleva fa quije infisse pe quattre solde...
Giuannine – Quale quattre solde ! Elloche m’a dà pagà cumm’aije atre. I fine aj’ulteme centeseme
Sor Bastiane – (guardandosi intorno ) Stete tutte d’accorde pe frecà ammì i ... frecà fijeme. Vida vì che quadrette pietose. Tutte d’accorde p’arrivà aje solde mì! Mamme padre i spiritu sante.
Nonna Cuncèttine – Ma quale quadrette! Piuttoste mittece le redene corte a quella cavallucce furiose, ca ogge ste pore fije mì se ne steve a ij che i cule aje foche pe scapparsene da quella ... iene. Ce s’eve attaccate cumma na mignotte i c’hanne vulute le pasciunate pe farla staccà.
Sor Bastiane - Fijeme ha studiate a le momeche a Vezzane i se cose manche le chenosce
Giuannine – Mittece i dite mmocche!
Sor Bastiane – Ah, fa pure i spirituse immece d’accurdarte? Cu’ulisse dice che fijeme è na svergognate?Allore quelle porte le faccije fa a Coccije de Tavele
Giuannine – Meno male che se ha jite ne pagatore de quije bone! Ancore m’ha da pagà la serrature che te so cagnate jatr’anne alla stalle aje merrune
Sor Bastiane – Immece de ringraziarme che te faccije lavurà, te pure le pretese?
Giuannine – Allore è accuscì che te si fatte la robbe. Denne a la gente “i piacere” de lavurà pe ‘tti!
Sor Bastiane ( rivolto al ragazzo) I tu ‘nte nente da dice? Cumma te regge la cuscijenze de sapè quella pora fija ruvinate pe sempre?
Mariette – Fijete ruvinate p’ sempre? I ecche ( indicando il ragazzo)addò me mette le mane ije? Ije n’n rijescce a rèsponne a le litanije i tu vi a rompe?
Dimmele tu: addò enca cumenzà? Addò vaje pe solde ije? Cu tenghe le terre che me pozze venne pe pagà i medeche de Rome ? jatr’anne a Gesile la Scullette le sà quante ce se n’ ha ijte pe quella febbrette de la moije? Ce se n’hanne ijte le 12 coppe alla chiusette!! I tu me vi a dice a mmì ( pausa) ca fijete è ruvinate. Ecche , pe colpe de fijete i de le vulije sè ce stanne du famije arruvinate. S’a quella pora fije tu ce fusse fatte avvicinà quacche vajiole mò n’n stavame accuscì ‘nguajate.
Lassece perde. Vattene chi nome de Dije prime che quacch’ommene adessa fa n’ sbiste grosse.
Sor Bastiane - A queste pure m’adenga sentì dice ! Mò m’ulete pure mette paure? Si morte de fame. E’ proprije le vèrre: pure i pedocchije tinne la tosce! Me faccije maravije de ti ( indicando Mariette) c’ha jurnate ci si campate tu i tutta la razza te! Mo vedeme cumma va a fenì. Mò subbete vaje a la caserme di carabbiniere i se n’n abbaste vaije pure a la tenenze!. Ecche quacche d’une ha dà pagà. I pagherà.
Sor Bastiane Esce di scena
Scena X
Giuannine – Zia Vincenze – Nino – Nonna Cuncèttine – Mariette

Za Vincenze - O i mò ce semme repulite. Quije che sti fatte c’ se ‘ngrasse! ( rivolta a Nino ) Ma che tante belle vaijole i che tutte quelle che te fanne i risitte proprije che quella furasteche ci’adeva pruvà? I se t’anne venute le vulije , i vattele a livà che chi ce l’appò. Che tutte sa rascije che ce stà!
Nonna Cuncèttine – Vincè quelle che so ditte è le vere, i n’n le so ditte sole pe defende nepoteme. Eve ijesse che ce se steve a fluccà.Ijesse ce steve a saltà ‘ncoije. Nine mì steve dentre i camine i chi zufflitte la steve alluntanà cumme se fà che ne cane arrabbijate . Ippò vu’ddù ( indicando figlia e cognata ) le sapete ch’a Nine ce piace n’atra vajole i serije cumm’è n’ce pruveve che n’atre
Giuannine – N’n po esse. Sicuramente Nine c’ija date mutive. N’n po esse ca na vajiole che ijsse manche cunesceve ve ecche, apre la porte i ce se ijette ‘ngoije. A ‘mmì na furtune de quesse n’ma maije capitate.
Nonna Cuncèttine – ( minacciosa) I pe tì è state na furtune a tenè sa sfurtune. Perchè se nò ije te ciuncheve le cosse a le paccute, ( tornando a parlare agli altri ) Mo le repete pe l’ultema vote. Sa vaijole stammatine la so ijte a chiamà ije , è le vere , a casa sè. Ha scite de case che mmì i m’ha accumpagnate andò vu ‘ddù stavate a pijà le mesure i elloche a viste Nine pe la prima vote.
Giuvannine – I cu n’n si sempre tu quelle che cumbine i sbiste?
Nonna Cuncèttine – Vatt’a penzà che queste steve ‘nguastite pe n’ommene! Piuttoste s’adessa ij a dirle a quije porommene de Menanzille.
Za Vincenze - I vo che n’n la già sapute? Sambeneditte è na chettore che volle. Tutte a parle de nu stanne! Ecchij’è, st’arrivà


Scena XI
Giuannine – Zia Vincenze – Nino – Nonna Cuncèttine – Mariette – Menanzile

Entra il padre Menanzille
Menanzille - Addò stà ? Addò stà?
Vede la moglie china sul figlio e anche lui in un abbraccio si unisce alla sua famiglia,( la moglie singhiozzante e il figlio che muove debolmente le “alucce”) senza quasi proferir parola
Menanzille – ( ripete sommessamente ) Pore fije mì, u pore fije mì
mentre tutti restano al loro posto muti, le donne asciugandosi le lacrime, Giunnanine dando segno di commozione e guardano la famiglia che si unisce nell’affrontare compatta la prova del dolore.


