Nonna Cuncèttine La Crapa – La nonna , padrona di casa,
che cerca di dare una moglie al nipote Nino
Nino – Nipote scapolotto ( ti quascje vintiquattr’anne
i ancore sta a caste che patte) che frequenta molto la casa della
nonna
Librata di Popoli– Vedova comare di Nonna Cuncèttine,
sempre presente soprattutto il pomeriggio per il caffé d’orzo
Vincenza Serra – Vedova cognata di Nonna Cuncèttine
meno presente di Librata ma completa il trio del caffé d’orzo
Mario Del Vecchio– Venditore di pesce pescato nei canali di
Fucino . Immigrato da Antrosano. Vedovo
Giuannine Giancola – Marito di Nonna Cuncèttine . Lavoro
:falegname
Menanzine Di Bernarde – Padre di Nino di professione stagnino
Marietta Giancola - Moglie di Menanzille e madre di Nino e figlia
di Nina Lavora a giornata in campagna
Luisetta Del Vecchio – Figlia di Mario il pescivendolo. Povera
ma bella.
Santina Fraschetta - Figlia Sor Bastiane , non di bell’aspetto
con problemi a una gamba ( sciancata) che bracca Nino
Sor Bastiane Fraschètta - Ricco possidente che cerca , in
tutti i modi di sistemare la figlia
Bochele – Medico condotto
ATTO PRIMO
Scena I
Nonna Cuncéttine – Za Vincenze – Cummare Libbrate
- Nino
In un angolo Nino legge un libro ed ascolta la radio
Davanti al camino acceso ci sono sedute Vincenza e Librata , mentre
in un angolo della stanza Nonna Cuncéttine prende una scatola
Nonna Cuncéttine - So retruvate finalmente i tregobbette..
Za Vincenze - ( voltata di spalle a Nonna Cuncéttine non
vede ) andì Cuncèttì se si truvate j gobbette
i ce si jete a giugarte i nummere?
Nonna Cuncéttine - Ma quale i numere . Ijere a la butteghe
de Mendine so retruvate la marche dell’orze che me piace i
ogge ve faccije sentì che rosolije
Cummare Libbrate - Meno male che ije carcadé de ijere , inzomme,
tante bbone n’n’eve. Anze Cuncettì quelle che
t’è avanzate de quella scattele, jetteéla addemane
matine quande passene i scupine
Nonna Cuncéttine - Quande storie. Qande ce steve l’autarchije
ve liccavate i baffe che j carcadé i mmo sete deventate tutte
signore. V’e fà àcète tutte! ( Rivolta
al nipote ) Ni’, i bbaste! stà sempre a legge. Esse
te se arruvine la viste , piuttoste arrive esse a la fonte a colleme
ne fiasche d’acqua fresche almine pozze mette a volle na ciucchelattiere
. Marraccummanne n’te fermà a fà i pèntone
a quella pazze antrusciane
Nino - O No’, ma mo si rèmisse se dische? Ippò
ma cumma te lenga dice che quella vaijole n’ne pazze..
Nonna Cuncéttine - Però è d’Antrusciane
i je padre è quije che pesche ij’anticuccie
Nino - Mo recumenzeme sa giaculatorie. Sèmpre a pènzà
a quèlle che faccije ije.
Nonna Cuncéttine - Fusse bbèlle, almine
Nino – ( prendendogli il fiasco che ha in mano ) O nò
damme se fiasche che me sò rècurdate che tèneve
n’appuntamente che Pèppine. Se me sbrighe voije jerme
a affaccià a Nunziata Palumbe a vèdè se ancòre
me stà a aspèttà.
Nonna Cuncéttine – Pinze a le cose serije, pinze a
sistemarte i no a perde i tempe che quije quattre vavuse, ca lore
n’tinne nente da perde
Za Vincenze – Immece isse tè na freche da perde
Nonna Cuncéttine la fulmina con una occhiataccia
Nino esce.
Nonna Cuncéttine – ( si affaccia dalla porta e gli
urla) – Va dritte a la fonte, quèlle vecine a Agnesine
i no a quelle de Santa Sabine ch’elloche ce sta’ sempre
la file che le conche. Ch’ècchce te stemme aspettà
pe’ fa n’orze!
Nonna Cuncéttine – ( rivolta alle amiche) Quelle cijuette
stanne sempre ‘mpiazze che la scuse dell’acque. Po’
revanne a la case i jettene tutte l’acque fòre. A forze
de fa se mestiere stanne a fracijecà tutte i mure.
Cummare Libbrate – E’ sempre la stessa storie, passene
ijanne ma le vajole d’ogge fanne le cose de le vajole de prime.
A Popele, javame semprer aje fiume a lavà quje quattre cincie
perchè i vajule se mettivene ascise a pija i sole n’goppe
aje punteceije vecchije. Ije so fatte scj certi busche aje cavezune
de patreme a forze de sbatteje ‘ncoppe a quelle prete! Ippò,
la sère tutt’in file a la funtane. I nisciune teneve
la furije. Le femmène vècchije arrivivene, subbète
subbète rempivene la conche , nu l’aijtavame pure a
rempunnele n’coccije pusate ‘goppe le cèrcijne,
i le faciavame reij a la case. Lore ivene cuntente i nu più
de lore.
Za Vincenze – Ma secondo vu cumma ij so cunuscijute la bonalme
d’Auguste mì? Alla chiusette , quande isse jeve a bburà
la cavalle ije teneve sempre na conca sgombra pronte. ( rivolta
a Nonna Cuncèttine) I mammète chi sà quante
vote ha vènute a fa le poste. Ij la vèdève
da luntane i me n’n drève a ijorte de Guiducce, quije
che steve a cumpine che ij’abburature.
Nonna Cuncèttine – Me recorde Vincè che frateme
Auguste, pace all’anema sé, eve ij frateje che ce metteve
più tempe de jatre a fa beve Stella. Immèce Luigge
fèceve subbète subbète
Za Vincenze – Infatte n’za spusate!
Nonna Cuncèttine – Mo’ che me ce stette a fa
rèflétte! Ma ce penzete che mezz’a tutte quess’acque
s’anne appicciate i foche più grosse?
Cummare Libbrate - I ci’anne rijate le meje corne!
( pausa)
Za Vincenze – Andì Librà ma Richette n’za
fatte più sentì?
Cummare Libbrate – Che tutte se cijavèlà, mo
me ne steve a scurdà. Stammatine Romèle i pustine
m’ha purtate na lettère, ma senze ijucchiale n’n
la so putute legge. Me l’ulisse legge tu Vincè?
Za Vincenze – Sciammalditte! Ogge sò scite sénze
le lente. Cuncettì, i tenisse tu ne pare d’ucchiale?
Nonna Cuncéttine – Vincè n’i ji tenghe!
Né ij so maije tenute! Grazije a Dije i ce vede bone ( alludendo
oltre il senso letterale)
Za Vincenze – I và bbò mo ce prove. Damme sa
lettere. ( con fatica )“ cara mamma.....
Cummare Libbrate – (con la voce già piena di lacrime)
Pora fija me ‘nze ne scorde maije
Za Vincenze – I de cu’nze n’ha da scurdà?
Che t’è la fije? I n’n fusse mejie pe jesse se
se ne scurdèsse? ( riprende a leggere) io .. io sten.. no
no, - o quesse n’zo proprije ‘mbarà , scive proprije
a cijanche de ijalline! Ah ècchè - io stò bene
così spero puro di voi. Maritemo Settimio a cambiato jobbe.
Giobbe? ( -) I ccu è se jobbe? Libbrà fusse na cosa
brutte?
Nonna Cuncéttine – Forze sarà i vestite o la
giacchette
Cummare Libbrate – A i scì sicuramente. Elloche stanne
proprije bbone. Se cagnene i vèstite senze che ce se stracijene
n’ goije. Tu pinze che se magnene la carne ddu vote i mese.
Ecche se ‘nze murene da sole le jalline adà spettà
i cunzele pe magnarte ne poca carne.
Za Vincenze - ..( riprendendo a leggere) Mò non fa più
il barbiere ma fa il mannovalo. Libbrà i jobbe pare ch’è
i mestiere!
Cummare Libbrate – Però la carne se la magnene ugualmente
ddu vote i mese!
Za Vincenze - ... (-) Quando riviene Maria ...
Cummare Libbrate – Ah perchè revè Marie Zumpitte?
Nonna Cuncéttine – I scije , la mamme stà male
i la pora Marije st’arrèvenì.
Za Vincenze – ( un poco scocciata) ... Quando Maria riviene
ti mando un pacchetto. I tuoi nipoti addomandano sempre della loro
nonna....
Cummare Libbrate – Quande so beje core de nonne..
Za Vincenze - ( scocciata rida la lettera a Cummare Libbrate ) Libbrà
quande retruve ij’ucchiale te la ligge da tì.
Cummare Libbrate – I ccu è Vincè! Sta sempre
de na maniere. Calmete ne poche . Ippò le sà che a
mì a legge troppe me fa male la coccije
Za Vincenze – ( pungente ) Libbrà se t’ive ‘mbarate
a légge n’te feceve male la coccije ogni vote che tè
ne foije scritte ‘mmane
Scena II
Nino – Nonna Cuncéttine – Cummare Libbrate –
Za Vincenze
Rientra Nino con il fiasco
Nino .- Nò, allore ije arriv ne poche ‘n piazze. Ce
vedeme più tarde
Za Vincenze - I ccu si pazze! È propre ne bone fije . Parle
parle ma a la fine accuntente tutte. Tu mò è proprie
le vere “ i toppe bone s’ije magnene i cane ”.
Pussibble che pe tutte iscene i pustareje i pe se vajole n’esce
na bona sorte?
Cummare Libbrate – I cu furie ce stà? È ancore
vajole
Za Vincenze – Tante vajole proprie n’n è. Te
quascje vintiquattr’anne i ancore sta’ a la case che
ije patre.
Nonna Cuncéttine ( dal fornello mentre prepara l’orzo)
– Vu le sapete ca quisse n’ha putute fa i militare perché
janne fatte reveribbele ( minimizzando ) pe quella poca tosce …
Za Vincenze – Cuncéttì, eve ne principie de
tubbercolose …
Nonna Cuncéttine – Sempre tosce eve! Almine cumme a
ditte Bochele. (riprendendo il discorso) I allore aij vajole ce
tenemme n’occhje de riguarde, n’ce stemme a mette la
furije i n’ce stemme a fà pesà che ancora sta
ch’ij patre
Cummare Libbrate – Però a n’ommene i militare
ce vo proprije. Tu i vide si vaijule quande revinne so proprje cagnate
Za Vincenze – Librà so più vecchie !Stanne a
fà i militare pè quascije du anne. Se ne vanne che
n’n tinne la barbe i rèvinne che cèrti mustacche.(-)
Hanne passate quascje du anne, attrrassènne la case i la
campagne i cu s’hanne ‘mbarate? Sanne ‘mbarate
a fuma’ i a biastemà in torinese.
Cummare Libbrate – I te pare nente a ti? N’ommene che
n’n fume i che quande ci’accasche na biasteme n’la
dice a tì te pare n’ommene? I quande se fidanze i sé
va a stà a la case de la spose, se n’za fumà
cu se mette a ffà? Almine s’appicce na sigarette i
passe i tempe. Ne so viste di ciocche che se presintène,
sènza dice manche na parole, arrivene , s’ascitene
vècine aije camine i s’addurmene . Cun ‘ze stanne
a le case lore?
Nonna Cuncéttine arrivando con i bicchieri
Nonna Cuncéttine – Sempre se discussione stupéde
. Toh bevete i steteve ne poche zitte
Za Vincenze – (assaporando ) Bbone. Proprije bbone , te fa
refà pace che ije munne.
Cummare Libbrate – Bone. Prprije bone. ( -) Commare Cuncètti’
mica tenessi na vuttéle d’annece? A mi me ce piace
quije sapore ..
Za Vincenze - ..de ‘ngurdenizije.
Nonna Cuncéttine – Ecchè mo ti vaije a pijà
.
Nonna Cuncéttine si alza e vedendo che Vincenza sta toccando
il fuoco l’ammonisce
Nonna Cuncéttine – Vincè cu sta a refà?
Za Vincenze – I ‘nènte , n’n stève
a fà nènte, steve a fa pija’ne poche ste foche.
Me pare che se stà a smurzà
Nonna Cuncéttine – Tu le sa Vince’cu dice mariteme
Giuvannine “je foche tropp’avete po’ abbruscjia
la cappe di camine” ippò le sapete che n’n vò
che se spreche la lene, ca coste care quist’anne.
Za Vincenze – Sprecà no ma ecche ce steme a murì
de fridde. Cuncèttì mercoledì quande vinne
quelle de Lecce a venne la léne te le compre ije du mattarelle,
almine puteme fa na bella vampate.
Le tre restano in silenzio a contemplare il fuoco. Quasi subito
Cummare Libbrate comincia a russare.
Nonna Cuncéttine – Bijate a jesse cumma dorme pacifeche,
cumma pose i cule chiude ijocchije . Ulèsse tènè
la coccija sè pe na mezz’ore pe putérme répusà!
Za Vincenze – I cu te i penziere quesse? Senza fije , i marite
ce s’a morte giovene giovene ,
Nonna Cuncéttine – ( con un sospiro) Tutte aje atre
capetene le furtune
Za Vincenze – Ma la vò smètte sèmpre
che sa storije? Ma cu vulisse dice ca ije sò furtunate? Che
ije stènghe bone senze Auguste mì? Tu ogni tante da
la bòtte. A parte i fatte che la béttalme n’n
m’ha lassate niscijuna pènziunètte i s’ogni
tante n’n me vaije a fà quacche ijurnatelle a case
n’n ze magne, ippo cu m’adèssa magnà ?
Sole che quelle che èsce a’ij jorte? Guarde ca ije
n’nce mette nente a rèpijarme i fazzulètte i
ijrmene pe sèmpre. I cu te crite che tenghe besogne de la
lemosène?o m’amanche s’acqua calle che cije dà
tu?
Nonna Cuncéttine – Certè che la cummare Libbrate
tè proprije raggione. Sta’ sempre de na manijere! I
n’ze po fa maije na parole pe schèrzà. I smittèla
ne poche. Remitte ‘n grazije de Dije. Sècondo tè
a mi me pijace che frateme Auguste s’è morte? Ippò
n’quella maniere? Tutte qije mese ijettate dèntre a
quije lette, i nu sènza putè fa nènte, a ‘ccapallètte
a prègarce la morte? I st’eve a dice accuscì!
Ippò n’n è le vere che la cummare Libbrate n’n
fà nènte?
Za Vincenze - .( guardandola severa quasi a rimproverarla) E’
le vère, quèsse campe sole che quella reversibbele.
Comunque n’n è che c’e va ràsse. Sa purélle
se se vò rescallà ne poche, i jurne adà ije
casarijenne ( facendo segno di avere freddo)... ma a scallarse ,
ne poche vèramènte .
Nonna Cuncéttine – ( un po’ infastidita per l’accenno
al freddo, non raccoglie la provocazione e prosegue) Bijate a ijesse
senza penzijere. Ecche, che Giuannine che ne’n sta tante bbone,
tu le sà ch’ha tenute jangine n’n pètte,
l’età che ce cumenze a stà, i nepoteme Nine
che se va arrangienne i ancore ne vò mette la coccije a partite
.
Za Vincenze – Però pare che quacche d’une che
ce pijace ce stà. Me sa che ije so viste, se n’n me
sbaije, a la fonte l’atra jéri sere che na bella vajole,
ma prprije bèlle.
Nonna Cuncéttine – I cu n’n le saccije ij? I
proprje quisse è i probbleme Vincè, jisse va a presse
alla fije de Marjuccie d’Antrusciane quisse ch’abbétene
a la baracche vecine a ‘n Gignere
Za Vincenze – Ibbi? È na brava fije che n’za
maje sentite addò stà.
Nonna Cuncéttine – Ma cu fa i patre? Va abballe a Fucene
a pescà quelle che trove aje fosse
Za Vincenze – Oh Santissima Ternità! Ma campane onestamente?
Nonna Cuncèttine – I ije adèssa dà nèpotème
a une che le pèzze ‘n gule?. I secondo te la vajole
la tè na cince de dotte ?
Za Vincenze – I quisse è ne probbleme? Vol di’
che se la dotte la vunne se la fanne da lore!
Nonna Cuncéttine – Immece ce stà la fije de
sor Bastiane, Santine, che porte na freche de robbe. M’hanne
ditte che te tre baulje de biancherije. Tutte a 24 pézze
Za Vincenze - I quije bbone fije s’adessa amparentà
che quije cacaresicche de sor Bastiane che n’n magne pe n’n
cacà ? Quije s’ha fatte la robbe ‘n goppe ’i
guaije de la pora ggente! Te la rècurde quèlle che
ce dicivène Pasquarose
Nonna Cuncèttine – Ce dicivène? Quèlle
ce se chiamève accuscì
Za Vincenze – Ibbì quelle. Quande adètta fa
operà la fije a la schine aije spidale de Luche
Nonna Cuncèttine – I cu ce stà ij spidale a
Luche ? IJe me rècorde a Lecche
Za Vincenze – Uh quante la stà a fa longhe! Allore
te le recurde!? Ibbì, chi ce sè l’ha recumprate
le terre a rapacotte? I quante ci’ha date? Natre poche n’n
ce pagheve manghe i bijette di trene!Quelle è gènte
senza còre
Nonna Cuncèttine – I core n’n ni tè, ma
la rrobbe la tè!
Za Vincenze - Ippò perchè quije beje fije s ‘adessa
spusà che una che n’ce se revote manche i porche pe
la vije?
Nonna Cuncéttine – Vincè se te vo sistema ne
poche pure adà suffrì!
Za Vincenze – Cuncettì, se i pènzijere ti è
quije de farije suffrì, appicheje aj’ancine de j porche
che soffre di più.
