LA SCAMPAGNATE


Tu p'i' paése n'te n'accurje tante,
pure s'attorne l'arje é già cagnate.
I' céle azzurre,i' sole é più smagliante,
le piante chi fiurite i chi 'mpuppate.

I se fa' case pure alle vajjole
le vide più arzille,più 'ngrillate
che ajj'anziane ce refanne gole,
ce fanne ricurdà i témpe andate.

I témpe che n' nti recurde più
che de sti jurne ivene più bbéjje,
te fanne recurdà la gioventù
che stive pégge,imméce stive méjje.

Quést'é 'na cose che nn' léva dice,
Quélle ch'uléve dice é 'n'atra cose,
tante a 'ste munne n' nz'é maje felice
i manghe po' pretènte fiure i rrose.

Vuléve esprime sole 'n penzjére
che quande isce a ffa' 'na scampagnate
tu te n'accurje ca é primavère,
déntre te sinte tutte rescagnate.


Aprile 1987

indice delle "altre rime"    

inizio -libri editi -parlato pulito - sposi -politica- amici - altre rime -immagini -giochi- nomi - prosa - novità
© 2004 by Duilio De Vincentis- tutti i diritti delle immagini usate sono dei rispettivi titolari s.l.

 

Webdesigner:weball - curato e messo in rete da