Sipario


         

Atto I - Atto II - Atto III PresentazioneRingraziamenti

ATTO TERZO


Scena I
Cummare Libbrate – Nonna Cuncèttine

Stesso giorno. scena vuota, rientra da dietro le quinte Nonna Cuncèttine, si siede davanti al fuoco e con fare assorto comincia a torturarele braci, bussano alla porta e senza aspettare l’invito ad entrare si presenta Cummare Libbrate

Cummare Libbrate - Andì Cuncettì, ma è le vere quelle che stivene a dice la cummare Nunziatine i Franceschine a la fonte? che a Nine na gocce de sangue ci’ha ijete a le cervelle?
Nonna Cuncèttine non risponde e lei ripete
Cummare Libbrate - Ma cu dice Cuncettì è le vere che a Nine na gocce de sangue ci’ha ijete a le cervelle ?
Nonna Cuncèttine – ( scocciata ) Ma sempre a pènzà a le corne di j’atre stà la génte? Penzissere ne poche a scupà la munnèzze nanze a le case lore immece de ije guardenne la polvere ‘ngoppe aije stipe di ijatre
Cummare Libbrate – I la pènze cumma a ttì ! Nanze a certe case ce stà la ijozze. Certe vote commijene a ije a dà i gire. ( breve pausa ) Però, ij sò sicure, élloche a la fonte c’ivène ijte sole pe spiculà. I dicivène : Nine ha fatte queste, ippò a fatte quest’atre. I Tizije ja viste che fèceve qust’atre . Ma ije penze che’è sole na vuttèle de sangue ch’ha ijete ‘ngocce. E’ le vere cummare Cuncettì?
Cuncettìne infuriata risponde
Nonna Cuncèttine - Magare na vuttele de sangue ! Elloche se n’è scite nu piunze. ( si copre la faccia con le mani)
Cummare Libbrate - Scura mi’! I mmò? Jamme n’n stà accuscì accurate cumme i porche de carnevale. De ne mode u d’natre saggiuste ! Sole a la morte n’ce sta repare. ( le si siede vicino e con una mano sulla spalle la conforta ) Quisse mò, se pore vajole, ij purtete a Rome a ne medeche bbone , a quacche d’une che s’ha ‘mparate sotte a Valdone o a Frugone i quije aggiuste tutte. Andì Cuncettì ma n’n’è che ci’hanne fatte i malocchije? Uleme ij a chiamà Annine ? Ca quelle subbete le capisce se ci ‘hanne fatte i che quatte i quattrotte c’ije leve.
Nonna Cuncèttine – Zitte ne poche . Ma cu malocchije, quije prime canteve meije di’jalle de Ettorine.
Cummare Libbrate – Stève a dice accuscij. ( - ) Magare n’ sguarde de na perzone di mestijere ...
Nonna Cuncèttine – Esse n’ce la ‘ppò manghe i pretore, i tù vo ij a chiamà Annine?

Scena II
Cummare Libbrate – Nonna Cuncèttine - Luisette

Bussano alla porta, è Luisette che entra portando in mano un pacchetto
Luisette – E’ permesse ? Ah stete ecchè?! Ve sò venute a purtà du pescje c’ha mannate patreme almine ce fa ne brodine a nèpotte ,
Nonna Cuncèttine – Grazije ma n’zèrvéve de mettèse in’incomède!
Luisette - I se n’ciaiuteme fra de nù quande serve, n’n nè meije irsene a abbità a forche?
Nonna Cuncèttine - Allore grazije. S’adessa servì dicce a patte che ecche dentre isse è padrone.
Luisette – ( un po’ imbarazzata ) In verità ... ije già stève a vènì ecche p’addummannà cumma steve Nine. I n’ce crete a tutte quelle che se sente, perchè la gènte de tante ( indica il dito) nè fa tante ( indica il braccio) i sò ditte fammèle ij a addummannà proprije a lore , famme ij a la case de Menanzille . Immece èlloche stà tutte chiuse. Sò bussate ne pare de vote ma steve chiuse pure la perziane i allore sò ditte mò prove a la case di ij nonne.
Nonna Cuncèttine ( rivolta a Cummare Libbrate ) Cummà , famme ne piacere, scènne, mitte sa scartijate de pesce dèntre i lavandine almine s’adessèna sculà, n’n zuzzène.
Cummare Libbrate - A scì è meije che revaije ca se stà a fà notte i ecche n’nanze ancore n’n la remittène la lampadine. Mò ce so tre sèttimane bone ch’amanche è Cuncettì?. Andì ( rivolta a Luisette ) ulèmme rij n’zijeme?
Nonna Cuncèttine – N’te stà a preoccupà ca n’atre poche la raccumpagne ije . Essè, n’te scurdà ,passenne, mitte si du pesce n’goppe i lavandine. Ca proprije n’n me la fite a’rrizzarme. Bona notte, ce vedèmme addemane. Và chi nome de Dije
Cummare Libbrate - I la Madonne m’accumpagne. Bona notte.
Esce di scena e le due dinne restano sole
Atto III
Nonna Cuncèttine – Luisette