Nonna Cuncèttine – Quante parle belle tu che si truvate
“ Criste a mète i la Madonne a rèccolle la spighe”
tu si truvate frateme Auguste che ha purtate case, terre i bestiame.
Ma nèpoteme che ij patre stagnine i la mamme sempre a jurnate
cumma se po ‘ncullà na famije? Cumma fà a appruntà
na vita gnove? No, so decise, ije ce voije almine pruvà .(
-) Giuannine adà fa n’ pare de porte gnove, i forze
pure le finestre, pe quelle du stanze de case che sor Bastiane ha
fatte elloce aje loche , i allore, viste che ci’ademma vedè
spisse, vulesse pruvà a fa n’drà nèpotème
dèntre a quella case i de fa fà s’affare.
Za Vincenze – Cuncèttì, j’affare se fanne
in du. I Nine n’n me pare che sta a fà ne guadagne.
( ripensando a quanto detto precedentemente ) Ippò te le
so ditte mille vote ma tu ce retuzzeche sempre : ije Auguste i so
vulute sole perchè tenéve quje beije baffe arrutate
i quella mascagne sèmpre aggiustate .Mi fusse pijate pure
che le pezze ‘n cule. Ippure se purtève sole ne sètaccije
sfunne.( rivolgendosi a Librate) Aò svijete ch’è
ore de ijrce a ddurmì. Cuncèttì pinzece bone
( si alza e va prrendere il fazzoletta per la testa)
Cummare Libbrate – ( ancora insonnolita ) Penzà a cu?
Za Vincenze – Nente, nente. Steve a dice accuscì. Bona
notte Cuncèttì
Cummare Libbrate – Ce vedemme addemane Cuncèttì
( le due amiche si avviano verso la porta e Za Vincenze si accorge
che la Cummare Libbrate sta lasciando il fazzoletto)
Za Vincenze – Libbrà ma la coccije n’n la lasse
maije sole perchè la ti attaccate aije coije? I fazzulètte
! ( e gli indica il fazzoletto )
Cummare Libbrate – U scì è le vère. Ogni
tante i lasse. Quande s’ha mòrte Franceschine, la moje
de Ludevighe, ève ijte a fà la nuttate aije morte
i ij sò lassate appiccate a na seggije. Po mè parute
brutte ..
Za Vincenze - Ijamme Libbrà, che ce la raccunte n’atra
vote sa storije
Cummare Libbrate – Ce vedèmme.
Nonna Cuncéttine - (restata sola ) Pinzele cumme te pare
Vincè, ma ije ce voje pruvà.
Scena III
Nonna Cuncèttine- Nino
Nonna Cuncéttine assorta nei propri pensieri siede davanti
al camino, rientra Nino
Nino – No’ me vaje affaccià a case a vedè
se mamme è revenute, casomaje ce vaje a mette a volle ne
poche d’acque almine se po‘ coce ne poche de paste.
Nonna Cuncéttine – Aspitte, purtéte du patane
. Le sò lessate oggie pe j porche i ne so scanzate ne poche.
Tho (prendendone un’altra) mittecene n’atre che patte
ogge ha magnate cumme ne passaritte . E’ le vere che sta tutte
i jurne ‘ngoppe i titte, ma ne n’è n cellitte.
Nino fa per andare via ma Nonna Cuncèttine lo richiama
Nonna Cuncéttine – Ni’ addemane cu ti ‘mmente
de fa’?
Nino – Veramente eve da ij a la stazione de Pescine a carècà
la sèmènte che Sergije ma viste che n’n fatte
sapè ancora nente se vède ch’arrive che n’atre
trene, perchè?
Nonna Cuncéttine – Nonnete addemane adà jie
a pija certe mesure i ce fecesse comedde na mane.
Nino – ( dopo averci pensato un po’) Vabbò dicce
che addèmane matine a le otte me faccije vedè a la
butteghe. S’adèssa fa ne poche tarde , dicce che n’ze
fècèsse truvà cumm’a rote sennò
me retorne i me rèvaije a rèmètte aije lètte.
Nonna Cuncéttine – Và chi nome de Dije i la
Madonne t’accumpagne
Scena IV
Giuannine - Nonna Cuncéttine
Rientra Giuannine e va subito verso il camino
Giuannine – Sta marche de scijarre. I cu si misse le scenne
p’ vulà? Guarde n’ poche sta cocce de mule. So
mille vote che ce le dice Ma ijesse nènte!.La fiamm’avete
pò abbruscià i camine! Ippò è ne peccate
sprecà sa bona lena che se ne và tutta ‘n fiamme.
Guard’ecche: steme a marze i cu me rappresente nu fucaraccie
accuscì grosse ? manche fusse la notte de Natale.
Nonna Cuncéttine alle sue spalle mima ed anticipa le parole
del marito mostrando chiari segni d’insofferenza.
Giuannine – Piuttoste perchè ‘n zi misse vecine
a la brascije na pile che du fascijule dentre? almine mo me je magneve
che quelle pane vecchije misse sotte !
Nonna Cuncéttine – è Giuanni’ ma ogge
tu fusse jite ‘nzieme a Santine la coche ? immece de repurtarme
ne poche de schiappe pe rappiccja addemane matine, tu revì
che na joliche. Cumma te piace la ‘mmatine truvà la
brocche che l’acqua calle, i cumme te licche i baffe quande
a culazione te faccije truvà na bruschette calla calle
Giuannine – I se ce mettisse men’aje fuss’ancora
più bbone.
Nonna Cuncéttine – Ije ecche dèntre so quelle
che spreche, quelle che scemente , quelle che arrubbe. Giuanni’,
mo te le voje proprie dice, ecche senze de mi tu cu è mmò
che te ne fusse ijte a zzampe pell’arie. I je scerre se la
fusse ‘mparate bone la vie de caste. Piuttoste ce si jte a
pija le mesure a la casa ‘gnove de Sor Bastiane ?
Giuannine – Nc’iaja tempe. Stenghe a cummatte ancore
che quella mastre de Giuseppine i quelle è curiose. Ogni
jurne ve a vedè andò me trove.
Nonna Cuncéttine – Giuanni’ ma n’nè
che quelle vè pi falegname? Ca s’è accuscj ije
che l’ascie te alliscie i pile!
Giuannine – Ma sempre elloche stà a penzà? Cu
me n’enga fa de quèlle? Manche fusse na vaijole. Quelle
è più vecchie de mi de quascie ...bho? forze me pare
bone du anne!!
Nonna Cuncéttine – ( con ironia) si ditte cazze Giuanni’!!!
Giuannine – Quèlla pore Giusèppine è
tutta sdentate i s’adà magnà tutt’i jurne
i simineje.
Nonna Cuncéttine - ( con accresciuto sarcasmo ) Purelle!
Giovedì la porte a Calabrese a farce mette na ciavatta ‘mocche
almine pò mascjiècà.( tornando seria e decisa
) Aò, mo baste a parla de quella jatta morte. Te steve a
dice de cumenzà quiss’atre lavore perchè a fine
mese ce stanne quelle tratte de legname che si pijate. Se tu cuminze
a fa quelle porte che j’anticipe che ce dà Sor Bastiane
putassemme fa fronte. Sennò adenga ije ‘mprèstete
.
Giuannine – ‘Mprèstète? I mò me
le sta’ a rercurdà che steme piombe? ( facendo riferimento
ai consumi )Se sà che n’arriveme ne pe lunghe ne pe
larghe. Ecche so tutte marche de scijarre ... nisciune st’attente
a cumme se spinnène i solde! Doppe però so tutte pronte
a piagne miserije.
Nonna Cuncéttine – Giuanni’ mò ne recumenzà
ca la jurnate è stata longhe pure pe mì. So ditte
a Nine de venì a darte na mane addemane a pija le mesure.
Giuannine – Che mì addemane ? I cu s’appesantite
i metre? (-) I ije patre le sa? Certe ch’i patre, qujie vajole,
i stà proprije a ruvinà. Ja fatte studia’ pe
forze. Santa pacijenze, se riggène che l’ossiggène,
cu ce serveve de ij alle scole medie? N’n basteve la quint’elementare
pure a jesse? No i fije adà stà pronte pe ne lavore
a Rome. S’ammbarate ne mestiere? No!! Se va arrangienne ,
na jurnatelle ecche, na mezza jurnate elloche. Fa solo pi sciupe.
Ce pache appena appene j cafè che se va a pija a Nunziata
Palumbe . Ce le so ditte mille vote: vittene che mì, almine
in du’ putassemme pija quacche bone cuntratte. Elloche se
videne i solde i nò raggiustenne le seggije , remettenne
i funne a le mastre, raggiustenne i setaccje. Tutta colpe d’ij
patre . Ce stà a mette ‘ncoccie certe fissazione .
Ce stà sempre a repète :”n’na da fà
na vite cumme a mmi i a mammete”.Ah! Pore patre d’j
fije sì!!
Nonna Cuncéttine – Giuanni’ tu le sà che
i vajole è troppe bbone i n’cio da ne dispiacere aije
patre. A mi però me pare che vo cagnà. Tu intante
addemane cuminzije a purtarteje che tì. Faje sentì
ne poche ‘mportante. A Sor Bastiane , se n’ni adessa
chenosce, n’ce dice che quije che stà che ti è
nepotte, dicce che te stà’aijutà une gnove,
casomai dicce che tenete la buttega ‘nzieme. S’immèce
già i chenosce dicce che ti stà a mette ‘nzieme
i tenisse cocce che ijsse d’allargà la butteghe. Inzomme
vedi tu. I piane piane, i penze, le cose punne cagnà. Adà
arrivà la bon’occasione pure pe jsse. ( più
piano) intante se nu i cumenzeme a farje chenosce alla fije de Sor
Bastiane pò darse che ij vajule se piacene! . Oddì
la vaijole in verità n’ne propije bella bella, ma proprje
pe quesse nisciune fine a mmò l’ha maje vulute. I la
vajole... izomme... secondo me ... scì , secondo me sta ne
poche arrasciate.
Giuannine – Oh tu n’n la smitte maije de stà
a machinà , ma cu ti paure che te arruzzèniscène
le cervelle? ( allontanandosi ) Mentre tu fenisce d’apparecchià
i vaije esse fore aije cesse a lavarme le mane.
Scena V
Nonna Cuncéttine – Mariucce
Si sente un chiacchericcio per strada e Nonna Cuncèttine
si affaccia sull’uscio.
Nonna Cuncéttine - A si tu Mariu’!? Intre ne poche
Entra Mario il pescivendolo con un canestrino al braccio
Mariucce – bona sere, robba bone robba sane da Mariucce d’Antrusciane,
cu te pozze dà?
Fingendosi interessata alla mercanzia
Nonna Cuncéttine – Vuleve du anticucce per farje addemane
che ne sughitte
Mariucce – Me dèspijace ma massere me so remaste sole
le ranocchije i quacche spinarole.
Nonna Cuncéttine – No, le ranocchije no. Mò
n’zo bone
Mariucce – Cumme n’zo bone ? steme aje mese che le r
, i allore la ranocchie so bone.
Nonna Cuncéttine – No, no. Ne’n me piacéne,
so tutte pèllicchie. Vol dì che addemane vaje a pija
du saraghe alla butteghe. Andì viste che la jurnate è
quascje fenite te va n’ bicchier de vine frische de votte?
Mariucce – A ne bicchiere frische n’ze dice maije de
no.
Si siede e posa il canestro sul tavolo.
Mentre gli riempie il bicchiere Nonna Cuncèttine distrattamente
gli chiede
Nonna Cuncéttine – Mariu’ ma quela fija tè,
ancore n’la vò nisciune?
Mariucce – L’età ce stà ma ancore, pare,
che ‘nze sente nente. Ippò, cumma se dice, i patre
i ije marite so j’ulteme a saperle! ( risatina) La vajole
tutte i jurne se va a’mbarà a fa la cavezzettare i
esce sole la demeneche matine pe ij alla messe. Fa’ na vite
na freche ritirate. Cumma fanne i vajule a vedrle? I ijesse, la
vaijole, te atre a ccu penzà
Nonna Cuncéttine – Però a la fonte ce và
!
Mariucce – Certe che ce va, miche tenemme l’acqua corrente
alla baracche. I pure nu ademma beve.
Nonna Cuncéttine – Mariu’ però st’attente
all’umidità!
Mariucce – Ma tu cumme ci si jite a penzà a quelle
tegule rotte? Quanto prime l’aggiuste.
Nonna Cuncéttine –No no ije steve a penzà all’umidità
che ve daje mure. Ma lassema perde sti probbleme. Me fa’ piacere
che ti na fija che n’te dà penziere . Aje munne d’ogge
se ne sintene certe che ne pore patre ‘nza cumma fa. Pe le
reste n’te preoccupà che prime o poi n’ vajole
pare a jesse esce. Ce stanne le fratte piene de vajule pe’
jesse
Mariucce – Cuncetti’ te proprje raggione. Pure ije la
penze accuscì . No pe vantarme perchè m’è
la fije, ma è proprje na bella vajole i prima o poi l’accase!
Nonn Cuncéttine – (piano) Ch’une a para se.
Mariucce – Me ne vaje che sa fatte tarde, grazie di bicchiere
de vine. Quande tenche ij ‘anticucce ti porte.
Nonna Cuncéttine – Vabbò, timme presente.
Scena VI
Nino - Nonna Cuncéttine
Mariucce esce e quasi subito entra Nino
Nino – O no’ cumm’e che Mariucce sceve d’ecche?
Nonna Cuncéttine – Cu ti paure che s’ève
venuta a lamenta’ de ti? Qujie pore Criste a ti n‘te
penze manche quante si lunghe. Pe jsse la fije è na sante
che nisciune la guarde. I fecisse bone pure tu se la smettisse de
guardarle.
Nino – I perchè? Sole perchè n’n tinne
ij palazze? O perchè vanne che le toppe n’gule? ( mostrando
un lembo di mutande ) Guarde che pure ij tenghe le mutanne chi rattraccje
Nonna Cuncéttine – Ma pulite! Te le sò ditte
sèmpre: Ognune ha da ije chi pare si. Tu l’ha da smette
de ij azzunenne attorne a quelle, p’inze piuttoste a fà
progresse. Cu figure ce feciassemme a scì sottobbraccie a
le feste de giugne che quella gente? Ippo’ tu ‘n cummanne
nente. Mammete i patte le sanne de sa vajole?
Nino – Luisette. Se chiame Luisette sa vajole. Cu ti paure
a chiamarle chi nome sì? Guarde che n’ze reccolle la
povertà! No n’n le sanne, ma tante mò ce pinze
tu a fa i rapportine, che tutte i punte i tutte le virgole
Nonna Cuncéttine – N’ce penze proprie a da sa
bella notizie a quije du che tutte i ijurne se sunnéne na
vite meje pe ti. I che tutte i ijurne se spacchene la schine , oddì
patte proprije n’ze la spacche la schine: Tante i non più
. Ma quella pora mamme, tutti jurne adà passà i casone.
( -) No. Ije ‘n ce dice nente . Adà esse capacce tu
de darce sa curtellate. Se ne si capace.
Nino resta silenzioso
Nonna Cuncéttine - Prime de cenà me voije a affaccià
ne minute a caste. Vo rèvénì che mi’
oppure adà ij a fa la punte a quacche pentone?
Nino – Le saccije ije addò adenga ij!
Esce con passo furioso
Scena VII
Giuannine – Menanzille
Rientra Giuannine
Giuannine - Ma mo addo’ a rijte quelle? Meno male che a misse
quacch’cose ‘ngoppe aje taveline.
Si è appena seduto che entra Menanzille
Menanzille –Bona sere Giuanni’ so venute pe parla che
ti
Giuannine – Ascitte i magne che mi
Menanzille – No grazie so fatte a casa me . So venute sole
a parlarte de na cose che, tu sa, me ‘ngenne. Tu le sa che
n’me ‘ntromette maje aije fatte di jatre, che lasse
fa. Ma quande se tratte de fijeme me’ngenne’.
Giuannine – S’a ti te ‘ngenne a mi me coce
Menanzille – Fijeme m’ha ditte che addemane adà
venì che ti a fa ne lavorette. Te voje recurdà che
a fijeme ce pènze ije. N’ce stenghe a fa mancà
nente: a magnà, bève i vestì. Facenne sacrificije
i so fatte pure studija perchè fijeme ( quasi sillabando
) c h e s a n b e n e d i t t e n’c i a d à a v è
n e n t e a c u f à. Isse se na da j da ecche , nen ha da
fa la vite tribbulate nostre, cumma a mi o cumma a ti..
Giuannine - A mmi? I cu faccie na vita tribbulate ije ? Ma pinze
pe ti!
Menanzille – I proprije quelle stenghe a fà, stènghe
a pènza a mì i a fijeme. So parlate che ij prete de
Ortone i ma ditte che appene se libbere ne portierate ce ficche
Nine mì.
Giuannine – Campa cavaje che l’erba cresce. Si vecchije
i ancore ce crite a se fabbele? N’te scurdà che n’atr’anne
ce stanne le vutazione. Pe quesse mò te fanne se prumesse
Menanzille – Ije le sapeve che tu dicive accuscì perchè
n’n pò vedè i prete, ma non sole quije d’Ortone,
ma tutte ij prète.
