"San Nicola da Crissa": le poesie del maestro Mazzè.
Torna alla Home Page


PREGHERA SIRALI
Peppemaria a la chiese,
la sira, sempe jìa;
quandu restava sulu,
stareprica facìa:
O Mamma de lu Celu,
o Virgini Maria,
ti pigghju milliliri,
ca Tu 'nd'ai cchiù de mia!
Sind'accorgìu lu prevete!
Allora chi pensàu?
Arrede de la statua
de Cristu s'ammucciàu!
L'appresso sira 'n'punto,
tornàu Peppemaria,
però, cuntru lu soe solito,
cangiàu la litenìa:
Madonna mia, perdunami,
stasira minde pigghiu
dumila, mu mi 'mbriacu,
ca mi nescìu nu figghju!
Cu vuci cavernusa,
lu prevete ammucciatu;
Gridàu: posa li sorde,
figghju de lu dannatu!
-Fatti li cazzi toe,
disse Peppemaria:
staju parrandu a Mammata,
cui 'nterrogàu a Tìa!

LE POESIE DI FRANCESCO MAZZE'
 Indietro Indice Avanti 

TECCO E DONNA STELLA
De cummara donna Stella
Tecco trase alI' osteria
mu s ' accatta nu filone,
ca la fami lu potìa.
La patruna potighara,
ch ' era arrede allu bancuni,
Chi mentimu murtatella,
capicojo o pruvuluni?
Murtatella -ci rispunde -
e dui etti de salami,
no' m'importa quantu pagu,
ca no' viju de la fami!
Pigghja allora nu culacchju
chi restàu de murtatella
e si mente m'affettija!
-Chista no', signura bella!
Propria a mia chi sugnu Tecco,
cumbinati chistu 'mbrogghio'?
ca, parrandu cu rispetto,
eo lu culu no' lu vogghjo!
'Ntise allora lu maritu:
-Ma chi è sta discussione?
-Propio nente, ci cercài
mu mi fa na culazione.
Ma la gnura donna Stella
vo' cu mìa mu fà n li 'mbroggjo,
vo' lu culu mu mi duna,
m'eo lu clilli no' lli vogghjo!