PIETRO
LAVRA (1897-1968) 'udi a sa primma unu mastru 'e iscola,
pois unu vuntzionariu de s'ENAL et po' custu tribballu
est esśu a Romma, emmigradu mancari istande vene. In
Romma s'est 'attu connoschere po' chi hat tentu cuntattos
chin sos atteros emmigrados, ispessie sos gaboesos - et
in mesu a issos chin Micheli Cugusi - sighinde a iscriere
et a chistionare in limba.
Custa
innoghe assuppra este una de sas obbras suas prus bellas,
inuve vi suni s'ammentu 'e su tempus coladu pero puru
atteros sentidos. Su collire sa linna commente si
faghiada primma, Lavra lu deppiada ischire vene sende, 'ummis
nande, unu mastru 'e iscola, et custu fit unu 'e sos
tribballos de sos piloccos.
Mesteris
de una 'orta, 'attos, chei una 'orta, dae meda minores,
vidos dae sos occros diliccados et sensibiles de Mastru
Lavra. Sa vida mischina de custos pizzinnos leat s'auttore
a che pregare Deus de lis ponner una manu assuppra, de
los vardare.
Cust'obbra
est in sa collida "Cantos de Barbagia" inuve
"cantos" este paragula chi muttit ideas de
canthone, de parte de unu tottu, de cantidade, et medas
atteros. Puru, Sebastiano Satta av́at lummenadu unu
fammosu libbru "Canti Barbaricini".
Non tottus sas collidas de vessos poten vantare una
colletzione de paragulas leppias et diliccadas, peṛ 'ortes
a su coro, chei custa.