Nonna Cuncèttine – ( indicando la sedia accanto a lei ) Vè ècche , ascitte ecche vècine a ‘mmì
Luisette prende la sedia e si scosta un poco da Nonna Cuncèttine
Nonna Cuncèttine – Avvecinete ca n’n mocceche. Ippò i foche ogge n’n coce perchè Giuvannine n’n vo la fiamm’avete.. T’adènga parlà i ‘n mo voije fa sentì dellà ( indica con la testa la camera da letto) ca i vajiole mo pare che s’è addurmite i ‘nzieme a Nine ce stà la mamme. Mo’ pare che rèpose ma cu semme putute passà prime! Quije pore vajole steve acciuccate cumme na ijalline che stà a fèdà. I ogne tante scrazzeve i canteve cumme n’ jalle.
Luisette – Allore eve le vere quelle che ijvene dicenne! Ippò?
Nonna Cuncèttine - I sème rescite a farje n’drà dellà . I patre s’i uleve repurtà subbète a la case ma che tutte la gènte che steve fore a spigulà, sème pènzate che la nuttate forze eve meije che la fusse passate ècche, aije lettucce, i caso maije addemane quande livene la guardije abbocche a la porte, i repurteme a casa sè.
Luisette- I mò la tè la febbre?
Nonna Cuncèttine - No, n’n coce , almine n’n pare. ( guardando in faccia la ragazza) . Sinte a mmì, fija mè! Ije t’adenga chiede scuse .
Luisette – Scuse ? A mmì? I ppèrchè? Fra de nu fin’a mmò sole bongiorne i passe.
Nonna Cuncèttine - .. J bondì i camine. No, veramènte, adenga chiede scuse a ti, ippure a Nine.
Luisette – ( turbandosi ) A mì i a Nine?! I cu c’entre ije che Nine?
Nonna Cuncèttine – E’ da n’ beje pèzze che le saccije che népoteme te gire i te règgire attorne. Pure sapenne che Nine eve cotte de tì, ije n’n me sò fatte i fatti mì i so pruvate a mette n’atra vaijole mezze a vu.
Luisette – N’atra vajole mèzze a nu? I chi è sa vaijole?
Nonna Cuncèttine - Te stènghe addummannà scuse perchè n’quije mumènte ije vèdeve sole la pussibbilità de sistemà nèpotème. I n’n capeve, che mettennème mezze cumma pizzacalle, stève a ruvinà la piazze a ttì chi si la perzone più bbone che so’ maije ‘nguntrate.
Luisette – ( risentita accenna ad alzarsi ) Sè fatte tarde. E’ meije che vaije.
Nonna Cuncèttine – ( la ferma con una mano sul braccio ) Remane ancore n’ minute, fija mè. Te pozze chiamà fija mè? Fammetece chiamà!
Luisette – ( risentita ) Perchè quell’atre che tè la robbe n’te le permétte?
Nonna Cuncèttine – Ma qual’atre ! Ecche n’n ce stà nisciun’atre.Anze ije te vulesse chiamà nepota mè. Fammete parlà, remane nu mumente pe le bbène che tu vò a Nine, remane n’poche che mmì. Damme la pussibbilità de sciolle sa matasse. Prime ch’ n’dresse la Cummare Libbrate stève ascise ecchè i piagnève pe Nine ippure pe ‘ttì. Statte ne poche a farme cumpagnije .
Luisette – ( tornando padrona di se, chiede ) Se proprije te fa piacere mo me stènghe n’atre poche. Ma sole n’ poche ch’ènga ij a prèparà la cene a padreme ( prendendo il coraggio ) Cu te dice Nine de mì?
Nonna Cuncèttine – Sole le cose più belle. Ije cercheve de farce cagnà cocce i ijsse me refèceve faccije cumme n’ jallitte. Oddì pèrchè so ditte proprije accuscije? (ricomincia a piangere )
Luisette – ( si alza di scatto ) Ma cumm’è che ije n’te ijeve bbone?
Nonna Cuncèttine – Perchè i vecchije so tutte .....scì . So vecchije. I tinne i’jocchije vecchije che n’n videne più le cose bèlle. Vidène luntane sole fine a n’ metre ma se critène ca vidène a lunghe. Nu vèdeme sole fine a la saccocje! Immece sète vu che ce vedete meije . Vu scì che vedete a lunghe.Vèdete luntane fine a na vite nanze a vvù. Ciulève quije ( guarda vero la camera ) allungate a suffrì a quije lette p’aprirme ji’occhije. Mo preghe Iddije che n’n fusse nente. Sò fatte pure i vote , se Nine esce franche da stà storije, che n’n mette più bècche. Maije più. Mo capisce ca quije c’adà capà è sole ijsse. I se pe ijsse tu si bone , pe mì si meije.
Luisette – Cumma se dice , meije tarde ... .Ma se ije n’n ève bone chi ce stive a appèttà? Cuscij tante pe sapè!
Nonna Cuncèttine – Appettà, cu parola brutte. Vule farije chenosce a la fije de Sor Bastiane, na vaijole che stève fin’ammò a Vezzane aije collegge de le suore. Fine a mandèmane n’ze manche cunèscivène, ije che na scuse i so fatte vèdé. Ibbaste!!! Quelle c’ha successe doppe n’è colpa mè. Ha successe.
Luisette – I cu ha successe?
Nonna Cuncèttine – Ecche quèlle c’ha successe n’ze capisce bone. Nine dice ch’ève ijessa che ce saldève ‘goije, ijessa dice ca Nine ce stève a livà la vunnelle. I patre de ijessa ha già ha vènute ecche a fà na freche de cummeddije. ( breve pausa) Comunque ij te pozze dice, ch’ quande so ‘ndrate ècche, Nine alluccheve cumme n’ viteije aije maceije i ijesse ijeve appèntenate dentre i camine. Quande sò rendrate ( i sò duvute cèrcà de racchijappà quèlle ch’alluccheve i se ne scappève. Ije vècènate già stève tutte a bocche a la porte!) Steve a dice? A scì, quande sò rèntrate so truvate Nine che , forze pe la paure che ci’ha pijate, stève remposte ‘ngoppe i taveline i fèceve ijalle. ( si copre la faccia con le mani, poi con dolore ) Ce pinze? Cumme a quije che stanne a l’Aquile. Mò stèmme aspettà de farije vèdè aije medeche. In verità mo che si ‘ndrate me credève proprije ch’ève Bochele.
Luisette – ( insistendo ) Allore tu me vò dice ca Nine che quelle n’ci ha nènte a cuffà?
Nonna Cuncèttine – Te le giure ‘goppe a chije fije che me s’hanne morte . Sole mandèmane s’hanne ‘nguntrate pe la prima vote.
Restano tutte e due a guardare il fuoco pensose
Nonna Cuncèttine – Steve a pènzà. Ij patre de quella cèrtamente mò ij’ulesse fa spusà pe mette nu sure mocche a la gènte. Ma se Nine, accuscji tante pe dì, avesse misse incinte a tti?
Luisette – A mmì Nine n’n m’ha maije misse le mane n’goije!
Nonna Cuncèttine – De quèste ne sò sicure. Steve a dice accuscì, tante pe fa du chiacchijere. Allore, cumma c’ij adassemme cumpurtà nu? Se a quelle, cumma se chijame ? Ah Santine, nepoteme ce steve quascije a mette le mane ‘goije i a tì immèce ce l’avesse già misse, addiritture non sole le mane, sèmpre pe dì, a chi tucchesse de spusarse Nine?
Luisette - ( imbarazzata) Ij penze che adèssa attuccà a mì! Sèmpre pe dì, Cuncèttì.
Nonna Cuncèttine – Se nù ijassèmme dicenne ca fra ti i nèpotème , inzomme ... sete già fatte tutte, Sor Bastiane ce la desse la fija a Nine, sècondo tè? Ije dice de no.
Luisette - ( d’impeto, si rialza) I allore cumènzème a dicèle subbète.
Nonna Cuncèttine – Aspitte n’n zigne, rascitte. Se nu dicème na cosa accuscì grosse tu pe la gènte remane na sgualdrine, une ch’ha ijte che n’ommène prime de spusarse!
Luisette ( risedendosi ) A queste n’c’eve penzate. Ma a mi cu me n’n’porte de la gènte? Ije m’adenga spusà che Nine i nnò che la ggénte.
Nonna Cuncèttine – I se pò Nine te remane ne poche ( cercando le parole ) diciamo così, offèse?
Luisette – Ije i voije , cumme è è .
Nonna Cuncèttine – Mò pe n’n fà vènì nu culpe pure a patte ijademme avvisà de quelle che stèmme a fa. Scì. C’s’a desse propija dice.
Luisette ( prontamente si rialza ) Ecchè , i vaije a chiamà almine ce le diceme. (esce)

