"San Nicola da Crissa": le poesie del maestro Mazzè.
Torna alla Home Page


CANTU DISPERATU
Ti salutu, casetta de Mungiana!
Salutu amici, Chiese, strati e chiazza:
partu pe' n'atra terra assai luntana,
cu la speranza sula de sti vrazza!
Eo partu... e vaju 'n'cerca de fortuna,
oltre lu mari sempe ammaraggiatu,
d uve c'è n'atro suli e n'atra luna,
d uve mi sento tristi e disperatu!
Eo partu pe' nu mundu scanusciutu,
pecchì de lu cuverno fui ngannatu,
verzo nu regno pe' mìa surdu e mutu,
d uve po'jìre sulu l'emigratu!
Abbrazzami, Marì, mu ti salutu. ..
lu figghiu ca mu nesce raccumandu;
mi nde vaju pe' povero e sperdutu,
ma li su spiri mei sempe ti mandu!
E quandu nesce, fàmmilu cristianu,
mu crisce bello corno lu Bombinu;
, ccussì lu patre soe, tantu luntanu,
lu sente, cu lu core, assai vicinu.
E si no' torno cchiù, mancu li cane,
ca st'anima allu Celo si nd'abbola,
dinci cajivi pe' m'abbuscu pane
La Madonna, Marì, mu ti cunsola!

LE POESIE DI FRANCESCO MAZZE'
 Indietro Indice Avanti 

COGGHJIA DE LI CERASI
Mu cogghje li cerasi,
la figghia de l'Ovara,
'nchianava cu la scala
supa la ciarasara.
Nu jomo disse mammasa:
Figghia, sta viggilanti,
ca Peppe, quandu 'nchiani,
ti guarda li mutanti!
La figghja rispundìu:
-Mamma, mi 'nd'accorgivi,
ma propio stamatina
a Peppe lu futtivi;
ca, quandu, gatti. ..gatti,
mu smiccia vinne avanti,
restau corno nu fissa,
ca non'avìa mutanti!