LE VAJJOLE DE SAN BENEDITTE




Le vajjole de San Beneditte
mo te le dice,ma statte zitte,
so' 'n poche tutte bèlle
ma so' troppe sfacciatèlle.

La deméneche acchitiate
se n' vanne a i' mercate.
Vanne in gire, fattostà,
proprje nénte hanna cumprà;

'N'atra, cose mo cumpà,
ténga di' la verità:
de bellézze n' nc'é male,
ma so' quasce tutte uguale.

I chelore so' i stésse,
quinde po' passà da fésse,
vanne ténte bianche i rosce
chi é brutte nz' chenosce.

Te ne dice una sole,
é 'n tocche de vajjole,
se la vide te ne 'nn'amure,
ma n' nz' pò sta' sicure;

Ce sta 'n'atre,m'é cummare,
é la fijje d' 'na furnare,
pure quéste fusse bbone,
fusse 'na bèll'occasione.

Té' la tèrre,té' la vigne,
té' la case,té' la... pigne
i che quéste più guadagne
sénza j' maje 'n campagne.

Jésse é avete i fa le mosse,
anze mò e préna grosse.
Pe j'alléve sta' sicure,
già té' 'n'atra crìjature.

Su! è bèlle sola jésse,
mo la vide va alla Mésse.
So' sicure i é accuscì
ch'a ti pure dice scì.

I944.


indice delle "altre rime"    



inizio -libri editi -parlato pulito - sposi -politica- amici - altre rime -immagini -giochi- nomi - prosa - novità
© 2004 by Duilio De Vincentis- tutti i diritti delle immagini usate sono dei rispettivi titolari s.l.

 

Webdesigner:weball - curato e messo in rete da