Scena IV
Mariette- Nonna Cuncèttine – Giuvannine – Menanzille – Bochele

Dalla porta della camera si affaccia Mariette
Mariette - Allore mà, ci’hanne ijte a chiamà Bochele ?
Nonna Cuncèttine – Scì ci’ève ijte patte ma Menanzille ci’ha scappate apprèsse i ci’ha ijte pure jsse.
Mariette – I cummè ch’ancore n’ze vidène de rèvenì?
Nonna Cuncèttine – Po darze che n’ge steve a la case. Ce stà na frèche de gènte che la fèbbre i quisse va girenne pe le case.
Mariette – Fijème stà allungate a fa ne vommèche de sangue, ije n’n sa sà cu tè, i quisse se ne và girenne pe le fèbbre?
Nonna Cuncèttine – Mariè, calmète ne poche. Quijsse a mumente stanne a arrivà.
Si sentono le voci fuori dalla porta
Giuvannine - Prègo dottò, indre.
Bochele – Ma il ragazzo non sta a casa tua Menanzì?
(Entrando )
Bochele – Buona sera signore, stavo dicendo, che mi aspettavo di trovare il ragazzo a casa sua e non in quella dei nonni
Menanzille – Dottò sèmme penzate ch’eve meije a ni move troppe. Purtarije fore , mò cumm’a mò n’n conviéne.
Bochele – Avete fatto benissimo. E dove è adesso?
Mariette – E’ dellà a la cammère de mamme mo’ t’accumpagne
Escono tutti e due
Nonna Cuncèttine – E’ Giuannì, ma andò ve sete fermate? Ije i Mariette stavame n’goppe i spine i vu ce sete misse na bon’ore pe ij dellà a chijamà i mèdeche.
Giuvannine – Tutta colpe de quijsse ( indicando Menanzille). Vecine a la fonte m’arrivate i m’ha ditte che tuccheve a ijsse a ij a chiamà i medeche. I ce vaije ije , no’ tocche a mì . I n’zict i n’zact alla fine c’hanne duvute parà le femmene che stivene a colle l’acque.
Menanzille – Ma te pare bejie ca quande se tratte de fijeme i so l’ultèma rote di carré? Ecche ha dà fenì sa storije
Nonna Cuncèttine – ( abbassando il tono della voce ) Ma ve pare quiste i mumente de pènzà a se fèsserije?
Rientra Mariette
Menanzille – I ‘mmò cumm’è che si rèvènute? I ji medeche?
Mariette - Isse stà che Nine . A ditte che vuleve rèmanè da sole , c’adèva fa na visite speciale
Giuvannine – Ma cu a ditte? E’ grave? Se salve?
Mariette – I cu ne saccije ije. N’n ha ditte na parole. I’ha guardate, ciurchijeve la vocche, a cacciate ne martellucije da la borze ..
Menanzille – I Nine cu fèceve?
Mariette – Nènte. Stève allungate, i baste.
Menanzille – Se t’ha fatte scì, forze ci’ha da fà quacche cose de dolorose, mo èntre ije.
Giuvannine – Andò va tu? Queste è casa me i a vedè dentre c’ vaije ije.
Nonna Cuncèttine – Mò recumenzete? Asciteteve esse i steteve nu mumente zitte.
Mariette – Du crijature. Sète du crijature!

Scena V
Mariette –Nonna Cuncèttine - Giuvannine – Menanzille – Mariucce – Luisette

Bussano all aporta ed ntra Mariucce e Luisette .
Mariette – ( piano ) Tutt’ècche ogge? Pure i pescijarole
Nonna Cuncèttine – Zitte ne poche Mariè ca ij stève a spèttà.
Mariucce – Bona sère a tutte. O Giuvanni’ n’te steve a vedè. Bona sère Menanzi’. Cumma stà i vaijole?
Giuvannine e Menanzille rispondono simultaneamente
Djio non peggije
Nonna Cuncèttine - Ancore? Recumènzète n’atra vote? Cu stavame a dice ? Ah! Ji vaijole! Mo pare che sta ne poche meije. Dellà ce stà Bochele i quije n’n è seconde a niscijune.
Mariucce – Piacesse a Dije che fusse sole na paure pe tutte nu. Andì i so venute perchè me si fatte chiamà da fijeme.
Nonna Cuncèttine – Oddì i mumente mò n’n me pare proprije i meije , dellà ce sta i mèdèche i steme aspèttà na risposte. Casomaije s’addemane matine putisse repassà
Mariucce - I cumma faccije? Addemane matine atenga ij a pescà le spinarole. Ce stanne quelle de l’Inacase che me le stanne a cèrcà da na settimane i chi se le vo resentì? No no addemane n’n pozze proprije
Giuvannine – (si alza ) Cu sò si segrete? Perchè nanze a nnu n’n ce le pò dice? Qu è s’atra novità? Mo’ immece adà parlà. I subbète.
Nonna Cuncèttine – Rascitte Giuvannine . Mentre i medèche stà ancore dellà ve le dice che du parole. Ije i Luisette stavame a penzà , p’ nen fa spusà Nine che la fije de Sor Bastiane, de ‘mmentarce ( stringendosi a se Luisette) che sta vaijole aspètte ne fije da Nine.
Mariucce – Sa svergognate! I ecche me l’adanne vènì a dice ? N’n tènive i curagge di dirmele tu a casa nostre?
Menanzille e Giuvannine quasi in coro : Nine mije ha misse incinte na vaijole?!
Mariette – (si accascia su una sedia quasi gemente ) U pore a mmì, I cu sta a succede ogge?
Nonna Cuncèttine - Ma me stete a sèntì ? Ce l’aije che tutte. Ije i Luisette stavame a penzà , i senteteme bbone, a pènzà, de ije dicenne ch’è incinte ma Luisette n’zà addurmite maije che nisciune ommène. N’za addurmite ne che Nine ( rivolta ai suoi parenti ) ne che nisciune atre ( rivolta a Mariucce ).
Viste che Sor Bastiane stève a fà na freche de casine, i quije gira gire julesse fa spusà .Viste quèlle c’ha successe ogge, semme penzate che Nine, forze , pe paure de quella vajole ( rompe ogni ritrosia) s’ha ‘mpazzite. Se mò se la scampe ( piacesse a Ddije) Se quella, ijsse, proprije n’n la vò, chi ce le dice a nnù che n’n ce rèvè vèdènne Santine dentre sta case? I questa vote pe sèmpre? Allore ogge parlènne che Luisette, che sotta sotte facève già ij’amore che Nine, ce sò ditte se se la senteve de ‘ncullarse sa nommène . Ijesse ha ditte subbète de scì. Intante n’n facème spusa la fije de Sor Bastiane che Nine i doppe, quande Nine se reguarisce decidene lore cu adanna fà.
Mariucce – Famme capì bone. Fijeme è ancore cumm’ève? Sci? Vabbò ma se pe la gènte ormaije ha fatte tutte , cu ce ne faceme de la vèrità? Se tutte pinzene che fijeme è na malafemmene, pure se ijesse è cumme n’ gijie, remane pe tutte na malafemmene!
Luisette – ( buttandogli le braccia al collo ) Ma non pe tì papà. Tu me dice sempre che de quelle che penze la gente a ti poche te ne freche.
Mariucce – Quande stemme a parla de stupidaggene , ma ecche stemme a parlà de na cosa serije. Troppa serije .
Luisette – I proprije perchè è serije ademma fà la cosa senza stà a penzà a doppe. Ecche dentre ce stanne le perzone, le sole, che me n’n porte de quelle che pinzène. Vu le sapete che ij stènghe a fà queste pe Nine i queste me baste. Ippò Nine ije mi voije pijà purese remane n’ jalle pèrchè è sempre meje quije ijalle de tanti porche che se videne girenne pe le vije