Giuannine – Menà n’te scurdà che quande
arrivene quisse vestute de nire, quacche d’une esce purtate
a spalle i chi pede nanze
Menanzille – Comunque se pure chi prete n’cessa stà
speranze, ne bone poste, non sò, i scupine, c’i ha
da scì pe fijeme. Pe quesse i so fatte studia’: pe
farje proggredì
Giuannine – Ma na ‘bona vote facce mbarà ne mestiere
prime che’è troppe tarde. I facce ‘mbarà
ne mestiere a le cuperte perchè i proverbije ne’n sbajene
maje : sciàbbeneditte i lavore sotte i titte
Menanzille – I gira gire a da fà i falegname cumme
a ti, anze ‘nzieme a tì
Giuannine – Ma faije mbarà scarpare oppure sartore
oppure seggiare ma faccije ‘mbarà l’arte che
, pure s’addemane se ne jesse a Rome a regge ne portierate,
nen va sprecate “ ‘mpare l’arte i mittel’a
parte”
Menanzille - Te le rèpète n’atra vote: a fijeme
ce penze ije
Giuannine – ( parlando piano e facendo segno con le mani dei
soldi) i la nonne
Menanzille alzandosi
Menanzille – Se vuleme continuà a ij daccorde “ognune
a la casa se: pape i padrone”.
esce
Scena VIII
Giuannine , Marietta
Giuannine – Secondo me quije ne n me pò vedè
perchè ecche dentre quacche progresse i semme fatte.Addiritture
so cumprate pure la radie pe sentì i radije giornale senza
ije alla coprative. Immece jsse sta sempre ‘mpicciate. Ma
cumma fa a proggreddì une che fa ij stagnine! Ma chi te chiame
a fa na canala gnove ogge che sti tempe che currene? A carastije
che se fanne na mastra gnove. Ippure la mastre ce serve pe mettece
le pane, i le pane te serve pe magnà, figuriamece se une
chiame ijsse (pausa, e con enfasi ) pe raggiustà na canale
se ‘ngoppe i titte n’ce stanne manghe le tegule. Ije
ce le so ditte a quije cuccelone de Menanzille – vittene a
jurnate che mi, vamme a remette i vetre, a cagnà quacche
serrature - ma jisse ma resposte “tenghe i lavore mije, che
prime de mi’ eve de patreme ” ma i patre sa morte i
no de vecchiaije. Sa morte perchè a quella case n’ze
magneve tutti i jurne i jsse a fatte la fine de jie mule de fischitte:
quande se steve ambarà a campà senza magna, se murette.
Entra Marietta e rivolta al padre
Marietta – Bona sere papà, mamme addò stà?
Miche stèsse èsse a rete?
Giuannine – No esse a rete n’ce stà, forze è
venute a caste, jesse avrà fatte n’atra vije i n’
ve sente ‘nguntrate oppure a arrivate ne minute a quelle de
Za Vincenze , ma ascitte ne minute ca quelle arrevè subbete.
Marietta – Veramente teneve ne poche da fa a case, ma mo m’ascite
ne mumente che tante quelle che n’ze fa ogge se fa addemane.
( guardando la tavola imbandita) Ma ecche ‘n ce stà
i piatte si, ma ijesse n’n magne?
Giuannine – I cu ne saccije ije . Tu la chenusce mammete,
quelle n’n magne maje in pubbleche, a quelle ce piace de magnà
a le nascuscjie.
Marietta – Prime quande so ‘ndrate te so sentite de
ciammuttà , cu te fusse jettate a la religione i te stive
a di la crone?
Giuannine – Tu le sa che ije che la chiese ce pijemme poche
anze nente.A parte la Natale i la Pasque sole n’zan Giuseppe
passe quella porte, figuriamece se ce lasse de magnà. No
steve a prédecà che maritte ch’è venute
ecche a farme brutte .
Marietta - I perchè a venute ecche a farte brutte se quije
n’n fa brutte manche a qujie che ce mittene le mane ‘n
zaccoccije . Di la verità .Ve sete rappéllicciate
pe Nine?!.
Giuannine – Quije è venute ecche tutte ‘n cazzate
perche addemane me voje purtà Nine che mì. Mo che
ce penze.Veramente è state mammete che m’a ditte de
purtarmeje che mì a pija le mesure almine ce spicceme prime
i ije pozze reji subbete a la butteche. I cu n’nè sempre
colpa se!
Marietta – (fingendo una sorpresa ) Ah! Te l’a ditte
mamme!
Giuannine – Certamente , i cu me permetteve de penzarle da
mì ( riprende a mangiare)
Marietta – (parlando fra se) Pussible che vò che Nine
se mett’a fà i falegname quante è state prprije
ijesse che ma fatte i nome de ije prete d’Ortone? Ippò
m’ha accumpagnate pure a la case de la cuggine abballe a la
citadelle? Cu retè ‘mmente?
Rivolta al padre
Marietta - Allore, s’addemane i purte che ti, faje magnà
ecche almine m’affranche de lassarcije le magnà fatte
a case. Mo me ne revaje che sa fatte tarde , diccele tu a mamme
che so passate.
Giuannine – Vabbò , buona notte. I dicce a maritte
che quande tè j’ove schijorte se ne jesse a la cantine
i no a fa brutte a la gente che ‘ngia nente a cu fà,
I pe de più a la casa lore!
Marietta – N’ce stà a penzà. Ca a quije
già ce sè nè passate. Ce vedemme adddemane.
Scena IX
Giuannine – Nonna Cuncéttine
Rientra Nonna Cuncéttine
Giuannine – Andò si state tutte se tempe? Ha venute
fijete i n’te ci’ha truvate,
Nonna Cuncéttine – La so ‘nguntrate nanze a l’asile
. Eve jite a la casa sè. ‘Po so viste la luce ancore
appicciate a la case de Vincenze i so ‘ndrate ne poche .
Giuannine – Cumm’è n’n ha venute ogge a
pijarse n’orzette?
Nonna Cuncéttine – O quante domande, so viste la luce
appiccijate i me so affacciate nu mumente.
Giuannine – N’n te stà a rescallà pe senza
nente. Piuttoste, i si preparate i lette che me voije ije a’ddurmì?
Nonna Cuncéttine – Cumm’è n’n ti
sinte ogge i radje giornale d’ le otte?
Giuannine – Ogge no. Me sa misse i vucone de travèrse
Nonna Cuncéttine – Vabbò Giuvannì , vatte
a mette aje lette ca ne fa n’ogne de danne.
Giuannine si avvia e sulla porta chiede alla moglie
Giuannine – I si prèparate i lette? Tu cu fà
, te trattè?
Nonna Cuncèttine – No, rabbèle ste foche i venghe
Giuannine – Sci Cuncetti ca la lene ‘nze pò sprecà.
Allore t’aspette aje lette
Nonna Cuncéttine – Cuminze a ij ca stenghe a venì.
Rimasta sola , mentre ricopre di cenere il fuoco , si lascia andare
Nonna Cuncéttine – Addemane matine che la scuse de
ij a purtà la culazione enca fa ‘n guntrà quije
du vajule perchè se stenghe a lé spranze de nepoteme
... cumma se dice “ aiutati che il ciel t’aiuta”
i ije addemane adenga aiutarje quije pore fije. Se me riesce la
botte n’atr’anne se punne pure spusà i quije
citele dévènte patrone de tutte quella grazije de
Dije. Tutte quelle case, quelle terre, le bestie i forze pure na
freche de solde aije Banche de Napèle . Certe ‘mbaccije
n’nè proprje belle .... voldì che ce mette i
cuscine ‘mbaccie.
Esce di scena
Cuncèttine rientra con Zia Vincenze si tolgono il fazzoletto
e si vanno a sedere intorno al tavolo
Nonna Cuncèttine - (visibilmente contenta) So state al la
casa gnove de sor Bastiane. So jiete a purtà la culazione
a quije du. Certe che se sta a fà na case grosse cumma villa
Torlonije. Elloche Giuannine tra contratelare, porte, mustrine,
finestre, perziane i tutte la cumpagnije cantante ce stà
bbone quattri mese a lavurà.
I passe ogge che ve demane, i mentre guadagneme na stozze quije
vaijole ije j’accorde! N’atr’anne , se tute va
bbone ij quije ddù ije faccije spusà. ( con aria sognante
) Esse penzate aije 20 de settembre, doppe la reccote de le patane
i prime de le barbabbijetele, la settimana doppe le feste de settembre
!! Scij je i facce spusà quije ddu.
Zia Vincenze - Cuncèttì, cale da sa piante! Tu te
truve già a settembre ma quije du ogge s’hanne aline
viste?.
Nonna Cuncèttine - ( confidenzialmente quasi bisbigliando
) Ogge quande so scijte che la mutine ‘mmane, immece de ij
dritte a la fabbreche che stanne a fa elloche aij loche, so bussate
a la case addò abbétene mò, elloche vecine
aije prate. N’ purtone de castagne pesante, beje
Zia Vincenze – Cuncèttì lasse perde. Ma cu me
ne ‘mporte a mmì s’eve de castagne o de sammuche.
Cirche de stregne c’ha denghe ancore ij a Mendine a fà
spese.
Nonna Cuncèttine – S’è affacciate na bella
fija
Zia Vincenze - .. Ma teneve n’occhje a Dije i une a la Madonne?
Nonna Cuncèttine annuisce
Zia Vincenze - I teneve quije sferrune ‘mocche che ‘nze
puteve chiude manghe la vocche?
Nonna Cuncèttine annuisce
Zia Vincenze - Ma quelle eve proprije la fije de Sor Bastiane. I
n’ce se pò proprije diche chè belle ...
Nonna Cuncèttine – Pe quelle che porte de dotte è
na freca belle! Allore, te steve a dice, ce sò ditte ch’eve
la moije de Giuannine i falegname i che mariteme eve venute a la
case de Sor Bastiane pe certe mesure i ije c’eve venute a
purtà n tozze de pane a jsse i a nepoteme Nine. La vajole
ma ditte che m’eve sbajate perchè sicuramente ivene
ijete a la case che se stanne a fà aij loche. Allore so fatte
la parte in commedije. “ la case aje locche? i a n’dò
stà i loche? U pore a mmì. Cuma faccije a truvarle?
Vol dì che me ne revaje a case i ogge quije du saltene la
culazione. Tante i vajole è forte i ji vecchie ce stà
abbituate a tirà la cinghia” . Allore ijesse: (facendo
il verso) Ah ij vajole è forte? I quant’anne tè
se vajole ?
Zia Vincenze – I tu quelle ijve truvenne, ellevè?
Nonna Cuncèttine – Certamente. Ce so ditte l’età
ippò ch’è n’ fije bbone cumme le pane,
ne calosse che n’za maje tirate arrete ‘n coppe i lavore
i che ‘nza mai sentite a dò stà.
Za Vincenze – Tu te si misse a dice tutt se cose elloche?
Tutte se cose abbocche a quije beije purtone ? Certe che ti na bella
faccia toste!
Nonna Cuncèttine - Allò!!! Tu le sa cumma so ije.
Ippò ce so ficcate pure che nepoteme n’za maije misse
che nisciuna vajole perchè s’taspettà quella
giuste. Ma mò l’età de maritarse la tè
i vulesse stegne i tempe. ( con aria di chi si pavoneggia) I ce
so ditte pure che n’n’è stupete perchè
ha ite pure a le scole avete.
Zia Vincenze – Ma se n‘cia maije jte a Vezzane!? N’cija
jite manche a pija i trene! Le scole medije l’ha fatte a Pèscine!
Nonna Cuncèttine – ( piccata ) Però a la seconda
medie steve a seconde piane! Ippo’ ( facendo spallucce ) quacche
buscija a fin di bene la dice pure i prete. Comunque a la vajole
più parleve i più j’occhie ce se allustrivene.
Allore ha chiuse quije beje purtone i m’ha ditte (facendo
il verso) “E’ ne peccate a lassà ne vecchije
addijune. Mo te ce accumpagne ije. Tante a case so fatte tutte”.
Po’ pe la vie ancore a addummannà , i perchè
queste i perchè quest’atre i a dò abbete ije
i addò abbete isse , inzomme me steve a purtà a pasce.
Ammì!! Ije che ce so cresciute purtenne a pasce pecure i
cristiane.
Zia Vincenze – Meno male che la ijte n’n eve longhe
sennò tu chisà quante ce ne raccuntive. I le beije
che le sa fa regge ritte ritte pure senza cosse. M’immaggène
quande sete arrivate!
Nonna Cuncèttine – Vincè, elloche te ce fusse
vulute fa truvà! Doppe che ija viste a cumanzate (facendo
il verso) “ A nepotte ce la porte ije la culazione , ca stà
elloche arrete ij ‘mezze a tutte se stèrre te putisse
fa male . Quande po ha arrivate a Ninea cumènzate: si de
sambènèditte, pussibbèle che n’n ce sémme
maije ‘nguntrate , cumme te chiame?” I Nine sempre pronte
manche cij’avesse fatte la scole. Po’ ci’ha addummannate
:”Te ce ne venisse a abbità ecche, fore daje paese?”
I ècche Nine l’ha lassate a vocc’aperte “
certe che ce jesse a abbità fore i paese perchè addò
stà i Pape elloche stà Rome” Manghe ije ce fusse
sapute da na risposte accuscì pronte.
Zia Vincenze – Certe che quije vajole ci’ ha resposte
accuscìj. Chisà cu desse pe du stanze de case pe ijrce
a abbità che la bella pesciarola. I jesse?
Nonna Cuncèttine – Pizze de cenere. Bianche ‘mbacce.
Po subbete doppe se avvambate i se avvicineve quatta quatte cumme
na jatte s’avvicine a ne surgije. I so penzate : mo quelle
ce salde ‘ngoje. Libbrà, tenavate raggione vu. A quelle
n’ce s’ha avvicinate maje niscijune : ne beje ne brutte.
Po’, mentre ce stève vècine è arrivate
i patre i ijesse se refrenate i sè alluntanate ne poche.
Ha spigate subbète aije patre, tutta ‘mpaurite, ch’eve
venute a accumpagnà a mi che n’n sapeve la vije. I
che se ne steve a reije a la case.
Scena II
Nonna Cuncèttine – Zia Vincenze - Mariette
Entra Mariette, con i panni sporchi di lavoro, allontanatasi momentaneamente
dal lavoro
Mariette – Sinte o ma’ ije è da iere che tenghe
ne peziere . I notte ‘nzo putute pija sonne.
Zia Vincenze - cu te si magnate ieri sere i cavele? Ca ije l’atra
sere steve a crepà M’eve fatte na fressore che du cavele
i c’evve misse pure na punte de tèssèchine.
Se n’n teneve la citrate , i penze che m’eve morte i
Giuannine m’eve già pijate le mesure.
Mariette – No zia Vincè. Ije n’n durmeve pi penzijere.
I diceve frà de mì : ma se mamme m’ha fatte
proprije ijesse i nome d’ije prete de Ortone pe putè
truva na sistemazione a Nine fore de SamBeneditte. Se ijesse m’ha
accumpagnate chi postale ( i a ijesse ce fa male pure i trajine,
infatte la busta l’ha ‘mbite sia a la ij c’a la
revenì) a parlà che Don Franche a Ortone a parlarce.
Se ijesse s’ha cacciate da m’pette quella mille lire
pe le spese che s’adissene presentà, i la date a Don
Franche, cumm’è che ogge ha vulute mannà fujeme
chi nonne a “ pija le mesure”? U quante vote me le so
addummannate ma n’n me sapeve da’ na risposte. Menanzille
m’uleve ije a fa na camumille pe calmarme ma ije me calme
sole quande saccije la verità.
Cu te stà a remmentà?
Zia Vincenze – Nì mo adà parlà perchè
queste è la mamme i n’ce po fa sa malazzione
Mariette – Quale malazzione? Le vì che ce sta sotte
quacc’cose?
Nonna Cuncèttine – Ma n’da rette a sa vecchije
che n’n capisce nénte.
Zia Vincenze – A ije n’ capisce nente? Ije i tre fije
mì i so accasate i stanne bbone, i che nepute me purtene
‘mpiante de mane!
Nonna Cuncèttine - Se sa! Ij si abbuccate bbone! Ce da la
mancije tutte le demeneche. Mò ce vò cumma dice Giuannine
mì : sa marche de scijarre! (rivolta alla figlia) Ije n’te
steve a dice nente pe n’te fa aggità, ma questa vocc’aperte
ha ruvinate tutte
Zia Vincenze – Meno male che ce stenghe ije, piuttoste! Remittete
a caste, firmète ne poche i lassa perde
Mariette – Ma se pò sapè de cu stète
a parlà?
Nonna Cuncèttine – La settimana passate ecche a venute
Sor Bastiane che ijeve truvenne patte pe certi lavore c’ha
da fà a na casa gnove. Allore me so misse a penza’.
Certe che se Sor Bastiane tenesse na fije da marità fusse
ne bone partite. O ‘nce se credesse cumme vanne le cose. Mentre
steve a fa la file aje maceje ‘mbiazze , n’n me recorde
chi, ha ditte che Silvine i Francische ivene ijte a sunà
a la casa de Sor Bastiane pe ij compleanne de la fije. Allore sò
addummannate, quant’anne te la vajole? I m’hanne ditte
na vintine d’anne.
Zia Vincenze – Precise pe quelle che vulive tu, quante se
dice la furtune!
Mariette – La furtune de cu? Precise pe ccu?
Zia Vincenze – Pe da’ n’mojie a fijete. ( rivolta
a Nonna Cuncèttine) Certe che queste è proprije pazze!
N’ce l’ha apputute che ti i mò ce vò repruva
che quije bone fije.
Nonna Cuncèttine – ( rivolta alla figlia) Mariè’
pinzece ne minute. Se se spose che quella vajole, fija uneche, che
ije patre che te na cert’età , tra quacch’anne
è ijsse i patrone de tutte. Quande fijete devente padrone:
tu n’n va più a jurnate , maritte la smette de ij ‘ngoppe
i titte ippure vu, a la vecchijaije, putete gode na bòtte!
E’ da pazze a penza’ accuscì? O è da pazze
a vede ne bone fije cumma Nine a perde i tempe arrangiennèse
che quacche lavurette, i caso maije ( con maggior enfasi) se fisse
cumme nu strummele che quaccha puracce che tè sole i stracce
‘n goije i jiocchije pe piagne?
Mariette – Allore tu te st’ammette paure perchè
pinze ...O Ma’ ma a ti te fussère ditte la stessa cose
che m’hanne ditte a mmì ? Ch’anne viste Nine
‘nzieme a Luisette d’Antrsuciane?