Scena VI
Bochele - Mariette –Nonna Cuncèttine - Giuvannine – Menanzille – Mariucce – Luisette

Rientra in scena Bochele e tutti pendono dalle sua labbra
Bochele – Per avere un quadro clinico più preciso avrei bisogno di alcune altre informazioni. A che ora è stato trovato e da chi?
Nonna Cuncèttine – So state ije dottò, prima pranze.
Bochele – E ha detto qualche cosa quando l’ha vista?
Nonna Cuncèttine – Sole Chicchirichì, dottò.
Bochele – Benissimo. Tutto chiaro. Tutto torna. Torno a visitarlo più tardi. Adesso lasciatelo riposare. Non lo dovete disturbare per nessun motivo. Dopo, quando si sarà svegliato vedremo il da farsi. Ci vediamo
Esce di scena

Scena VII
Mariette –Nonna Cuncèttine - Giuvannine – Menanzille – Mariucce – Luisette

Giuvannine – I cu se fà accuscì? Senza manghe dirce na parole. ( rivolto alla moglie ) I tù che n’te stà maije zitte ne minute proprije mò te s’adevà seccà n’ganne?
Menanzille – “quando si sarà svegliato vedremo il da farsi”. Ma quale dafarsi? I ce vo dice se ij’ademme purtà aije spidale ca me vaije a pruvvèdè pe la machène?
Mariette – Sèmpre a penzà a le pegge tu. A ditte d’aspèttà i de farije addurmì i cuscì feceme. I guaije a chi i svejie.
Menanzille – Sopratutte i nonne


Scena VIII
Santine –Sor Bastiane - Mariette –Nonna Cuncèttine - Giuvannine – Menanzille – Mariucce – Luisette

Come l’altra volta Sor Bastiane entra senza annunciarsi lasciando tutti di stucco, accompagnato dalla figlia Santine