Nonna Cuncèttine – Qulla pazze Antruscijane! A Antrusciane
ce stanne sole le pazze
Mariette – Ma quesse è nate ecche. Me le recorde quande
passette la Mammine ch’eve ijte a fà nasce quella crijature.
Me la recorde, cumm’a mò, ascise nanze la case che
quella sgummarelle ‘nzine che le pane mbusse i che le zucchere.
Mo la vede la matine quande va a lavurà a quelle de Jolande
i me pare na bona fije. Na femmenucce che la coccije ‘ngoppe
le spalle. I la demeneche a la chiesette quacche vote capiteme vecine,
i te pozze dice che da vécine è pure più bellucce.
Zia Vincenze - ( rivolta a Nonna Cuncèttine) Cunte, cunte.
Sempre a fa cunte sta tu! Cuncèttì te le so ditte
. Ije fratte mi so pijate perchè ma pijaciute , senza farme
tanti cunte ‘zaccoccije. I me pare, fine a quante ha durate,
che semme fatte na bbona rescite. Ippò perchè te sta
a ‘ncuccià che quella famije? Truvece almine na vajole
che se pò presentà!
Mariette – Ma’, ije adenga da raggione a Zia Vincenze
. Me recorde che pure che mi mi stive sempre a tatunà. I
quije n’è bbone, i qijatre te poche i nnente. Pe tì
nisciune eve bbone. Anze me vulive dà pe forze Cenzine ch’ève
vidève i che du fije, sole perchè teneve n’urtèceije.
I sò ‘ncucciate j me so pijate Menanzille che teneve
sole la stanze addò ce semme addurmite la prima notte i sole
doppe la morte di patre ce semme allargate alla cucine. Però
eve beije cumme i sole. Quante me guardeve me senteve tutta scifrecate.
Ippure, senza tanta robbe ,a nu , mò n’ce manche nente.
Steme bbone, teneme n’ bone fije che ce da sole soddisfazione,
na casetta che n’ce paghemme ijaffitte, cu putemme vulè
di più?
Nonna Cuncèttine – Ne poche de tranquillità.
Du solde a pizze. Ippure na segge in più pe farme ascite
quande venghe a caste!
Mariette – I n’n so daccorde a quelle che vò
fa tu . Mo cij’accasche i voije repete quelle che dice sempre
Menanzille “ Lasseme fa a Dije ch’è ne Sante
Grosse”
Nonna Cuncèttine - I ije te responne che n’atre proverbije
“ chi non risica non rosica” ippò, se fusse le
vere quelle che dice maritte, chi te le dice che ije n’n stenghe
a fa la volontà de Dije? Làssème fa pe quacche
ijurne.
Se le cose n’n pijéne la piega giuste, doppe Pasque
rijemme a Ortone i se n’n baste ijemme pure a ijonorevele
La Spighe, quije de Lecce, pe ne pustareije pe Nine. Te l’appremette.
Mariette – Mò me n’adenga proprija ije che so
lassate de capà le patane a quelle de Coccijarotte. Ma massere
, le più a lunghe, ce le dice a Nine che tu c’iulisse
dà na mane pe farije marità. Po’ se la vede
ijsse, che n’ne più na crijature. Me ne vaije. ch’è
tarde. ( quasi sulla porta) Ah stà a venì écche
la cummare Librate. Ce vedémme cummà ch’adenga
ije a lavurà.
Scena III
Nonna Cuncèttine – Zia Vincenze –Comare Librata
- Nino - Santine
Comare Librate- Sò ijete a la case de la cummare Assuntine
pè vedè se te na jalline avluccate che c’iulesse
ije a mette du ove jallate. Quella disgrazijate n’ni vò
fedà!
Nonna Cuncèttine – Indre , vitte a scallà che
nù.
Zia Vincenze – N’nt’avvicinà troppe a se
fucaraccije che te se abbruscije la vonne!
Comare Librate entra e si accomoda insieme alle amiche. Zia Vincenza
riprende il filo del discorso
Zia Vincenze - Oh Cuncetti’, io mi domande e dico, ma quande
ha tuccate a tì a pijarte i marite, cumme si fatte?
Nonna Cuncèttine – Cumme sò fatte? Cumme sa
sempre fatte! Ha fatte mamme pe mì! Cu ne capève ije
dde certe cose? M’ha presentate Giuannine, n’ommene
na frecche più vecchije de mi i ije zitte. Ha ijete a parlà
che la zije i che la mamme sè , hanne sistemate tutte lore,
la robbe , la dotte, tutte inzomme. Del reste ije eve ciche ‘ndutte.
Me sò accasate che teneve 16 anne. A 20 me s’ivene
morte già du crijature ippò so fatte Mariette. Ivene
tempe brutte! I mò so peggije .S’adanne apri ijocchije
i n’ze po’ ij a la ciecalune Se i vajule n’zo
capace, quacche d’une cij’ha da penzà . I se
‘nce pinze subbete pò ta dà stà a la
passione!!
Comare Librate – Immecce ije quande ‘nguntrette Guiduccije
mije èlloche a Popele, ijeve fecenne i contrabbande (cumme
dicete vù ecche, la borza nera) de sale i che ijsse ce steve
sempre i patre, ne bénommene avete, che du mustacche arrutate.
Ibbì, ije doppe quacche vote che ce sémme ‘nguntrate,
proprije ije so ijete a parlà chi patre i ce so ditte: sor
Luì, ije i fijete cijulassémme spusà. I n’n
tenghe la dotte, ne a 24 , nè a 12 i manghe a 6. Tenghe sole
ste vraccije i la salute che ma date Dije. I ijsse , sor Luigge
dicette: “ Se ve vulete spuseteve. Tante manghe Guiduccije
tè nente.”
Immece po a la stazione de Pescine venirne de nascuscije che n’
traijne che n’ bauije i a la cavalle c’ivene misse na
bella ciambelle appiccate a la recchije i spacchemme la piazze fecenne
‘mbegne che quelle eve la dotta mè. Me fecirne fa ne
figurone!
Zia Vincenze – ( ignorando del tutto il racconto della comare
Librata ) Vabbò te raggione tu ca une a certe cose c’i
ha da fa case i che la panze è meje a tenerla piene che sgombre
. Ma mi domande e diche: ma proprije che quella razze? Ma la robbe
a Sor Bastiane c’l’ha lassate i patre? Oppure la fatte
frechenne a chi ce passeve sotte? I quella pora vaijole!! Manche
ce facèsse male l’arije. La tenute sempre rènchijuse
i che la catena corte ...
Nonna Cuncèttine – Mejie pe nepoteme. Almine se sà
pighà a chi cummanne. I n’tè tanti rije pe la
coccije
Comare Librate – I me recorde che sòcerème se
mettette fore la porte ...
Zia Vincenze – Libbrà ma sempre a raccuntà sa
storije? I ce sémme fatte vecchije i tu ancore retuzzeche.
Nu stemme a parlà de na cosa serije.
Comare Librate – Ah! ( interessata ) I de cu stete a parlà?
Zia Vincenze – Zitte ne poche, pò te spieghe. O Cuncètti’
, ma , Santissima Tirnità, le vò capì o nò
che tu si la nonne i no la mamme de quije vaijole? Ma , mo che la
si viste, è la vajole che vide bone vecine a nepotte?
Nonna Cuncèttine – La robbe che tè ‘mbaccije
stà na freche bbone vècine a nepotème!
Zia Vincenze – ( spazientita ) Cuncèttì tu si
cumma za moneche “ tazze capisce ij toteta nò”
Entra Nino
Nino – Sempre accuscij vu i ddu. Maije na vote che ve so viste
dice la stessa cose. Se une dice nere quell’atre subbete,
ma senza penzarce , bianche
Zia Vincenze – Uh, che nonnete t’ho mette tu? Me fa
scij i cannarozze ma da quella rechije n’n ce sente. Anze
è sorda ‘n tutte. Quande ‘ncoccije è nu
mule
Nino si avvicina al fornello, scopre una pentola e dirigendosi verso
il bagno
Nino - Vulète magne che nu ogge? So viste che ce stanne ne
pare de pezze de baccalà in più
Zia Vincenze – No grazije Ni . Nonnete me stà a fa
fà la quareseme. Che quelle che sente ecche me sè
chiuse i stommeche.Viste che tu me le dice sempre ch’i core
‘mmane ce pure rèmanèsse ma tenghe da rescallarme
paste i lenticchije sennò po’ l’adenga ijettà
i me despiace proprije.
Nino – Bone quelle. Specialmete rescallate quante s’attucchene.
Bone, me piacene proprije, nonneme n’n le fa spisse perchè
dice che a nonne Giuannine ce fa male a la colite. La prossema vote
che le fà chiameme che te venghe a fà cumpagnije,
me ne voije magnà ne chètture.
Ije me vaije a lavà le mane s en’nce rèvedeme,
buon appetite a tutte
Zia Vincenze – Pure a tì
Cummare Librate – Bon’appetite Ni’.
Entra Santine con una matita in mano
Nonna Cuncèttine – Già ce revedemme?! Te la
si fatte ‘zegnà la case o la si retruvate da sole?
Santine – No no, la so retruvate da sole. So venute perchè
adenga redà ( allunga la mano per porgere la matita che tiene
in mano )
Nonna Cuncèttine – No no, ne me da nente a mì,
ca quije è geluse de la robba se. Se n’te despiace
d’aspettà ,Giuannine stà pe revenì. Tò
ascijette ecche. ( Facendo alzare la comare Librata le porge una
sedia ) Mò revenghe subbete. Arrive ne minute a la case de
cognateme a farme da ne poche de sale pe le patane.
Santine – Ma ‘n serve . Eve venute solamente ...
Nonna Cuncèttine – Ecchè ne minute , vaije i
venghe. ( Libbrata non sembra capire che anche lei deve uscire)
Ijamme cummà che te raccumpagne pure a ttì tante sémme
de vije
Santine – Ma.
Zia Vincenze – ( parlando con Nonna Cuncèttine) Ma
cu fà, lasse sa vajole sole ecche?
Nonna Cuncèttine – Ibbì cu ffa?
Zia Cuncèttine - Ma dellà ce stà Nine?
Nonna Cuncèttine – Meje accuscì se punne ‘nguntrà
senza ggente attorne. Anze mo me mette de guardije a la porte almine
s’arrive Giuannine prime che s’hanne viste che na scuse
ij pozze fermà.
Cummare Libbrate - ( rivolgendosi alla ragazza ) Andì chi
si la fija tu? N’n me pare che te so viste maije a sambènèditte.
Si vènute a truvà quacche d’une? Cumma te chijame?
Za Vincenze – ( tornata indietro la prende per un braccio
) Libbrà tutte se dòmande prime de magnà ?
Ijamme a magnà mò, i doppe che na santa pacijènze
ce vi a fà n’interviste. ( e la sospinge fuori)
Scena IV
Nino - Santine
Santine rimasta sola nella stanza
Santine – Cèrte che la gente è proprije schijorte.
Me lasse ecche, sola sola. La prima vote che entre ecche dentre.
Putess’èsse na latre E’ le vere che ( girandosi
intorno) cu tò pija ecche? Se che na mazze sfascije tutte
n’n fa ne centeseme de danne. Mo’ la fusse lassate ije
quacche d’une sole a casa me! Che tutte quella robbe che teneme,
i che tutte quella rascije appiccate aije pascijone . IJe ce so
venute sole che la spranze de revedè quije beije vajole de
sta’mmatine. Uh mamma mè cumm’ève beije!
Me parève j’Arcangèle Gabbrièle !! Se
ij’ève pittate Sante Luche n’n ève accuscì
beije!! Da quante i sò viste stenghe sempre a pènza
a ijsse. N’zo capite perchè ma quante ogge, a la casa
gnove, i sò viste me ce steve quascije a ijttà ‘ngoije.
Ippure le moneche m’anne n’zignate quelle che se fà
i quelle che n’ze fa’. Ma me sèntéve dentre
cumme na calamite che m’attirève. I m’attirève
accuscì forte che me manchève i rèspire Vènènn’ècche
vuleve vedè se questa calamite ce stà ancore. ( -)
Immece manne lassate ecche cumma piofisse. Ma mò me ne vaje,
la matite ce la lasse ‘ngoppe aije taveline i chi se viste
se viste. Tante, avoija a n’cuntrarje, avoije a fa la prove
de la calamite. Adanna fa parecchije lavore, saccije andò
sta la case, saccje pure andò tinne la bbutteche.
Sta per andare via e dall’altra porta Rientra Nino
Nino - O nò te vuleve dice ....
Resta ammutolito al vedere la ragazza
Santine – ( torna indietro riprende la matita dal tavolo )
Eve venute a repurtà sta matite che sete lassate aije loche.
( rivolta alla platea ) Recchèla la calamite! I è
na frèche più forte. I mo cumma faccije?
Nino – ( visibilmente imbarazzato) Ma veramente, ‘nzeme
ancora fenite, stèmme aspèttà che ve pure i
muratore i ci’ademma revenì doppe magnate.
Santine – ( fa un passetto avanti ) O scuseteme. I me so credute
c’avaste già fenite i che queste ve serveve urgente
pe lavurà
Nino allunga la mano per prendere la matita e sfiora le dita di
Santine che fa un piccolo salto indietro
Santine fa un piccolo salto all’indietro
Nine - ( impaurito ) Cu ha successe ?
Santine - Oddì !! So sentute cumma na scosse !
Nino si guarda incredulo la mano
Nino – Ma veramente me so ijete a lavà mò mò.
Me pareve ch’eve pulite. Ce sarà remaste quacche schiappette!
Ma su tu dice che si sèntite quacch’cose me la vaije
a relavà
Santine – Firmete. N’nè sporche i n’ ce
stanne manche le schiappette. E’ cumme te so tuccate che me
so sentute ... cumme na vampate ..
Nino avviandosi verso il fuoco
Nino – Nonne Giuannine le dice sempre de n’ne fa la
vampa grosse immece Nonna Cuncèttine è na cuccijelone
i stà sempre a mette cijocche
Santine – Lassa perde se foche .( lo ferma per un braccio)
Ogge mentre vènavame a la fabbreche, nonnete m’ha parlate
de ti , ma ije maije me puteve aspettà de truvà ....
a tì. Scuse se so sfacciate ma ije da sta’mmatine n’zo
più ije . Ogge sole che n’ sguarde tu me si cagnate
Nino - U me pozza cécà. Ije ogge n’zo fatte
nènte.
Santine – Ije n’zò più na citele i n’n
me piace perde i tempe. Ogge a la fabbreche uleve scapparmene quande
te so viste perchè n’zapeve cu adéva fa. Ije
i beije quadre fine a ogge i so viste sole ‘ngoppe a ije libbre,
ma quande so viste a ttì.... è cumme se me se fussere
aperte ijocchije a quije mumente. So viste pe la prima vote ij munne!
I tu me si sembrate i più beije quadre di munne.
Nino - ( ritraendosi, confuso ) Te ringrazije ma ije veramente ...
Santine - ( lo interrompe) Qualsiese cose che tu dice è giuste
. Ije te capisce. E’ giuste che te vò pija ne poche
de tempe, è giuste che tu pinze ca sò na sfacciate
perchè te stenghe a parlà accuscì franche.
Ma tu’ capisce a ‘mmì! Tu sta’mmatine manche
me cunuscive i ije altrettante. Ma po’ te so viste ( si riavvicina
) i me ne so scurdate de tutte quelle che m’ivene ditte le
moneche. Me so scurdate i bboni cusije de patreme. So viste a ti,
i de quelle che punne penzà ijatre ne n me ne freca nente.
Nino – Ma tu.... ma tu n’n me chenusce pe’nnente...
Santine – ( avvicinandosi) Tenemme ne vita n’anze pe
chenoscece
Nino ( frappone una sedia ) Santi’. Te chiame Santine n’è
le vere?
Santine – ( sempre più vogliosa sposta la sedia e si
avvicina ) Lucije , Giuseppine, Niculine chiameme cumma vo tu. Chiameme
pure a fischije
Nino - Aò ma te vo sta natteme ferme? N’me ce stà
a fa a zzeccà ! I te stenghe a dice ..
Santine – Scì, parle , dimme qualsiase cose. Cumme
me piace la vocija te!
Nino passando sotto il tavolo si mette al riparo
Santine - Avoije che te ne scappe manche se te ne ijesse a l’amerèche,
me te rescisse a livà d’attorne. ( cercando di raggiuingerlo
girando intorno al tavolo) Scappemmecene n’zijeme , ije tènghe
n’ poche di solde annascusije, ijemmece a spusà a la
Pietracqarije!
Nino – Tu si pazze
Santine – E’ le vere . So pazze. Me sò ‘mpazzite
p’tì sta ‘mmatine. I cumm’è beije
a esse pazze d’amore
Nino - Smittela. Putesse rentrà da ne mumente a n’atre
nonneme
Santine – I de cu m’adenga vergugnà? Vi ecche
fatte tuccà. Patreme me dicève che ijommene vunne
na cosa sole da le fèmmene. Perchè tu n’me l’addummanne?
Cu aspitte, addummanèmèle!
Nino ( sfuggente) – Ma forze patte parleve de la robbe?!
Santine – ( al culmine della bramosia) – Ah ! Perchè
ecche la chiamete la robbe? I và bò, te denghe la
robba mè. La robbe che n’zo’ maije date a nisciune!
Nino si avvicina al camino e prende l’attizzatoio
Nino – N’t’avvicinà! ( alzando la voce)
O no’ vi ecche !
Santine – Làsséte almine tuccà
Nino – (Cominciando ad urlare ) O no’ vi ecche. Aiuteme!!
Santine – N’n alluccà che nte voije fa nente!
Damme sole ne bascije
Nino - O no’ vi ecche !
Santine – Cu t’allucche? Vi ecche strigneme
Nino – O no’!
Santine - Baste a di no, dimme de scij
Scena V
Nino – Santine – Nonna Cuncèttine
Entra di corsa Nonna Cuncèttine
Nonna Cuncèttine - Ma cu st’assucede ecche dèntre?
ma cu te si ‘mpazzite all’uccà accuscì
? Ve sentète fin ‘mpiazze. La ggente già steve
a scappà ecche. Cu vergogne!!
La ragazza si ritrae appoggiandosi con la schiena al tavolo
Nino – O no’ ma cu ci si ditte ogge a sa vajole?
Nonna Cuncèttine - Ije? U pore a mì ! I cu ce so ditte?
N’ce so ditte proprije nente
Nino – Quacch’cose ce si duvuta dice! So scite daije
gabbinette i queste me sa’ fluccate cumma une se flocche a
ne manere pijne d’acque quande revè da n’gambagnije
i se n’ha scurdate de purtarse a beve.
A questo punto, coprendosi il volto con le mani, la ragazza singhiozzando
corre via
Nonna Cuncèttine – Statte zitte. N’stà
a cumplicà l’opre. ( seguendo la ragazza verso l’uscita)
Santì’ sint’ecche , firmete. Fammete parlà.
( esce , si sentono ancora le parole ) Fammete spijegà. Quiste
, nepoteme ha malecapite .....
Scena VI
Nino – Comare Librate
Entra Comare Librate
Comare Librate – Cu ha successe ? N’eve ancore rentrate
a case i so viste nonnete che sceve appresse a na vaijole
Nino - Cummare Libbrà cu t’enga dice? ( fingendo di
non averla riconosciuta per mascherare la sua figura di aggredito
) So rentrate d’esse a rète i me sò retruvate
na vajiole ecche dentre che ij n’n chunèscève
i all’ampruvvise, prime m’s’ulève ijttà
n’ goije ippò s’ha misse a alluccà i se
n’ha scappate.
Comare Librate –Ma eve quella vaijole che te’adevà
repurtà na matite?
Nino – ( confuso ) Boh? N’n le saccije . A scì,
me pare de scì. A n’gianfregnate de na cose c’avame
lassate a quacche parte
Comare Librate – I allore eve la fija de Sor Bastiane. Me
la ditte Vincènze, prime , quande ce ne sèmme ijte.
Ibbì n’te si fatte agguantà? U pore ciolle,
scuse la cunfidenze.
Nino – Ma cummà, cumme te permitte! Cu m’ n’en
porte chi è la fije quella sfrenate. Manche fusse la fija
de Torlonije. Ije voije bene sole a Luisette.
Comare Librate – Forze ijesse, la vaijole, n’n le sapeve
che tu ti la spose. Oppure l’ha putute fà apposte p’obbligarte
. Cèrte vaijole, quèsse che n’n guardene m’baccije
a nisciune, rischijene de mettese ‘mocche a la gente ma te
mittène che le spalle aije mure. Accuscì pe smurzà
tutte, une se le spose. Ne beije matrimonije i tutte s’appiane.
Quelle che “ciuppechivène” prime de ij matrimonije
, doppe spusate n’n ciuppèchène più!
Comunque ij te le rèpète. Se quèsse te vò
‘ngastrà ije me fècèsse n’gastrà.
I ccu si pazze a farte scappà ste matrinonije? Pinzece bbone
fije mì
Va via
Il ragazzo rimasto solo medita sugli ultimi avvenimenti
Nino – ( si riempie un bicchiere e sconvolto si siede ) O
povere a’mmì. Cu me st’a succede? Cu vuleve quella
da mì? Perchè quelle me se steve a ijettà n’goije,
p’ cù, ‘p’ da vère pe compromettème?
La Cummare Librate ha ‘ndrate sole pe spigulà! Cumme
ha scite da ècche ha parlate i sicuramente entre massere
avrà ijttate i banne a tutte i pizze!( beve un sorso ) Addemane
i popoline, i chi ce mette ne fatte i chi c’n’aijugne
natre. Tènarrànne de cu parlà pe na frèche
di ijurne. Che jurnata brutte! Manghe m’avesse attraversate
na jatta nere. Anze! St’ammatine quande sò scite i
so ‘nguntrate Luisette so penzate : ogge è na jurnate
proprije furtunate. Ije a apssà i Luisette a scì dalla
case che ijeve a lavurà a quelle de Jolande. La so accumpagnate
pe ne beije pezze , tante n’ce steve niscijune che ce puteve
vèdè pe la vije. Se n’n eve accuscì preste
me ijeve a giucà na schedine. Eve sicure de vence. Po’
a na cert’ore è arrivate nonneme ‘nzieme a quella
vajole che n’eve maije viste. Sa presentate: piacere so Santine
la fije de Sor Bastiane la patrone de stà case. Ije c’iuleve
responne:” i a mmì cu m’n’n porte”.
Però, mo che ce stenghe a repenza’ Nonna Cuncèttine
da luntane se steve a gustà la scene. ‘Ncape a ne pare
d’ore me la retrove ecche dentre a case de Nonna Cuncèttine.
N’nè che Nonna Cuncèttine sta a fà, sotta
sotte, quacche cose? ( alzanosi comincia a passeggiare per la stanza
) I cu m’ nenga fa de quesse ? Po’ tènè
n’poche de robbe ma ije voje bene sole a Luisette. I Luisette,
pure a coste de pijarse quacche vattuta d’osse daije patre,
vò sole a mmì M’ha ditte che natre poche, quante
fa 21 anne, se ije voije pijemme du testimonije i ce jemme a spusà.
Immò? Ce crète, doppe quelle che ijarranne dicenne,
che ije che Santine n’zo fatte nente? I ce pò crète
che quelle è venut’ecche da sole , che le cosse sè
? I se s’addummanne: andò l’anne truvate ? une
responne,a la case che Nine. I che chi stivene? Da sole! Bèlla
robbe: da sole, steve ècche i che n’ommene! So ruvinate.
Ce pò crete Luisette che sa pazze de Santine s’è
misse ‘ncocce quacche rije i la fantasije se la vo livà
proprije che ‘mmì?.(si avvicina al camino e parla rivolto
verso la fiamma)
Nino - Sole tu me si testimonije de quelle ch’a successe.
Ma tu purtroppe n’za parlà ( si gira e torna al centro
della scena)
Nino - I cu si pazze? Na situazione de questa maniere proprije a
mmi che me so fatte sèmpre i fatti mì! Che tante che
ce ne stanne, sèmpre pronte i addiritture che se le vanne
cèrchènne? ( -) Ma tu mò: quelle se n’esce
pazze i ije adenga pagà pègne! ( - ) Cumma faccije?
Cumma pozze scirmene senz’ossa rotte? ( Riflette un attimo
) Ma certe ! Tè raggione la cummare Libbrate. Fusse ne pazze
a n’n me spusà quelle! Ije quelle n’n me la spose
, allore so pazze!! I allore ij faccije i i pazze. Cu pò
succede? Bone bone me sparagne quacche pranze i na freche de cummedije.
( la gioia si spegne )Aspitte n’ mumente. I se pò Luisette
n’ze vo’ pija ne pazze? Meije , mettemele subbète
a la prove i vedemme s’è le vere quelle che dice spisse,
ca me se spusesse pure .. pure .. se me manchissene le vracije i
le cosse ( breve pausa ) vèdemme se me se pije senza coccije.
Pore a mmì ! Cu ha successe ogge a mmì ! I cu a putute
penzà la ggente vedenne scì Santine i Nonna Cuncèttine
scappenne da ecche? Oddì mamme. Oddì mamme!
No no. Pe quache tempe è meje fa da ‘ndondele p’
n’n pagà i dazije
Nino si sposta in un angolo e si accovaccia
Scena VII
Nonna Cuncèttine – Nino – Zia Vincenze
Rientra la Nonna Cuncèttine parlando a voce alta per far
intendere al vicinato e non vede Nino accucciato in un angolo
Nonna Cuncèttine – I ccu è? Une n’po’
fa’ ne fijate a casa se che subbete stanne tutte abbocche
a la porte. Se pettegule. Se penzissene aije fatte lore campissene
cent’anne di ppiù! (Si va a sedere vicino al camino
) Ippure quelle! A scpparsene accuscì cumme se fusse successe
chisa’ccu. O n’n la so rescitte a raijogne. Scappeve
cumme ne lepre. ( mentre si sposta vede il nipote) Ah! Esse stà
tu? Cu ce stive a fa a quella pora vajole? Te lasse ne minute da
sole i tu me cumbine sa rabbeglijone? Su zuzze, ce si misse subbete
le mane ‘ngoije? Quelle è na brava fije c’ha
studiate a le moneche i tu a la prime occasione fa i porchè?
Cu po’ penza’ mo de ti? Isce da esse ! vi ecche che
te voije da du scuppélone
Nino , fa piccoli passetti accucciato
Nonna Cuncèttine – A n’n vo venì ? Allore
venghe ije
Come la nonna fa per avvicinarsi Nino Fingendo di svolazzare Sale
su una sedia e comincia a fare il verso del gallo
Nonna Cuncèttine – N’n fa i stupete, cale da
esse
Per tutta risposta sale sul tavolo e rifà il verso del gallo
Nonna Cuncèttine – Se cale da esse t’apprremette
che n’te faccije nente. Ma cale subbete , fije mì
Nino non gli da ascolto e continua a cantare
Nonna Cuncèttine – U por’ammì! Nì
ma cu si fatte? U cu te st’assucede! ( con le mani fra i capelli
si Avvia verso la porta , prima di uscire si volta e guarda ancora
il nipote sul tavolo) U cumma fecemme nu!
Esce Nonna Cuncèttine , Nino resta accucciato sul tavolo
ed entra Zia Vincenze
Zia Vincenze – ( parlando dall’uscio ) Cuncettì
?! Ce stà Cuncettì ? Cu jvène tutte quije allucche
de prime? Cumm’è che vanne dicenne ca la fije ( è
in scena) de Sor Bastiane sceve da ècche scappenne? ( vedendo
Nino sul tavolo sobbalza ) U Santissima Ternità! vajò
cu mode è quesse, cale da esse. Cale da esse che se se rompe
se taveline nonnete n’te tempe p’aggiustarjie , Adà
fa i lavore pe Sor Bastiane almine è cuntente nonneta. (
risatina ) ( vedendo che Nino non sccende si fa seria )Scibbènèditte
cale da esse. Ca i fije de Alfrede i Ciolle ha fatte accuscij pe
rompese la coccije, immò vanne girenne, sperze p’spidale.
Non avendo risposta dal nipote si avvicina perplessa
Zia Vincenze – Ma cu si fatte ? Te na faccia brutte! Lassete
vedè
Gli si avvicina , gli prende la faccia fra le mani e lo guarda,vedendo
come ciondola latesta e guarda in modo strano esclama, portandosi
le mani fra i capelli
Zia Vincenze – U Santissima Ternità! Ma cu si fatte?
Pore citele mì! U Santissima Ternità de Vallepietre!
Cuncèttine Cuncettì, Cu caz... cu si cumbinate! Si
fatte venì ecche quelle , quiste cuscì gentile s’a
‘mbressiunate, sicuramente. La coccija me n’terre !
Te na faccije d’une che ci’ha cascate i munne n’goije.
Ije ce le diceve a nonnete, lassa fa a la sorte. Ma ijessa no. Adenga
aijutà quije vaiole , diceve. Imbì mò i si
proprije aiutate. Queste è state la mane de Dije perchè
ulemme fa cumme ce pare a nnu. ( tornando a prendere dolcemente
il ragazzo per un braccio ) Cale da ecche, n’n stème
a fa la cose più grave . ( -) Vi ecche fije mì. Cale!
Dolcemente lo aiuta a scendere, quando è sceso Nino si rimette
a cantare e Zia Vincenze ha un sobbalzo
Zia Vincenze – U pore a mmì! I quiste se n’ha
scite . U pore a mmì, quiste se n’ha scite n’dutte.
Immò cumma fecemme? Addò ijemme a sbatte la coccije
mò? I cu a putute succede pe cumbinarte accuscì? Cu
ha putute esse pe ruvinarte pe sempre? Pore citele mì
Scena VIII
Zia Vincenze – Nino - Giuannine
Rientra Giuannine
Giuannine - E’ pronte a magnà Cuncettì? A ecche
stà tu Vince’? Ma andò stà Cuncettine?
I tenghe la furije i ijesse se ne va casarijenne ( guardando la
tavola non imbandita ) I n’n’ha manghe apparecchiate.
(avvicinandosi al tavolo vede il nipote accucciato) Cu te si perdute
Nì? Lassa perde ch’ecche tutte quelle che casche n’terre
n’ze retrove maije. C’iadenghe recurdà a Mastre
Marije Baffone de venirce a dà n’atra mane de cemente
almine s’atturene le buscije più grosse . (rivolto
a Zia Vincenze ) Ce stanne certe buscije che c’n’giampeche.
Vabbò che tu le chenusce bbone, sta sempr’ècche
a sfruttà sa marche de sciarre de moijeme. (vedendo che il
ragazzo ancora non si alza ) Aò ma s’adà ij
aije gabbinette vacce pure ca ije t’aspette! (Il ragazzo non
si muove e il nonno si avvicina e vedendo la fissità del
ragazzo esclama) Ma cu t’ha pijate? Na sincope? ( vedendo
lo sguardo sfuggente di Zia vincenza chiede ) Vincè ma cu
st’assuccete ?
Zia Vincenze – Queste so i capolavore de moijete. So ne poche
de ijurne che va machinenne pe fa chenosce nepotte che la fija de
Sor Bastiane . A apprufittate de quije lavore a la casa gnove ..
( nel suo angolo Nino fa segni di interesse a quello che viene detto
)
Giuannine – Ecche perchè teneve tutte quella furije!
I Giuannì tenemme le tratte, i Giuannì è meije
quij lavore che la mastra vecchije de Giuseppine . N’n cagne
maije! Ibbì stive a dice?
Zia Vincenze – Ma ditte che ogge che na scuse ha fatte venì
la vaijole a la fabbreche i ijà fatte ‘nguntrà.
Po’ prime de magnà la vaijole a venute ecche i ce stève
pure ije quande ha vènute
Giuannine – Quèsse n’n è na novità
Zia Vincenze - Doppe s’anne sentite i strille che venivene
da caste i subbete dope Santine che scève scappenne.
Quante sò venute ècche so truvate nepotte che steve
n’coppe aije taveline i feceve ijalle
Giuannine – Ijalle?
Zia Vincenze – Sissignore. Feceve ijalle. Scucheleve, muveve
le scenne i canteve cumme n’ ijalle!
Giuannine – ( sbigottito si lascia cadere su una sedia ) Immò?
Mò semme proprije arruvinate. Mitte a ije girenne p ‘dottore!
Mo ce semme repulite! I ademme attrassà i lavore!
Zia Vincenze – Ma po’darse che è sole na brutta
paure, mò chiamemme Bochele i ce fecemme dice da ijesse quelle
ch’è
Giuannine – ( sconvolto si siede sulla sedia vicino al nipote
) Oh, i se quisse se n’ha scite cumma fecemme ? Une se fa
vecchije i repunne le spranze aije vaijule p’ n’aijute.
Immece quisse te besogne ijsse d’ésse aijutate!
Zia Vincenze – Giuannì’ sole a la morte n’ce
stà repare! N’n stà a chiamà San Demineche
prime de vedè la serpe.
Giuannine – No nò ! ce semme proprije aggiustate! (
si rialza e comincia a parlare della moglie) Tutta colpa sè!
I queste è meije fa accuscì i quest’atre forze
è meije a n’la fà. Me recorde che quande Menanzille
vuleve fijeme ha date più guaije che n’n guaije . Sole
percheè fijeme s’arrassemeije a mmì che quande
n’coccije, n’coccije, ha rescite a spusarsije. Immò
resemme a cape a undece. Tutte le vote che quacche d’une se
vo spusà quesse adà mette becche. Manche tenesse i
commerce ch’ij matrimonije. Pure che Floriane , la fije de
Guideccije, chisse ch’abbete esse a rete, se mettette m’ezze
cumme a pizzacalle i natre poche me feceve litigà che tutte
quante , la famije de ijesse i la famijie de ijesse. Ecche la pazze
è ijesse! Ma mò me sente. Mo ce mette le mane n’goije!.
Zia Vincenze – Ma smittela n’ poche. Piuttoste va a
fà ne poche beije a se vajiole
Giuannine – A i vaijule ce se fà beije quande durmene.
Sennò s’avviziene. Nònneme n’n la fatte
che mì, patreme n’n la fatte che ‘mmì.
I ije n’n le so fatte che fijeme i ne le facce che nepoteme.
Zia Vincenze – Bella robbe!
Scena IX
Giuannine – Zia Vincenze – Nino – Nonna Cuncèttine
– Mariette – Sor Bastiane
Arrivano Mariette e Nonna Cuncèttine .
Mariette si lancia addosso al figlio mentre Nonna Cuncèttine
si ferma quasi sulla soglia con le mani in faccia
Mariette – Pore fije mì. Gentile cumme i gigle! Cumma
pozze fa ije senze dde ti’. Pore fije mì ruvinate pe
sempre: ije i patte te seme sempre state n‘goije cumme se
c’l’assemme sentute ca te puteve capità na desgrazije
accuscì grosse. Beije fije mì. I calosse de casa me.
Massere te vuleve dice tutte. Massere te vuleve avvisà ca
nonnete te steve a preparà n’ partite immece n’zo
fatte a tempe. T’adevà purtà a’ijurnate
che mì. T’adeva tenè sott’occhije. Ecche
i risultate.
Entra senza neanche bussare Sor Bastiane
Sor Bastiane – Mò , subbete m’adeta dice chi
è state.
E’ ecche c’anne misse le mane n’goije a fijeme?
addò sta quije delinquente? A ruvinate fijeme. I chi se la
pije più quella pora vajole disonorate dentre sta case .
Immò adà pagà. Cumme è vere...
Giuannine – Sor Bastiane calmete n’na ‘nzegna.
Cu st’a a dice. Misse le mane n’goije , violentate,
arruvinate. Ma cu st’a a dice?
Sor Bastiane – Fijeme pocanze ha revenute pijagnenne , che
la faccija gonfije de lacreme i ma ditte ca ecche dentre eve successe.