Sor Bastiane - Mò ve sò purtate fijeme . Voje vèdè se nanze a ijesse te i curaggiu de repete tutte quelle buscije che si ditte prime
Giuvannine – Ma Sor Bastiane n’n ivi ite a la caserme? N’n t’hanne aperte?
Sor Bastiane – N’n ce steve i brigattiere. Ippò è meije a chijarirce prime almine i brigattiere pò fà meije i mestiere sì.
Menanzille - I cu ademma chiarì. Ecche è tutte chiare , cumme a mezzegiorne. Revattene a caste i repurtete che ttì sa ...gnastruccija.
Santine - Gnastruccija a mmì? Ije ève venute sole pe repurtà na cose i quije me s’ha fluccate, che na mane me reggeve , ch’une m’allisceve, che n’atre me’arrizzeve la vonne..
Menanzille – I che n’atre s’appiccève na sigarette. Vajò, baste a dice fabbele.
Mariette – Ma pussibbele che n’te rinte conte che, ecche, tu te vo sole salvà la faccije immece dellà fijeme ce pò remanè?
Santine – Remanè a ccu? Ecche ije so remaste che la faccija taijate. Ijsse immece addemane se ne va ‘mbiazze i se va a fa du risate ‘ngoppe a ‘mmì.
Mariette – Fijeme addemane , se tutte va bbone, ijademma purtà a l’Aquile.
Sor Bastiane – Cu ve stete a’mmèntà? Ecche quisse adà reparà. N’n ce stete a pruvà pe nente. Proprije che mmì? Quisse entre ne mese adà reparà
Giuvannine – Ma cu nepoteme se fusse misse a fà i cicliste? Cu reparà i reparà. Te le sèmme ditte prime. Lassece perde ca mò stèmme troppe ‘n gazzate
Menanzille – Prime che ‘ndrisse tu ha scite Bochele i manghe ijsse è state capace de dirce cumma stà. I quelle che tè, nu a stu mumente, n’n le sapemme i mò se te muccèchème t’avvèleneme. Vattene chi nome de Dije.
Sor Bastiane – Eve meije che me purtève i carabbinijere che mmì. Nanze a la legge vu ve cacavate sotte i avute vu stesse a pregarme pe ne matrimonije che chiudeve la vocche a tutte.
Nonna Cuncèttine –Alla fine le si ditte! Mo baste . Fine a mò te so fatte parlà. I te sò fatte sfugà. Mò te rèpète quèlle c’ha succèsse. La vèrità. Quande sò ‘ndrate a casa me , ogge, fijete eve ficcate nepoteme dentre i camine i ijesse, nèpotème, alluccheve d’aijutarije.
Santine – Ma ijsse prime ..
Nonna Cuncèttine – Ije n’n le saccije cu a sucèsse prime che ije ‘ntresse ècche. Però tu c’ive venute che tutte ij sentimente.
Santine – Ma cu ddice? Ije so capitate ècche pe nu mutive serije.
Nonna Cuncèttine - Ma se si venute ecche che ne tré i che ne quattre. “Eve venute a repurtà na matite”. Ma truvela na scussa meije. Quande so ntrate ive tu che cerchive de mette la mane n’goije a Nine. Cèrte ch’alle suore ve le ‘mbarene proprije bone cumma ce se cumporte che n’ommène Ma se prima d’ogge manche i cunescive cumma putive pènzà ca quijsse prima sere te diceve scì? Te ce si ijttate n’goije cumme ne cane ‘n goppe a josse! Quije pore vajole se n’è scite, mezze scite, pe la paure che ce si fatte pijà. Ippò te ne si scappate allucchenne . E’ Santì ma n’n ci si maije penzate de fa l’attrice? Tu te sa fà crète
Sor Bastiane – Baste che se storije. Addemane matine vaije aij’avvucate mì i fèceme na bèlla denunce i te pozze garantì che me te magne pure le pane che tì a la mastre. Ecchè ce stà sole quelle che dice tu i quèlle che dice fijeme, perchè quije sturdèllite se n’è scite i quelle che dice n’n vale nènte, ( con un moto di stizza) Rifiutà fijeme!! Cu ciulisse dice, cu ce vulete dice? I cu sète meje vu? I sole pèrchè ève fijeme n’n za dèva permette. Quijste affronte care ve coste.
Mariette – Sor Bastiane a tutte le mamme ce pijacene i fiji sì. Ma n’n vol dì cij’adanna piacè a tutte quante. A fijeme ce pijace n’atra tipe de vaijole
Giuvannine – A nèpotème ce piacène quelle bèlle. (-) ippure senza solde!
Nonna Cuncèttine - Sor Bastiane parlemmece francamènte. Tu addèmane vo ije aije avvucate. I và bbò, vaccije ( breve pausa) ma cu ce po recavà? ( facendo segno alle povere cose della casa ) Esse te coste più de quelle che ce pò recavà.: La spèse n’n vale l’amprèse. I se po’ Nine se guarisce i pò parlà pure isse? Pinzece bone.
Ippò sà cu v’adènga dice? Ije fine a mmò me stève a fà i fatte mì i me steve a stà zitte pe n’n mètte ‘mpiazze sta pora vaijole ( indicando Luisetta), se lor signore vunne che proprije nepoteme adà purtà Santine aij’avètare, caro Sor Bastiane, fijete se mettesse in file ca nepoteme mò adà reparà prime che Luisette ch’è incinte de tre mese, i pe nù è più urgente, ippò se c’ijavanze ne poche de tempe repare pure che fijete
Mariucce – In verità Sor Bastiane ije so venute ecche proprije pe se mutive. Ogge so appurate ca fijeme ... inzomme fijeme i ij fije de Menanzille ivene fatte la frittate. I stavame a mettece d’accorde. Perchè pure se remane ne poche tuccate, a fijeme ne marite ce vò, pe putè dà ne patre a la crijature.
Sor Bastiane – Ma quijsse è proprije ne porche. I ije adessa dà l’unèche fije a n’un ‘nquastite ?
Santine - Lasse perde papà. Cu stive a dice, prime, esse fore ? Ca le fècive sole pe ‘mmì, pe chiude la vocche a la gènte, perchè quisse sen’ha scite de quarte i tu ‘nni vulive cumma jennere ?
Sor Bastiane - I le repete pure mò. Cu te n’ha da fà de quisse? Cu te manghène i partite?
Nonna Cuncèttine – Ma cu ce n’emma fà nu de fijete. Fusse bèlle.
Sor Bastiane – Sti voccaperte. Cumma campasseste senza de nu che ve dèmme i lavore?
Luisette - Papà me ce sò rèpenzate vèramente. I qisse pure se rèvè bone, mò, doppe s’umigliazione, n’n i voije manche cumma canceije a’ijorte. Che si’ngullèsse quèsse. Ije meije de Nine i trove appiccate a le fratte. ( gesti di disapprovazione degli astanti) I n’te preoccupà pe quelle che la ggente jarrà dicenne arrete a le spalle, Se vunne continuà a magnà adanne mannà abballe i trattarme cumme me merete . Pe lore remane sempre Santine Fraschètte ! Stupede ije che so aspettate tante i sò refiutate i meje partite pe ijrme a preferì a ste cose muscije . ( rivolta a Luisette) Tittije tu , su cuccuccije
Luisette – Tante muscije proprije n’n me pare. Forze si tu che ij si fatte ammuscèlì . I sperijame pe tì che se beije effette i si fatte sole a Nine sennò a pattè i nepote ci ha da ij a pija a la rote.
Giuvannine – ( rivolto a Menanzille ) E’ Menanzi’ n’n me pare ch’è n’alle cucche, piuttoste me pare i tore de flàmigne
Sor Bastiane – Ijèmmecene da ste purcile pijne de pedocchije. I quande isce n’te revutà manghe arrete.
Sor Bastiane e Santine altezzosi escono di scena

Scena IX
Mariette –Nonna Cuncèttine - Giuvannine – Menanzille – Mariucce – Luisette

Mariette – Famme ij a affaccià a Nine , ca quije alluccheve pe tenè raggione.
Menanzille – Ecchè vénghe pur’ì
( escono di sccena )
Mariucce – Ma cu v’ha ditte i mèdèche? Ce sta quacche spranze? Pèrchè se i vaijole n’ze rèpije, mica si ha dà pija pe forze fijeme?
Luisette – Papà te sò ditte
Mariucce – Quante è beije a parlà! Mò a sti bone vecine ci sèmme fatte se piacere, tu te s’incullate na bèlla croce, ma ha piaciute a ttì. A quanto pare quij matrimonije è ijte a la mmonte. Mò nu ce ne rijemme a le case nostre, ci ijemme a jittà a ij lette i da addèmane ijemme a fà ride n’npoche la gènte.
Ma quesse n’n me preoccupe: La novità n’n dure più de tre ijurne. Ippò tu rèdèvinte la laurante de Jolante i ije i pescijarole.
Giuvannine – Luise’ , ije adenga da raggione a patte. Nu ve rengrazijeme pe quelle che sete fatte pe nù. Tu n’ti nisciune obblèghe che Nine.
Luisette – Ma cu obbleghe i quale favore?! Ije tutte quelle che sò ditte le redicesse mill’atre vote. Tu se te ne revò ij a case , si patrone de farle. Ije, se a Nonna Cuncèttine i a Nonne Giuvannine n’n despiace, rèmane ècche fine a quante Nine n ‘ze sveije. Adenga vedè chi’ijocchije mì cumma quella streghe j’ha ridotte
Mariucce – Luise’ n’te scurdà che sò patte, te so ditte ijamme a case.
Luisette – Ije pozze pure revenì a case , ma ije i Nine l’avame già ditte che appene faccije 21 anne ci ijavame a spusà. I n’te scurdà che ije so de giugne, i 21 de giugne. Allore se vulemme remanè cumma steme i cumma me piacesse remanè , lassème stà ecche massere.
Nonna Cuncèttine – N’n te stà a preoccupà Mariu’ ca a sta vaijole ce stemme attente nu. ( la cinge con un braccio) Queste mò pe nnù è cumma na fije. Va tranquille, vatte a repusà ca la ijurnate è state longa pure pe ttì
( rientrano Mariette e Menanzille )
Mariette - Cu stavate a ciammuttà ?
Nonna Cuncèttine – I nènte. Nine dorme?
Menanzille – Scì repose tante beije . Cumme se n’n fusse successe nente i quiji dù n’n fussère maije ‘ntrate ècche
Mariucce – Vabbò allore ije me ne vaije a durmì. Luise’ marraccummanne a tì.