Giuannine – Successe cu?
Sor Bastiane – L’ivene agguantate , ce stivene a livà
la vonne
Giuannine – Agguantate, livà la vonne, ma a chi? Quanto
maije ?
Sor Bastiane – Se n‘zi state tu, perchè n’
crete ca ti ancore la forze pe’ certe cose
Giuannine – Ma cu st’addice? Ma a ne cane vecchije tu
vò fà zu-zu?
Sor Bastiane - Allore è state quije vajole che ogge steve
che ttì. Addò stà ca ce voije da quelle che
se mèréte
Addò stà ca i voije scacchià cumme na ranocchije.
( lo vede ) A esse stà tu, te nascunne arrete la vunnelle
de mammete? Bella robbe! Vi ecche brutte bandite. Fa ijommene. O
fà ijommene sole che le crijature? I ce lo sempre ditte a
fijeme: Attente ca ijommene vo sempre na cosa sole . La robba nostre
! I pe arrivà a la robbe saldene ‘ngoije pure a na
citelelle ( rivolto a Nonna Cuncèttine ) Ah! pure tu sta
ecche ? Allore eve tutte studijate. Tutte organizzate p’arrivà
aije solde mì. .
Ogge stive che fijeme a la casa gnove; Perchè stive che fijeme?
I maritte che m’uleva fa quije infisse pe quattre solde...
Giuannine – Quale quattre solde ! Elloche m’a dà
pagà cumm’aije atre. I fine aj’ulteme centeseme
Sor Bastiane – (guardandosi intorno ) Stete tutte d’accorde
pe frecà ammì i ... frecà fijeme. Vida vì
che quadrette pietose. Tutte d’accorde p’arrivà
aje solde mì! Mamme padre i spiritu sante.
Nonna Cuncèttine – Ma quale quadrette! Piuttoste mittece
le redene corte a quella cavallucce furiose, ca ogge ste pore fije
mì se ne steve a ij che i cule aje foche pe scapparsene da
quella ... iene. Ce s’eve attaccate cumma na mignotte i c’hanne
vulute le pasciunate pe farla staccà.
Sor Bastiane - Fijeme ha studiate a le momeche a Vezzane i se cose
manche le chenosce
Giuannine – Mittece i dite mmocche!
Sor Bastiane – Ah, fa pure i spirituse immece d’accurdarte?
Cu’ulisse dice che fijeme è na svergognate?Allore quelle
porte le faccije fa a Coccije de Tavele
Giuannine – Meno male che se ha jite ne pagatore de quije
bone! Ancore m’ha da pagà la serrature che te so cagnate
jatr’anne alla stalle aje merrune
Sor Bastiane – Immece de ringraziarme che te faccije lavurà,
te pure le pretese?
Giuannine – Allore è accuscì che te si fatte
la robbe. Denne a la gente “i piacere” de lavurà
pe ‘tti!
Sor Bastiane ( rivolto al ragazzo) I tu ‘nte nente da dice?
Cumma te regge la cuscijenze de sapè quella pora fija ruvinate
pe sempre?
Mariette – Fijete ruvinate p’ sempre? I ecche ( indicando
il ragazzo)addò me mette le mane ije? Ije n’n rijescce
a rèsponne a le litanije i tu vi a rompe?
Dimmele tu: addò enca cumenzà? Addò vaje pe
solde ije? Cu tenghe le terre che me pozze venne pe pagà
i medeche de Rome ? jatr’anne a Gesile la Scullette le sà
quante ce se n’ ha ijte pe quella febbrette de la moije? Ce
se n’hanne ijte le 12 coppe alla chiusette!! I tu me vi a
dice a mmì ( pausa) ca fijete è ruvinate. Ecche ,
pe colpe de fijete i de le vulije sè ce stanne du famije
arruvinate. S’a quella pora fije tu ce fusse fatte avvicinà
quacche vajiole mò n’n stavame accuscì ‘nguajate.
Lassece perde. Vattene chi nome de Dije prime che quacch’ommene
adessa fa n’ sbiste grosse.
Sor Bastiane - A queste pure m’adenga sentì dice !
Mò m’ulete pure mette paure? Si morte de fame. E’
proprije le vèrre: pure i pedocchije tinne la tosce! Me faccije
maravije de ti ( indicando Mariette) c’ha jurnate ci si campate
tu i tutta la razza te! Mo vedeme cumma va a fenì. Mò
subbete vaje a la caserme di carabbiniere i se n’n abbaste
vaije pure a la tenenze!. Ecche quacche d’une ha dà
pagà. I pagherà.
Sor Bastiane Esce di scena
Scena X
Giuannine – Zia Vincenze – Nino – Nonna Cuncèttine
– Mariette
Za Vincenze - O i mò ce semme repulite. Quije che sti fatte
c’ se ‘ngrasse! ( rivolta a Nino ) Ma che tante belle
vaijole i che tutte quelle che te fanne i risitte proprije che quella
furasteche ci’adeva pruvà? I se t’anne venute
le vulije , i vattele a livà che chi ce l’appò.
Che tutte sa rascije che ce stà!
Nonna Cuncèttine – Vincè quelle che so ditte
è le vere, i n’n le so ditte sole pe defende nepoteme.
Eve ijesse che ce se steve a fluccà.Ijesse ce steve a saltà
‘ncoije. Nine mì steve dentre i camine i chi zufflitte
la steve alluntanà cumme se fà che ne cane arrabbijate
. Ippò vu’ddù ( indicando figlia e cognata )
le sapete ch’a Nine ce piace n’atra vajole i serije
cumm’è n’ce pruveve che n’atre
Giuannine – N’n po esse. Sicuramente Nine c’ija
date mutive. N’n po esse ca na vajiole che ijsse manche cunesceve
ve ecche, apre la porte i ce se ijette ‘ngoije. A ‘mmì
na furtune de quesse n’ma maije capitate.
Nonna Cuncèttine – ( minacciosa) I pe tì è
state na furtune a tenè sa sfurtune. Perchè se nò
ije te ciuncheve le cosse a le paccute, ( tornando a parlare agli
altri ) Mo le repete pe l’ultema vote. Sa vaijole stammatine
la so ijte a chiamà ije , è le vere , a casa sè.
Ha scite de case che mmì i m’ha accumpagnate andò
vu ‘ddù stavate a pijà le mesure i elloche a
viste Nine pe la prima vote.
Giuvannine – I cu n’n si sempre tu quelle che cumbine
i sbiste?
Nonna Cuncèttine – Vatt’a penzà che queste
steve ‘nguastite pe n’ommene! Piuttoste s’adessa
ij a dirle a quije porommene de Menanzille.
Za Vincenze - I vo che n’n la già sapute? Sambeneditte
è na chettore che volle. Tutte a parle de nu stanne! Ecchij’è,
st’arrivà
Entra il padre Menanzille
Menanzille - Addò stà ? Addò stà?
Vede la moglie china sul figlio e anche lui in un abbraccio si unisce
alla sua famiglia,( la moglie singhiozzante e il figlio che muove
debolmente le “alucce”) senza quasi proferir parola
Menanzille – ( ripete sommessamente ) Pore fije mì,
u pore fije mì
mentre tutti restano al loro posto muti, le donne asciugandosi le
lacrime, Giunnanine dando segno di commozione e guardano la famiglia
che si unisce nell’affrontare compatta la prova del dolore.
Stesso giorno. scena vuota, rientra da dietro le quinte Nonna Cuncèttine,
si siede davanti al fuoco e con fare assorto comincia a torturarele
braci, bussano alla porta e senza aspettare l’invito ad entrare
si presenta Cummare Libbrate
Cummare Libbrate - Andì Cuncettì, ma è le
vere quelle che stivene a dice la cummare Nunziatine i Franceschine
a la fonte? che a Nine na gocce de sangue ci’ha ijete a le
cervelle?
Nonna Cuncèttine non risponde e lei ripete
Cummare Libbrate - Ma cu dice Cuncettì è le vere che
a Nine na gocce de sangue ci’ha ijete a le cervelle ?
Nonna Cuncèttine – ( scocciata ) Ma sempre a pènzà
a le corne di j’atre stà la génte? Penzissere
ne poche a scupà la munnèzze nanze a le case lore
immece de ije guardenne la polvere ‘ngoppe aije stipe di ijatre
Cummare Libbrate – I la pènze cumma a ttì !
Nanze a certe case ce stà la ijozze. Certe vote commijene
a ije a dà i gire. ( breve pausa ) Però, ij sò
sicure, élloche a la fonte c’ivène ijte sole
pe spiculà. I dicivène : Nine ha fatte queste, ippò
a fatte quest’atre. I Tizije ja viste che fèceve qust’atre
. Ma ije penze che’è sole na vuttèle de sangue
ch’ha ijete ‘ngocce. E’ le vere cummare Cuncettì?
Cuncettìne infuriata risponde
Nonna Cuncèttine - Magare na vuttele de sangue ! Elloche
se n’è scite nu piunze. ( si copre la faccia con le
mani)
Cummare Libbrate - Scura mi’! I mmò? Jamme n’n
stà accuscì accurate cumme i porche de carnevale.
De ne mode u d’natre saggiuste ! Sole a la morte n’ce
sta repare. ( le si siede vicino e con una mano sulla spalle la
conforta ) Quisse mò, se pore vajole, ij purtete a Rome a
ne medeche bbone , a quacche d’une che s’ha ‘mparate
sotte a Valdone o a Frugone i quije aggiuste tutte. Andì
Cuncettì ma n’n’è che ci’hanne fatte
i malocchije? Uleme ij a chiamà Annine ? Ca quelle subbete
le capisce se ci ‘hanne fatte i che quatte i quattrotte c’ije
leve.
Nonna Cuncèttine – Zitte ne poche . Ma cu malocchije,
quije prime canteve meije di’jalle de Ettorine.
Cummare Libbrate – Stève a dice accuscij. ( - ) Magare
n’ sguarde de na perzone di mestijere ...
Nonna Cuncèttine – Esse n’ce la ‘ppò
manghe i pretore, i tù vo ij a chiamà Annine?
Scena II
Cummare Libbrate – Nonna Cuncèttine - Luisette
Bussano alla porta, è Luisette che entra portando in mano
un pacchetto
Luisette – E’ permesse ? Ah stete ecchè?! Ve
sò venute a purtà du pescje c’ha mannate patreme
almine ce fa ne brodine a nèpotte ,
Nonna Cuncèttine – Grazije ma n’zèrvéve
de mettèse in’incomède!
Luisette - I se n’ciaiuteme fra de nù quande serve,
n’n nè meije irsene a abbità a forche?
Nonna Cuncèttine - Allore grazije. S’adessa servì
dicce a patte che ecche dentre isse è padrone.
Luisette – ( un po’ imbarazzata ) In verità ...
ije già stève a vènì ecche p’addummannà
cumma steve Nine. I n’ce crete a tutte quelle che se sente,
perchè la gènte de tante ( indica il dito) nè
fa tante ( indica il braccio) i sò ditte fammèle ij
a addummannà proprije a lore , famme ij a la case de Menanzille
. Immece èlloche stà tutte chiuse. Sò bussate
ne pare de vote ma steve chiuse pure la perziane i allore sò
ditte mò prove a la case di ij nonne.
Nonna Cuncèttine ( rivolta a Cummare Libbrate ) Cummà
, famme ne piacere, scènne, mitte sa scartijate de pesce
dèntre i lavandine almine s’adessèna sculà,
n’n zuzzène.
Cummare Libbrate - A scì è meije che revaije ca se
stà a fà notte i ecche n’nanze ancore n’n
la remittène la lampadine. Mò ce so tre sèttimane
bone ch’amanche è Cuncettì?. Andì ( rivolta
a Luisette ) ulèmme rij n’zijeme?
Nonna Cuncèttine – N’te stà a preoccupà
ca n’atre poche la raccumpagne ije . Essè, n’te
scurdà ,passenne, mitte si du pesce n’goppe i lavandine.
Ca proprije n’n me la fite a’rrizzarme. Bona notte,
ce vedèmme addemane. Và chi nome de Dije
Cummare Libbrate - I la Madonne m’accumpagne. Bona notte.
Esce di scena e le due dinne restano sole
Atto III
Nonna Cuncèttine – Luisette
Nonna Cuncèttine – ( indicando la sedia accanto a
lei ) Vè ècche , ascitte ecche vècine a ‘mmì
Luisette prende la sedia e si scosta un poco da Nonna Cuncèttine
Nonna Cuncèttine – Avvecinete ca n’n mocceche.
Ippò i foche ogge n’n coce perchè Giuvannine
n’n vo la fiamm’avete.. T’adènga parlà
i ‘n mo voije fa sentì dellà ( indica con la
testa la camera da letto) ca i vajiole mo pare che s’è
addurmite i ‘nzieme a Nine ce stà la mamme. Mo’
pare che rèpose ma cu semme putute passà prime! Quije
pore vajole steve acciuccate cumme na ijalline che stà a
fèdà. I ogne tante scrazzeve i canteve cumme n’
jalle.
Luisette – Allore eve le vere quelle che ijvene dicenne! Ippò?
Nonna Cuncèttine - I sème rescite a farje n’drà
dellà . I patre s’i uleve repurtà subbète
a la case ma che tutte la gènte che steve fore a spigulà,
sème pènzate che la nuttate forze eve meije che la
fusse passate ècche, aije lettucce, i caso maije addemane
quande livene la guardije abbocche a la porte, i repurteme a casa
sè.
Luisette- I mò la tè la febbre?
Nonna Cuncèttine - No, n’n coce , almine n’n
pare. ( guardando in faccia la ragazza) . Sinte a mmì, fija
mè! Ije t’adenga chiede scuse .
Luisette – Scuse ? A mmì? I ppèrchè?
Fra de nu fin’a mmò sole bongiorne i passe.
Nonna Cuncèttine - .. J bondì i camine. No, veramènte,
adenga chiede scuse a ti, ippure a Nine.
Luisette – ( turbandosi ) A mì i a Nine?! I cu c’entre
ije che Nine?
Nonna Cuncèttine – E’ da n’ beje pèzze
che le saccije che népoteme te gire i te règgire attorne.
Pure sapenne che Nine eve cotte de tì, ije n’n me sò
fatte i fatti mì i so pruvate a mette n’atra vaijole
mezze a vu.
Luisette – N’atra vajole mèzze a nu? I chi è
sa vaijole?
Nonna Cuncèttine - Te stènghe addummannà scuse
perchè n’quije mumènte ije vèdeve sole
la pussibbilità de sistemà nèpotème.
I n’n capeve, che mettennème mezze cumma pizzacalle,
stève a ruvinà la piazze a ttì chi si la perzone
più bbone che so’ maije ‘nguntrate.
Luisette – ( risentita accenna ad alzarsi ) Sè fatte
tarde. E’ meije che vaije.
Nonna Cuncèttine – ( la ferma con una mano sul braccio
) Remane ancore n’ minute, fija mè. Te pozze chiamà
fija mè? Fammetece chiamà!
Luisette – ( risentita ) Perchè quell’atre che
tè la robbe n’te le permétte?
Nonna Cuncèttine – Ma qual’atre ! Ecche n’n
ce stà nisciun’atre.Anze ije te vulesse chiamà
nepota mè. Fammete parlà, remane nu mumente pe le
bbène che tu vò a Nine, remane n’poche che mmì.
Damme la pussibbilità de sciolle sa matasse. Prime ch’
n’dresse la Cummare Libbrate stève ascise ecchè
i piagnève pe Nine ippure pe ‘ttì. Statte ne
poche a farme cumpagnije .
Luisette – ( tornando padrona di se, chiede ) Se proprije
te fa piacere mo me stènghe n’atre poche. Ma sole n’
poche ch’ènga ij a prèparà la cene a
padreme ( prendendo il coraggio ) Cu te dice Nine de mì?
Nonna Cuncèttine – Sole le cose più belle. Ije
cercheve de farce cagnà cocce i ijsse me refèceve
faccije cumme n’ jallitte. Oddì pèrchè
so ditte proprije accuscije? (ricomincia a piangere )
Luisette – ( si alza di scatto ) Ma cumm’è che
ije n’te ijeve bbone?
Nonna Cuncèttine – Perchè i vecchije so tutte
.....scì . So vecchije. I tinne i’jocchije vecchije
che n’n videne più le cose bèlle. Vidène
luntane sole fine a n’ metre ma se critène ca vidène
a lunghe. Nu vèdeme sole fine a la saccocje! Immece sète
vu che ce vedete meije . Vu scì che vedete a lunghe.Vèdete
luntane fine a na vite nanze a vvù. Ciulève quije
( guarda vero la camera ) allungate a suffrì a quije lette
p’aprirme ji’occhije. Mo preghe Iddije che n’n
fusse nente. Sò fatte pure i vote , se Nine esce franche
da stà storije, che n’n mette più bècche.
Maije più. Mo capisce ca quije c’adà capà
è sole ijsse. I se pe ijsse tu si bone , pe mì si
meije.
Luisette – Cumma se dice , meije tarde ... .Ma se ije n’n
ève bone chi ce stive a appèttà? Cuscij tante
pe sapè!
Nonna Cuncèttine – Appettà, cu parola brutte.
Vule farije chenosce a la fije de Sor Bastiane, na vaijole che stève
fin’ammò a Vezzane aije collegge de le suore. Fine
a mandèmane n’ze manche cunèscivène,
ije che na scuse i so fatte vèdé. Ibbaste!!! Quelle
c’ha successe doppe n’è colpa mè. Ha successe.
Luisette – I cu ha successe?
Nonna Cuncèttine – Ecche quèlle c’ha successe
n’ze capisce bone. Nine dice ch’ève ijessa che
ce saldève ‘goije, ijessa dice ca Nine ce stève
a livà la vunnelle. I patre de ijessa ha già ha vènute
ecche a fà na freche de cummeddije. ( breve pausa) Comunque
ij te pozze dice, ch’ quande so ‘ndrate ècche,
Nine alluccheve cumme n’ viteije aije maceije i ijesse ijeve
appèntenate dentre i camine. Quande sò rendrate (
i sò duvute cèrcà de racchijappà quèlle
ch’alluccheve i se ne scappève. Ije vècènate
già stève tutte a bocche a la porte!) Steve a dice?