Scena IX
Bochele - Mariette –Nonna Cuncèttine - Giuvannine – Menanzille – Mariucce – Luisette

Mariucce – ( incontrando il dottore sulla soglia) O dottò, te si venute a raffaccià aije malate?
Bochele – Veramente passavo di qua e vedendo dalla finestra tutta questa gente ho pensato che il gallo fosse già finito in pentola.
Menanzille – Ma dottò n’n me pare che ce stà da scherzà che na cose accuscì brutte. Nu stavame già a truvà na machene ..
Bochele – Per fare cosa, una gita? Io vi consiglio una gita a Pescara li il tempo è gradevole.
Giuvannine – Ma tu si proprije sfottente! Nu te stèmme a dice che ècche n’n eve accuscì manche se ce fusse scite i morte , i tu te ne sta che se risitte m’baccije?
Nonna Cuncèttine -Smèttétéla ne poche. S’i dottore se la rite ne mutive ci’ha da stà. Nu i cunesceme cumma na perzona serije, vecine a chi te besogne, i ha salvate pure na freche de perzone. Se rite nu mutive ci ‘ha da sta!, Oppure , cumme a Nine, quacche dune s’ha ijttate ‘n goije pure a ijsse.
Bochele – ( ridendo ) Grazie per i complimenti. E’ vero, io so qualche cosa che voi non sapete. Avendo visto prima uscire da quì Sor Bastiane e la figlia con un piglio, diciamo così, da perdenti, che si leccano le ferite e vedendo questa bella gente qui con voi questa sera in casa, credo che la storia abbia preso la piega sperata e che quindi possa senza indugio rivelare quello che sappiamo io e “ il gallo” del pollaio
Mariette – Dottò, diccele subbete, n’n ce tenè accuscì. Me stà a fà murì. I baste a parlà de ijalline!
Bochele – E’ vero, basta a tenere sulla corda tutte queste persone che vogliono bene a Nino. Ricordate quando oggi sono voluto rimanere solo con lui in camera?
Menanzille – Certe che me recorde . Proprije da quije muménte so cumenzate a penzà che la cose eve grave
Mariette – Zitte , faije parlà.
Bochele - Dicevo, ho chiesto di rimanere da solo con Nino non perchè dovessi fare una visita particolare o più approfondita, ma l’ho fatto solo per poter parlare a quattrocchi con lui. Non avevo riscontrato sintomi chiari che riconducessero alla pazzia e il quadro generale indicava che il ragazzo stava in buona salute. Mi sono chiesto : perchè lo fà?
Menanzille – Appunte. Pèrchè le fà?
Bochele - Semplice . Un francese direbbe “ cherchez la femme”.
Giuvannine – Azze mo cumenze pure a parlà ‘ngianfreche
Nonna Cuncèttine – Giuvannì me pare na crijature. I statte n’atteme zitte
Bochele – Infatti bastava cercare la donna ( indicando Luisette ) Una agraziosa donna, è il mistero si sarebbe risolto da solo. Nino mi ha confessato che per paura di perdere Luisetta e per il rischio di dover sposare Santina la figlia di Sor Bastiano , per prendere tempo e trovare una soluzione definitiva ai “problemi” ha finto, ripeto FINTO, di essere matto.
Mariette – Oh!! mo vaije dellà i ce faccije vedè ( correndo esce verso la camera)
Nonna Cuncèttine – Andò sta sa faccija toste ( esce anche lei sulla porta si volta e chiama Luisette ) Ija’ vi pure tu a svija su disgrazijate che ogge m’ha livate almine vintanne.
Luisette – Ecchè stenghe a vènì ( esce)
Giuvannine – Dottò ce si fatte fèsse a tutte quante. Quà la mane.
Bochele – C’era di mezzo una cosa troppo importante per tirarmi indietro. La felicità di due ragazzi val bene una piccola bugia. Eppoi quando si può far mangiare fiele a qualche signorotto, non mi tiro mai indietro.
Menanzille – Vabbò le cose mò se so sistemate subbète. Ma se ecche n’ce se metteve d’accorde, fine a quante ijavate n’nanze che sa storije? Ce facijavate fà pure quacche viaggije a l’Aquile?
Bochele – No, certamente che no! Io avevo promesso il mio silenzio per 24 massimo 48 ore. Dopo di che avrei raccontato tutto, come ho fatto adesso. Come si dice “ lo scherzo è bello se dura poco”
Menanzille – Pe ’nnù è state pure troppe lunghe.
Mariucce – Viste che stemme ecche , i che tutte ha ijte bbone, te pozze fa na domande Dottò? Ije tenghe sempre le punte di ije pète gelate. N’nè che me se ne stissene a ij ‘n canggrene?
Bochele – Apri la bocca.( gli scruta la bocca e poi da il referto ) No non hai la cancrena
Mariucce - Ma allore cu tenghe?
BlC – Hai solo le punte dei calzini bucati. (-) Domani fatteli rammendare e i piedi si scalderanno.

Scena X
Nine - Bochele - Mariette –Nonna Cuncèttine - Giuvannine – Menanzille – Mariucce – Luisette

Rientrano in scena Nonna Cuncèttine , Mariette , seguite da Luisette e Nino sotto braccio

Bochele – Ecco il nostro malato redivivo, tornato in ottima salute e in miglior compagnia.. ( si avvia verso Nino e lo prende sottobraccio) Certo che il gioco è valso la candela ( indicando Luisette ) non ci sono proprio paragoni tra le due ragazze. Hai scelto il più bel fiore del giardino
Luisette – Grazie dottò! Però me sa che te sbaije pèrchè i fiure più beije i so capate ije.(accarezzando Nino )
Nino – Dottò nù ce fècème ‘nanze ma pò so lore che ce capène!
Bochele – Condivido. Vi faccio i migliori auguri di una vita lunga e felice.
Nino – Dottò n’n saccije cumma rengrazijarte
Bochele – Non mi devi niente. Per me è stato un vero piacere. Adesso vado che debbo passare anche alla casa di Filomena Trombetta. Anche lei ha deciso di mettere in chiaro , anzi alla luce, un fardello di nove mesi.
Nonna Cuncèttine – Ah scì quelle ha finite i s’adèssa parturì sti ijurne. Sperijamme che tutte ijesse bbone
Bocle – Speriamo. Che questa notte vorrei dormire un po’. Signori ( -) buona sera.
Esce salutando con la mano i due ragazzi

Scena XI
Nine -Mariette –Nonna Cuncèttine - Giuvannine – Menanzille – Mariucce – Luisette