A scì, quande sò rèntrate so truvate Nine che
, forze pe la paure che ci’ha pijate, stève remposte
‘ngoppe i taveline i fèceve ijalle. ( si copre la faccia
con le mani, poi con dolore ) Ce pinze? Cumme a quije che stanne
a l’Aquile. Mò stèmme aspettà de farije
vèdè aije medeche. In verità mo che si ‘ndrate
me credève proprije ch’ève Bochele.
Luisette – ( insistendo ) Allore tu me vò dice ca Nine
che quelle n’ci ha nènte a cuffà?
Nonna Cuncèttine – Te le giure ‘goppe a chije
fije che me s’hanne morte . Sole mandèmane s’hanne
‘nguntrate pe la prima vote.
Restano tutte e due a guardare il fuoco pensose
Nonna Cuncèttine – Steve a pènzà. Ij
patre de quella cèrtamente mò ij’ulesse fa spusà
pe mette nu sure mocche a la gènte. Ma se Nine, accuscji
tante pe dì, avesse misse incinte a tti?
Luisette – A mmì Nine n’n m’ha maije misse
le mane n’goije!
Nonna Cuncèttine – De quèste ne sò sicure.
Steve a dice accuscì, tante pe fa du chiacchijere. Allore,
cumma c’ij adassemme cumpurtà nu? Se a quelle, cumma
se chijame ? Ah Santine, nepoteme ce steve quascije a mette le mane
‘goije i a tì immèce ce l’avesse già
misse, addiritture non sole le mane, sèmpre pe dì,
a chi tucchesse de spusarse Nine?
Luisette - ( imbarazzata) Ij penze che adèssa attuccà
a mì! Sèmpre pe dì, Cuncèttì.
Nonna Cuncèttine – Se nù ijassèmme dicenne
ca fra ti i nèpotème , inzomme ... sete già
fatte tutte, Sor Bastiane ce la desse la fija a Nine, sècondo
tè? Ije dice de no.
Luisette - ( d’impeto, si rialza) I allore cumènzème
a dicèle subbète.
Nonna Cuncèttine – Aspitte n’n zigne, rascitte.
Se nu dicème na cosa accuscì grosse tu pe la gènte
remane na sgualdrine, une ch’ha ijte che n’ommène
prime de spusarse!
Luisette ( risedendosi ) A queste n’c’eve penzate. Ma
a mi cu me n’n’porte de la gènte? Ije m’adenga
spusà che Nine i nnò che la ggénte.
Nonna Cuncèttine – I se pò Nine te remane ne
poche ( cercando le parole ) diciamo così, offèse?
Luisette – Ije i voije , cumme è è .
Nonna Cuncèttine – Mò pe n’n fà
vènì nu culpe pure a patte ijademme avvisà
de quelle che stèmme a fa. Scì. C’s’a
desse propija dice.
Luisette ( prontamente si rialza ) Ecchè , i vaije a chiamà
almine ce le diceme. (esce)
Dalla porta della camera si affaccia Mariette
Mariette - Allore mà, ci’hanne ijte a chiamà
Bochele ?
Nonna Cuncèttine – Scì ci’ève ijte
patte ma Menanzille ci’ha scappate apprèsse i ci’ha
ijte pure jsse.
Mariette – I cummè ch’ancore n’ze vidène
de rèvenì?
Nonna Cuncèttine – Po darze che n’ge steve a
la case. Ce stà na frèche de gènte che la fèbbre
i quisse va girenne pe le case.
Mariette – Fijème stà allungate a fa ne vommèche
de sangue, ije n’n sa sà cu tè, i quisse se
ne và girenne pe le fèbbre?
Nonna Cuncèttine – Mariè, calmète ne
poche. Quijsse a mumente stanne a arrivà.
Si sentono le voci fuori dalla porta
Giuvannine - Prègo dottò, indre.
Bochele – Ma il ragazzo non sta a casa tua Menanzì?
(Entrando )
Bochele – Buona sera signore, stavo dicendo, che mi aspettavo
di trovare il ragazzo a casa sua e non in quella dei nonni
Menanzille – Dottò sèmme penzate ch’eve
meije a ni move troppe. Purtarije fore , mò cumm’a
mò n’n conviéne.
Bochele – Avete fatto benissimo. E dove è adesso?
Mariette – E’ dellà a la cammère de mamme
mo’ t’accumpagne
Escono tutti e due
Nonna Cuncèttine – E’ Giuannì, ma andò
ve sete fermate? Ije i Mariette stavame n’goppe i spine i
vu ce sete misse na bon’ore pe ij dellà a chijamà
i mèdeche.
Giuvannine – Tutta colpe de quijsse ( indicando Menanzille).
Vecine a la fonte m’arrivate i m’ha ditte che tuccheve
a ijsse a ij a chiamà i medeche. I ce vaije ije , no’
tocche a mì . I n’zict i n’zact alla fine c’hanne
duvute parà le femmene che stivene a colle l’acque.
Menanzille – Ma te pare bejie ca quande se tratte de fijeme
i so l’ultèma rote di carré? Ecche ha dà
fenì sa storije
Nonna Cuncèttine – ( abbassando il tono della voce
) Ma ve pare quiste i mumente de pènzà a se fèsserije?
Rientra Mariette
Menanzille – I ‘mmò cumm’è che si
rèvènute? I ji medeche?
Mariette - Isse stà che Nine . A ditte che vuleve rèmanè
da sole , c’adèva fa na visite speciale
Giuvannine – Ma cu a ditte? E’ grave? Se salve?
Mariette – I cu ne saccije ije. N’n ha ditte na parole.
I’ha guardate, ciurchijeve la vocche, a cacciate ne martellucije
da la borze ..
Menanzille – I Nine cu fèceve?
Mariette – Nènte. Stève allungate, i baste.
Menanzille – Se t’ha fatte scì, forze ci’ha
da fà quacche cose de dolorose, mo èntre ije.
Giuvannine – Andò va tu? Queste è casa me i
a vedè dentre c’ vaije ije.
Nonna Cuncèttine – Mò recumenzete? Asciteteve
esse i steteve nu mumente zitte.
Mariette – Du crijature. Sète du crijature!
Bussano all aporta ed ntra Mariucce e Luisette .
Mariette – ( piano ) Tutt’ècche ogge? Pure i
pescijarole
Nonna Cuncèttine – Zitte ne poche Mariè ca ij
stève a spèttà.
Mariucce – Bona sère a tutte. O Giuvanni’ n’te
steve a vedè. Bona sère Menanzi’. Cumma stà
i vaijole?
Giuvannine e Menanzille rispondono simultaneamente
Djio non peggije
Nonna Cuncèttine - Ancore? Recumènzète n’atra
vote? Cu stavame a dice ? Ah! Ji vaijole! Mo pare che sta ne poche
meije. Dellà ce stà Bochele i quije n’n è
seconde a niscijune.
Mariucce – Piacesse a Dije che fusse sole na paure pe tutte
nu. Andì i so venute perchè me si fatte chiamà
da fijeme.
Nonna Cuncèttine – Oddì i mumente mò
n’n me pare proprije i meije , dellà ce sta i mèdèche
i steme aspèttà na risposte. Casomaije s’addemane
matine putisse repassà
Mariucce - I cumma faccije? Addemane matine atenga ij a pescà
le spinarole. Ce stanne quelle de l’Inacase che me le stanne
a cèrcà da na settimane i chi se le vo resentì?
No no addemane n’n pozze proprije
Giuvannine – (si alza ) Cu sò si segrete? Perchè
nanze a nnu n’n ce le pò dice? Qu è s’atra
novità? Mo’ immece adà parlà. I subbète.
Nonna Cuncèttine – Rascitte Giuvannine . Mentre i medèche
stà ancore dellà ve le dice che du parole. Ije i Luisette
stavame a penzà , p’ nen fa spusà Nine che la
fije de Sor Bastiane, de ‘mmentarce ( stringendosi a se Luisette)
che sta vaijole aspètte ne fije da Nine.
Mariucce – Sa svergognate! I ecche me l’adanne vènì
a dice ? N’n tènive i curagge di dirmele tu a casa
nostre?
Menanzille e Giuvannine quasi in coro : Nine mije ha misse incinte
na vaijole?!
Mariette – (si accascia su una sedia quasi gemente ) U pore
a mmì, I cu sta a succede ogge?
Nonna Cuncèttine - Ma me stete a sèntì ? Ce
l’aije che tutte. Ije i Luisette stavame a penzà ,
i senteteme bbone, a pènzà, de ije dicenne ch’è
incinte ma Luisette n’zà addurmite maije che nisciune
ommène. N’za addurmite ne che Nine ( rivolta ai suoi
parenti ) ne che nisciune atre ( rivolta a Mariucce ).
Viste che Sor Bastiane stève a fà na freche de casine,
i quije gira gire julesse fa spusà .Viste quèlle c’ha
successe ogge, semme penzate che Nine, forze , pe paure de quella
vajole ( rompe ogni ritrosia) s’ha ‘mpazzite. Se mò
se la scampe ( piacesse a Ddije) Se quella, ijsse, proprije n’n
la vò, chi ce le dice a nnù che n’n ce rèvè
vèdènne Santine dentre sta case? I questa vote pe
sèmpre? Allore ogge parlènne che Luisette, che sotta
sotte facève già ij’amore che Nine, ce sò
ditte se se la senteve de ‘ncullarse sa nommène . Ijesse
ha ditte subbète de scì. Intante n’n facème
spusa la fije de Sor Bastiane che Nine i doppe, quande Nine se reguarisce
decidene lore cu adanna fà.
Mariucce – Famme capì bone. Fijeme è ancore
cumm’ève? Sci? Vabbò ma se pe la gènte
ormaije ha fatte tutte , cu ce ne faceme de la vèrità?
Se tutte pinzene che fijeme è na malafemmene, pure se ijesse
è cumme n’ gijie, remane pe tutte na malafemmene!
Luisette – ( buttandogli le braccia al collo ) Ma non pe tì
papà. Tu me dice sempre che de quelle che penze la gente
a ti poche te ne freche.
Mariucce – Quande stemme a parla de stupidaggene , ma ecche
stemme a parlà de na cosa serije. Troppa serije .
Luisette – I proprije perchè è serije ademma
fà la cosa senza stà a penzà a doppe. Ecche
dentre ce stanne le perzone, le sole, che me n’n porte de
quelle che pinzène. Vu le sapete che ij stènghe a
fà queste pe Nine i queste me baste. Ippò Nine ije
mi voije pijà purese remane n’ jalle pèrchè
è sempre meje quije ijalle de tanti porche che se videne
girenne pe le vije
Rientra in scena Bochele e tutti pendono dalle sua labbra
Bochele – Per avere un quadro clinico più preciso avrei
bisogno di alcune altre informazioni. A che ora è stato trovato
e da chi?
Nonna Cuncèttine – So state ije dottò, prima
pranze.
Bochele – E ha detto qualche cosa quando l’ha vista?
Nonna Cuncèttine – Sole Chicchirichì, dottò.
Bochele – Benissimo. Tutto chiaro. Tutto torna. Torno a visitarlo
più tardi. Adesso lasciatelo riposare. Non lo dovete disturbare
per nessun motivo. Dopo, quando si sarà svegliato vedremo
il da farsi. Ci vediamo
Esce di scena
Giuvannine – I cu se fà accuscì? Senza manghe
dirce na parole. ( rivolto alla moglie ) I tù che n’te
stà maije zitte ne minute proprije mò te s’adevà
seccà n’ganne?
Menanzille – “quando si sarà svegliato vedremo
il da farsi”. Ma quale dafarsi? I ce vo dice se ij’ademme
purtà aije spidale ca me vaije a pruvvèdè pe
la machène?
Mariette – Sèmpre a penzà a le pegge tu. A ditte
d’aspèttà i de farije addurmì i cuscì
feceme. I guaije a chi i svejie.
Menanzille – Sopratutte i nonne
Come l’altra volta Sor Bastiane entra senza annunciarsi lasciando
tutti di stucco, accompagnato dalla figlia Santine
Sor Bastiane - Mò ve sò purtate fijeme . Voje vèdè
se nanze a ijesse te i curaggiu de repete tutte quelle buscije che
si ditte prime
Giuvannine – Ma Sor Bastiane n’n ivi ite a la caserme?
N’n t’hanne aperte?
Sor Bastiane – N’n ce steve i brigattiere. Ippò
è meije a chijarirce prime almine i brigattiere pò
fà meije i mestiere sì.
Menanzille - I cu ademma chiarì. Ecche è tutte chiare
, cumme a mezzegiorne. Revattene a caste i repurtete che ttì
sa ...gnastruccija.
Santine - Gnastruccija a mmì? Ije ève venute sole
pe repurtà na cose i quije me s’ha fluccate, che na
mane me reggeve , ch’une m’allisceve, che n’atre
me’arrizzeve la vonne..
Menanzille – I che n’atre s’appiccève na
sigarette. Vajò, baste a dice fabbele.
Mariette – Ma pussibbele che n’te rinte conte che, ecche,
tu te vo sole salvà la faccije immece dellà fijeme
ce pò remanè?
Santine – Remanè a ccu? Ecche ije so remaste che la
faccija taijate. Ijsse immece addemane se ne va ‘mbiazze i
se va a fa du risate ‘ngoppe a ‘mmì.
Mariette – Fijeme addemane , se tutte va bbone, ijademma purtà
a l’Aquile.
Sor Bastiane – Cu ve stete a’mmèntà? Ecche
quisse adà reparà. N’n ce stete a pruvà
pe nente. Proprije che mmì? Quisse entre ne mese adà
reparà
Giuvannine – Ma cu nepoteme se fusse misse a fà i cicliste?
Cu reparà i reparà. Te le sèmme ditte prime.
Lassece perde ca mò stèmme troppe ‘n gazzate
Menanzille – Prime che ‘ndrisse tu ha scite Bochele
i manghe ijsse è state capace de dirce cumma stà.
I quelle che tè, nu a stu mumente, n’n le sapemme i
mò se te muccèchème t’avvèleneme.
Vattene chi nome de Dije.
Sor Bastiane – Eve meije che me purtève i carabbinijere
che mmì. Nanze a la legge vu ve cacavate sotte i avute vu
stesse a pregarme pe ne matrimonije che chiudeve la vocche a tutte.
Nonna Cuncèttine –Alla fine le si ditte! Mo baste .
Fine a mò te so fatte parlà. I te sò fatte
sfugà. Mò te rèpète quèlle c’ha
succèsse. La vèrità. Quande sò ‘ndrate
a casa me , ogge, fijete eve ficcate nepoteme dentre i camine i
ijesse, nèpotème, alluccheve d’aijutarije.
Santine – Ma ijsse prime ..
Nonna Cuncèttine – Ije n’n le saccije cu a sucèsse
prime che ije ‘ntresse ècche. Però tu c’ive
venute che tutte ij sentimente.
Santine – Ma cu ddice? Ije so capitate ècche pe nu
mutive serije.
Nonna Cuncèttine - Ma se si venute ecche che ne tré
i che ne quattre. “Eve venute a repurtà na matite”.
Ma truvela na scussa meije. Quande so ntrate ive tu che cerchive
de mette la mane n’goije a Nine. Cèrte ch’alle
suore ve le ‘mbarene proprije bone cumma ce se cumporte che
n’ommène Ma se prima d’ogge manche i cunescive
cumma putive pènzà ca quijsse prima sere te diceve
scì? Te ce si ijttate n’goije cumme ne cane ‘n
goppe a josse! Quije pore vajole se n’è scite, mezze
scite, pe la paure che ce si fatte pijà. Ippò te ne
si scappate allucchenne . E’ Santì ma n’n ci
si maije penzate de fa l’attrice? Tu te sa fà crète
Sor Bastiane – Baste che se storije. Addemane matine vaije
aij’avvucate mì i fèceme na bèlla denunce
i te pozze garantì che me te magne pure le pane che tì
a la mastre. Ecchè ce stà sole quelle che dice tu
i quèlle che dice fijeme, perchè quije sturdèllite
se n’è scite i quelle che dice n’n vale nènte,
( con un moto di stizza) Rifiutà fijeme!! Cu ciulisse dice,
cu ce vulete dice? I cu sète meje vu? I sole pèrchè
ève fijeme n’n za dèva permette. Quijste affronte
care ve coste.
Mariette – Sor Bastiane a tutte le mamme ce pijacene i fiji
sì. Ma n’n vol dì cij’adanna piacè
a tutte quante. A fijeme ce pijace n’atra tipe de vaijole
Giuvannine – A nèpotème ce piacène quelle
bèlle. (-) ippure senza solde!
Nonna Cuncèttine - Sor Bastiane parlemmece francamènte.
Tu addèmane vo ije aije avvucate. I và bbò,
vaccije ( breve pausa) ma cu ce po recavà? ( facendo segno
alle povere cose della casa ) Esse te coste più de quelle
che ce pò recavà.: La spèse n’n vale
l’amprèse. I se po’ Nine se guarisce i pò
parlà pure isse? Pinzece bone.
Ippò sà cu v’adènga dice? Ije fine a
mmò me stève a fà i fatte mì i me steve
a stà zitte pe n’n mètte ‘mpiazze sta
pora vaijole ( indicando Luisetta), se lor signore vunne che proprije
nepoteme adà purtà Santine aij’avètare,
caro Sor Bastiane, fijete se mettesse in file ca nepoteme mò
adà reparà prime che Luisette ch’è incinte
de tre mese, i pe nù è più urgente, ippò
se c’ijavanze ne poche de tempe repare pure che fijete
Mariucce – In verità Sor Bastiane ije so venute ecche
proprije pe se mutive. Ogge so appurate ca fijeme ... inzomme fijeme
i ij fije de Menanzille ivene fatte la frittate. I stavame a mettece
d’accorde. Perchè pure se remane ne poche tuccate,
a fijeme ne marite ce vò, pe putè dà ne patre
a la crijature.
Sor Bastiane – Ma quijsse è proprije ne porche. I ije
adessa dà l’unèche fije a n’un ‘nquastite
?
Santine - Lasse perde papà. Cu stive a dice, prime, esse
fore ? Ca le fècive sole pe ‘mmì, pe chiude
la vocche a la gènte, perchè quisse sen’ha scite
de quarte i tu ‘nni vulive cumma jennere ?
Sor Bastiane - I le repete pure mò. Cu te n’ha da fà
de quisse? Cu te manghène i partite?
Nonna Cuncèttine – Ma cu ce n’emma fà
nu de fijete. Fusse bèlle.
Sor Bastiane – Sti voccaperte. Cumma campasseste senza de
nu che ve dèmme i lavore?
Luisette - Papà me ce sò rèpenzate vèramente.
I qisse pure se rèvè bone, mò, doppe s’umigliazione,
n’n i voije manche cumma canceije a’ijorte. Che si’ngullèsse
quèsse. Ije meije de Nine i trove appiccate a le fratte.
( gesti di disapprovazione degli astanti) I n’te preoccupà
pe quelle che la ggente jarrà dicenne arrete a le spalle,
Se vunne continuà a magnà adanne mannà abballe
i trattarme cumme me merete . Pe lore remane sempre Santine Fraschètte
! Stupede ije che so aspettate tante i sò refiutate i meje
partite pe ijrme a preferì a ste cose muscije . ( rivolta
a Luisette) Tittije tu , su cuccuccije
Luisette – Tante muscije proprije n’n me pare. Forze
si tu che ij si fatte ammuscèlì . I sperijame pe tì
che se beije effette i si fatte sole a Nine sennò a pattè
i nepote ci ha da ij a pija a la rote.
Giuvannine – ( rivolto a Menanzille ) E’ Menanzi’
n’n me pare ch’è n’alle cucche, piuttoste
me pare i tore de flàmigne
Sor Bastiane – Ijèmmecene da ste purcile pijne de pedocchije.
I quande isce n’te revutà manghe arrete.
Sor Bastiane e Santine altezzosi escono di scena
Mariette – Famme ij a affaccià a Nine , ca quije alluccheve
pe tenè raggione.
Menanzille – Ecchè vénghe pur’ì
( escono di sccena )
Mariucce – Ma cu v’ha ditte i mèdèche?
Ce sta quacche spranze? Pèrchè se i vaijole n’ze
rèpije, mica si ha dà pija pe forze fijeme?
Luisette – Papà te sò ditte
Mariucce – Quante è beije a parlà! Mò
a sti bone vecine ci sèmme fatte se piacere, tu te s’incullate
na bèlla croce, ma ha piaciute a ttì. A quanto pare
quij matrimonije è ijte a la mmonte. Mò nu ce ne rijemme
a le case nostre, ci ijemme a jittà a ij lette i da addèmane
ijemme a fà ride n’npoche la gènte.
Ma quesse n’n me preoccupe: La novità n’n dure
più de tre ijurne. Ippò tu rèdèvinte
la laurante de Jolante i ije i pescijarole.
Giuvannine – Luise’ , ije adenga da raggione a patte.
Nu ve rengrazijeme pe quelle che sete fatte pe nù. Tu n’ti
nisciune obblèghe che Nine.
Luisette – Ma cu obbleghe i quale favore?! Ije tutte quelle
che sò ditte le redicesse mill’atre vote. Tu se te
ne revò ij a case , si patrone de farle. Ije, se a Nonna
Cuncèttine i a Nonne Giuvannine n’n despiace, rèmane
ècche fine a quante Nine n ‘ze sveije. Adenga vedè
chi’ijocchije mì cumma quella streghe j’ha ridotte
Mariucce – Luise’ n’te scurdà che sò
patte, te so ditte ijamme a case.
Luisette – Ije pozze pure revenì a case , ma ije i
Nine l’avame già ditte che appene faccije 21 anne ci
ijavame a spusà. I n’te scurdà che ije so de
giugne, i 21 de giugne. Allore se vulemme remanè cumma steme
i cumma me piacesse remanè , lassème stà ecche
massere.
Nonna Cuncèttine – N’n te stà a preoccupà
Mariu’ ca a sta vaijole ce stemme attente nu. ( la cinge con
un braccio) Queste mò pe nnù è cumma na fije.
Va tranquille, vatte a repusà ca la ijurnate è state
longa pure pe ttì
( rientrano Mariette e Menanzille )
Mariette - Cu stavate a ciammuttà ?
Nonna Cuncèttine – I nènte. Nine dorme?
Menanzille – Scì repose tante beije . Cumme se n’n
fusse successe nente i quiji dù n’n fussère
maije ‘ntrate ècche
Mariucce – Vabbò allore ije me ne vaije a durmì.
Luise’ marraccummanne a tì.
Mariucce – ( incontrando il dottore sulla soglia) O dottò,
te si venute a raffaccià aije malate?
Bochele – Veramente passavo di qua e vedendo dalla finestra
tutta questa gente ho pensato che il gallo fosse già finito
in pentola.
Menanzille – Ma dottò n’n me pare che ce stà
da scherzà che na cose accuscì brutte. Nu stavame
già a truvà na machene ..
Bochele – Per fare cosa, una gita? Io vi consiglio una gita
a Pescara li il tempo è gradevole.
Giuvannine – Ma tu si proprije sfottente! Nu te stèmme
a dice che ècche n’n eve accuscì manche se ce
fusse scite i morte , i tu te ne sta che se risitte m’baccije?
Nonna Cuncèttine -Smèttétéla ne poche.
S’i dottore se la rite ne mutive ci’ha da stà.
Nu i cunesceme cumma na perzona serije, vecine a chi te besogne,
i ha salvate pure na freche de perzone. Se rite nu mutive ci ‘ha
da sta!, Oppure , cumme a Nine, quacche dune s’ha ijttate
‘n goije pure a ijsse.
Bochele – ( ridendo ) Grazie per i complimenti. E’ vero,
io so qualche cosa che voi non sapete. Avendo visto prima uscire
da quì Sor Bastiane e la figlia con un piglio, diciamo così,
da perdenti, che si leccano le ferite e vedendo questa bella gente
qui con voi questa sera in casa, credo che la storia abbia preso
la piega sperata e che quindi possa senza indugio rivelare quello
che sappiamo io e “ il gallo” del pollaio
Mariette – Dottò, diccele subbete, n’n ce tenè
accuscì. Me stà a fà murì. I baste a
parlà de ijalline!
Bochele – E’ vero, basta a tenere sulla corda tutte
queste persone che vogliono bene a Nino. Ricordate quando oggi sono
voluto rimanere solo con lui in camera?
Menanzille – Certe che me recorde . Proprije da quije muménte
so cumenzate a penzà che la cose eve grave
Mariette – Zitte , faije parlà.
Bochele - Dicevo, ho chiesto di rimanere da solo con Nino non perchè
dovessi fare una visita particolare o più approfondita, ma
l’ho fatto solo per poter parlare a quattrocchi con lui. Non
avevo riscontrato sintomi chiari che riconducessero alla pazzia
e il quadro generale indicava che il ragazzo stava in buona salute.
Mi sono chiesto : perchè lo fà?
Menanzille – Appunte. Pèrchè le fà?
Bochele - Semplice . Un francese direbbe “ cherchez la femme”.
Giuvannine – Azze mo cumenze pure a parlà ‘ngianfreche
Nonna Cuncèttine – Giuvannì me pare na crijature.
I statte n’atteme zitte
Bochele – Infatti bastava cercare la donna ( indicando Luisette
) Una agraziosa donna, è il mistero si sarebbe risolto da
solo. Nino mi ha confessato che per paura di perdere Luisetta e
per il rischio di dover sposare Santina la figlia di Sor Bastiano
, per prendere tempo e trovare una soluzione definitiva ai “problemi”
ha finto, ripeto FINTO, di essere matto.
Mariette – Oh!! mo vaije dellà i ce faccije vedè
( correndo esce verso la camera)
Nonna Cuncèttine – Andò sta sa faccija toste
( esce anche lei sulla porta si volta e chiama Luisette ) Ija’
vi pure tu a svija su disgrazijate che ogge m’ha livate almine
vintanne.
Luisette – Ecchè stenghe a vènì ( esce)
Giuvannine – Dottò ce si fatte fèsse a tutte
quante. Quà la mane.
Bochele – C’era di mezzo una cosa troppo importante
per tirarmi indietro. La felicità di due ragazzi val bene
una piccola bugia. Eppoi quando si può far mangiare fiele
a qualche signorotto, non mi tiro mai indietro.
Menanzille – Vabbò le cose mò se so sistemate
subbète. Ma se ecche n’ce se metteve d’accorde,
fine a quante ijavate n’nanze che sa storije? Ce facijavate
fà pure quacche viaggije a l’Aquile?
Bochele – No, certamente che no! Io avevo promesso il mio
silenzio per 24 massimo 48 ore. Dopo di che avrei raccontato tutto,
come ho fatto adesso. Come si dice “ lo scherzo è bello
se dura poco”
Menanzille – Pe ’nnù è state pure troppe
lunghe.
Mariucce – Viste che stemme ecche , i che tutte ha ijte bbone,
te pozze fa na domande Dottò? Ije tenghe sempre le punte
di ije pète gelate. N’nè che me se ne stissene
a ij ‘n canggrene?
Bochele – Apri la bocca.( gli scruta la bocca e poi da il
referto ) No non hai la cancrena
Mariucce - Ma allore cu tenghe?
BlC – Hai solo le punte dei calzini bucati. (-) Domani fatteli
rammendare e i piedi si scalderanno.
Scena X
Nine - Bochele - Mariette –Nonna Cuncèttine - Giuvannine
– Menanzille – Mariucce – Luisette
Rientrano in scena Nonna Cuncèttine , Mariette , seguite
da Luisette e Nino sotto braccio
Bochele – Ecco il nostro malato redivivo, tornato in ottima
salute e in miglior compagnia.. ( si avvia verso Nino e lo prende
sottobraccio) Certo che il gioco è valso la candela ( indicando
Luisette ) non ci sono proprio paragoni tra le due ragazze. Hai
scelto il più bel fiore del giardino
Luisette – Grazie dottò! Però me sa che te sbaije
pèrchè i fiure più beije i so capate ije.(accarezzando
Nino )
Nino – Dottò nù ce fècème ‘nanze
ma pò so lore che ce capène!
Bochele – Condivido. Vi faccio i migliori auguri di una vita
lunga e felice.
Nino – Dottò n’n saccije cumma rengrazijarte
Bochele – Non mi devi niente. Per me è stato un vero
piacere. Adesso vado che debbo passare anche alla casa di Filomena
Trombetta. Anche lei ha deciso di mettere in chiaro , anzi alla
luce, un fardello di nove mesi.
Nonna Cuncèttine – Ah scì quelle ha finite i
s’adèssa parturì sti ijurne. Sperijamme che
tutte ijesse bbone
Bocle – Speriamo. Che questa notte vorrei dormire un po’.
Signori ( -) buona sera.
Esce salutando con la mano i due ragazzi
Scena XI
Nine -Mariette –Nonna Cuncèttine - Giuvannine –
Menanzille – Mariucce – Luisette
Menanzille – Ve ecche che mò che se na ijte i dottore
te voije da du schiaffe ’mbaccije pe quelle che ci si fatte
passà!
Nino – Pure tu papà. Dèllà sè
du ( indicando la mamma e la nonna ) manne fatte na faccija rosce
che me crèteve che ij mèdèche n’n me
recunusceve. Ancore tenghe tutta la parte addurmite. Se me tocche
sente ancore le dete rètrattate.
Meno male che èlloche ‘ngoppe Luisette me ci ha date
ddu bascije.
Mariucce – Mò? N’n ce stèmme a allargà
troppe?! Ognune aije poste si i le mane n’zaccocije.
Menanzille – Pe queste n’n te stà a preoccupà,
ca se jallitte i faccije fila dritte ije. Addemane vaije a Pescine
i vaije a vèdè se ce stà quacche pussibbilità
pe quije pustareije
Nino – Papà pure de queste ademma parlà.
Menanzille – I de cu ademma parlà?
Giuannine – Ma lasse parlà se vaijole. Sentemme cu
vo dice.
Nino – Ije me voije mette a lavurà.
Mariette – Ma Don Franche a ditte de raffaccijarce più
in là. N’n me pare beije ij a rebùssà
a coppe. Aspètteme natra ‘nzegne.
Nino – Forze n’n me so spigate bone. Ije n’n voije
ne lavore: ij voije ij a laverà che nonne Giuannine.
Menanzille – I perché che nonnete? Allore se proprije
n’n vo aspetta i portierate te po’ mette a laverà
che mi.
Giuannine – I quante se po’ fa na posizione ijenne aggiustenne
le canale? Ecche già ce campe a mala péne tu, cumma
putete tirà ‘nanze du famije? Secondo me ij vajiole
ci’ha viste bone.
Se vè a laverà che mi addemane stesse ijemme a Pomponije
a Pescine , quije che te la botteghe aije stradone. M’hanne
ditte che se vò revenne le machene vecchie. I le so viste,
le chenosce bone, i te pozze dice che vanne cumma na frèzze.
Mariette – Ma ne beje pustareije dèntre ne portijerate..
Nino – O mà, ij n’n me ne voije j da san beneditte.
Se me ne ijesse pe mi fusse cumma se me ne stesse a scappà.
No ije voje remane ecche. Le saccije che n’n è facele
ma che vù vecine i che Luisette insieme a mi, ije saccije
che ce la pozze fa.
Mariette – I cu te pozze dice ije. Si grosse i se a ti va
bone accuscì, nu putemme dice solo : Deo Grazie.
Menanzille- Ije steve n’n parole che quije cumpare nostre
, che steve a darse tante da fa.
Nino – Quante ij reguntre ce dice che fijete n’n è
stabbele de coccije i forze è meje che remane ecche addò
tu i po controllà meje.
Nonna Cuncèttine - E’ Giuannine , i mo quije lavore
che t’ève ditte Sor Bastiane ?
Giuannine – Ancore a quije stà a penzà? Mo che
tenghe la forze gnove i me pozze n’gulla i cuntratte grosse,
me vaije..
Nino – O nò da addemane adà dice : ce ijemme.
Giuannine - E’ le vère , ci ijemme a affaccia all’ente
fucène. Doppe de la chiusette stanne a scavà, dicene
che ci’ha danne da fa na freche de case , quascije ne paese.
Le stanne a fa ne poche luntane , cumma na Leggione Stranijere,
però le stanne a fa. I quante feneme de fa ij’infisse
elloche? Elloche ce stà i lavore pure pe ij fije de Nine.
Nonna Cuncèttine – Le vì che tutte se sisteme
quande ce stà la bona volontà?
Mariucce – E’ le vere tutte se aggiuste. Vu ve ste aggiustate
tutte. Sole fijeme i ije ne scème che la faccija tajate.
( -) i baste!
Nonna Cuncèttine – Ma nu le sapemme che n’n è
le vere
Mariucce – Ma ije pe quacche ijurne n’n pozze ij più
a la cantine. N’n me ne tè de ij a vedè quelle
faccije de ij a sèntì quelle risètte
Nonna Cuncèttine – Ma perché? Perché
ije so ditte a Sor Bastiane che fijete eve incinte? U pore a mmì!
I ccu po’ valè quelle che dice ije? I ccu ne saccie
ije, so vecchijie i so pure ne poche sorde i forze so malecapite
o so malesentute. I quante videne che n’n tinne la furije
de spusarse i che la panze n’n cresce, smittene de malepenzà.
Mariucce – Ma a quacche d’une sèmpre ce rèmane
nu suspètte
Nonna Cuncèttine – I tu lassije suspèttà.
Tante addemane vò che n’n succede nente? Vo che nisciune
se ne scappe ? Vo che n’n z’appurene corne gnove? Vo
che n’n ‘ngarrene quacche dune arrete a quacche piantone?
( -) I cu se vò finà i munne?! Allore tenerranne atre
da penzà. I tu po’ reije a la cantine i si vaijule
se punne gudè la vita che se stanne a preparà
Mariucce - I cu se stanne a preparà? Addò se mittene
che ije patre o che mì? Tante i lette a bocche la porte ij’adanna
mette tante a la case de Menanzille tante a casa mè.
Menanzille – I perché s’adanna mette o che mì
o che tì? Se mittene cammere i cucine
Giuannine – Mo ve voije lassà a vocch’aperte.
Ije ogni tante mètteve a pizze na stupidaggène, i
mò me retrove du suldareije, i ccu me ja denga purtà
dentre la cascije? Mò sirvène i mò i tire forè.
So sapute che Goffrede vo’ emigra’ in austraglije, nu
ce dèmme (ije cè denghe) la bonuscite i che quattri
solde si vaijule se mittene a quella baracche. La vulesse pijà
pe vu ( rivolto a Nino e Luisette ) se n’n ve dèspiace.
Luisette – Tutte offese accuscì ce fèciassemme
maltrattà da la matine
Nino – Anze ijassèmme a pija le femmene a ijurnate!
Menanzille – Vaiju nu cusije. I matrimonije so cumme i maccarune:
A calle a calle.
Nino – I ij solde pe ij cumpètte?
Nonna Cuncèttine – Ce stanne pure pe le malecompette.
Cu se crete nonnete che sole ijsse a misse a pizze? I vestite da
spose ce ij voije cumprà ij a stà bona fije.
Nino e Luisette si stringono felici in un abbraccio, e rivolto a
loro Mariucce
Mariucce - I cu si pazze ‘? E’ proprje na bella coppije
Menanzille – La morale della storia spetta a me
“lasse fà a Dije ch’è ne Sante Grosse”