Menanzille – Ve ecche che mò che se na ijte i dottore te voije da du schiaffe ’mbaccije pe quelle che ci si fatte passà!
Nino – Pure tu papà. Dèllà sè du ( indicando la mamma e la nonna ) manne fatte na faccija rosce che me crèteve che ij mèdèche n’n me recunusceve. Ancore tenghe tutta la parte addurmite. Se me tocche sente ancore le dete rètrattate.
Meno male che èlloche ‘ngoppe Luisette me ci ha date ddu bascije.
Mariucce – Mò? N’n ce stèmme a allargà troppe?! Ognune aije poste si i le mane n’zaccocije.
Menanzille – Pe queste n’n te stà a preoccupà, ca se jallitte i faccije fila dritte ije. Addemane vaije a Pescine i vaije a vèdè se ce stà quacche pussibbilità pe quije pustareije
Nino – Papà pure de queste ademma parlà.
Menanzille – I de cu ademma parlà?
Giuannine – Ma lasse parlà se vaijole. Sentemme cu vo dice.
Nino – Ije me voije mette a lavurà.
Mariette – Ma Don Franche a ditte de raffaccijarce più in là. N’n me pare beije ij a rebùssà a coppe. Aspètteme natra ‘nzegne.
Nino – Forze n’n me so spigate bone. Ije n’n voije ne lavore: ij voije ij a laverà che nonne Giuannine.
Menanzille – I perché che nonnete? Allore se proprije n’n vo aspetta i portierate te po’ mette a laverà che mi.
Giuannine – I quante se po’ fa na posizione ijenne aggiustenne le canale? Ecche già ce campe a mala péne tu, cumma putete tirà ‘nanze du famije? Secondo me ij vajiole ci’ha viste bone.
Se vè a laverà che mi addemane stesse ijemme a Pomponije a Pescine , quije che te la botteghe aije stradone. M’hanne ditte che se vò revenne le machene vecchie. I le so viste, le chenosce bone, i te pozze dice che vanne cumma na frèzze.
Mariette – Ma ne beje pustareije dèntre ne portijerate..
Nino – O mà, ij n’n me ne voije j da san beneditte. Se me ne ijesse pe mi fusse cumma se me ne stesse a scappà. No ije voje remane ecche. Le saccije che n’n è facele ma che vù vecine i che Luisette insieme a mi, ije saccije che ce la pozze fa.
Mariette – I cu te pozze dice ije. Si grosse i se a ti va bone accuscì, nu putemme dice solo : Deo Grazie.
Menanzille- Ije steve n’n parole che quije cumpare nostre , che steve a darse tante da fa.
Nino – Quante ij reguntre ce dice che fijete n’n è stabbele de coccije i forze è meje che remane ecche addò tu i po controllà meje.
Nonna Cuncèttine - E’ Giuannine , i mo quije lavore che t’ève ditte Sor Bastiane ?
Giuannine – Ancore a quije stà a penzà? Mo che tenghe la forze gnove i me pozze n’gulla i cuntratte grosse, me vaije..
Nino – O nò da addemane adà dice : ce ijemme.
Giuannine - E’ le vère , ci ijemme a affaccia all’ente fucène. Doppe de la chiusette stanne a scavà, dicene che ci’ha danne da fa na freche de case , quascije ne paese. Le stanne a fa ne poche luntane , cumma na Leggione Stranijere, però le stanne a fa. I quante feneme de fa ij’infisse elloche? Elloche ce stà i lavore pure pe ij fije de Nine.
Nonna Cuncèttine – Le vì che tutte se sisteme quande ce stà la bona volontà?
Mariucce – E’ le vere tutte se aggiuste. Vu ve ste aggiustate tutte. Sole fijeme i ije ne scème che la faccija tajate. ( -) i baste!
Nonna Cuncèttine – Ma nu le sapemme che n’n è le vere
Mariucce – Ma ije pe quacche ijurne n’n pozze ij più a la cantine. N’n me ne tè de ij a vedè quelle faccije de ij a sèntì quelle risètte
Nonna Cuncèttine – Ma perché? Perché ije so ditte a Sor Bastiane che fijete eve incinte? U pore a mmì! I ccu po’ valè quelle che dice ije? I ccu ne saccie ije, so vecchijie i so pure ne poche sorde i forze so malecapite o so malesentute. I quante videne che n’n tinne la furije de spusarse i che la panze n’n cresce, smittene de malepenzà.
Mariucce – Ma a quacche d’une sèmpre ce rèmane nu suspètte
Nonna Cuncèttine – I tu lassije suspèttà. Tante addemane vò che n’n succede nente? Vo che nisciune se ne scappe ? Vo che n’n z’appurene corne gnove? Vo che n’n ‘ngarrene quacche dune arrete a quacche piantone? ( -) I cu se vò finà i munne?! Allore tenerranne atre da penzà. I tu po’ reije a la cantine i si vaijule se punne gudè la vita che se stanne a preparà
Mariucce - I cu se stanne a preparà? Addò se mittene che ije patre o che mì? Tante i lette a bocche la porte ij’adanna mette tante a la case de Menanzille tante a casa mè.
Menanzille – I perché s’adanna mette o che mì o che tì? Se mittene cammere i cucine
Giuannine – Mo ve voije lassà a vocch’aperte. Ije ogni tante mètteve a pizze na stupidaggène, i mò me retrove du suldareije, i ccu me ja denga purtà dentre la cascije? Mò sirvène i mò i tire forè. So sapute che Goffrede vo’ emigra’ in austraglije, nu ce dèmme (ije cè denghe) la bonuscite i che quattri solde si vaijule se mittene a quella baracche. La vulesse pijà pe vu ( rivolto a Nino e Luisette ) se n’n ve dèspiace.
Luisette – Tutte offese accuscì ce fèciassemme maltrattà da la matine
Nino – Anze ijassèmme a pija le femmene a ijurnate!
Menanzille – Vaiju nu cusije. I matrimonije so cumme i maccarune: A calle a calle.
Nino – I ij solde pe ij cumpètte?
Nonna Cuncèttine – Ce stanne pure pe le malecompette. Cu se crete nonnete che sole ijsse a misse a pizze? I vestite da spose ce ij voije cumprà ij a stà bona fije.
Nino e Luisette si stringono felici in un abbraccio, e rivolto a loro Mariucce
Mariucce - I cu si pazze ‘? E’ proprje na bella coppije
Menanzille – La morale della storia spetta a me
“lasse fà a Dije ch’è ne Sante Grosse”

 

Sipario

Fine

 

Atto I - Atto II - Atto III PresentazioneRingraziamenti

Presentazione


Atto I - Atto II - Atto III PresentazioneRingraziamenti

Ringraziamenti

 



Atto I - Atto II - Atto III PresentazioneRingraziamenti










This site is © Copyright VanniOnLine 2007, All Rights Reserved.
Free web templates