‘I ZZIPPULI

 

 

Gagliato in the World

 

 

HOME PAGE

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

‘I Zzippuli

 

 

Si cchiudu l’uocchj piensu

ca l’anni mia passaru,

e ccuomu negghia ‘e nciensu

‘e mia s’inda volaru.

 

Ma, quandu tuornu e biju

i cuosi ‘e ‘stu pajsi,

mi sientu - e mi ricriju -

friscu com’acqua ‘e Vrisi.1

 

‘U sannu li vicini,

e, quandu io sugnu ccà,

‘a cercanu ntr’e spini

‘a mia felicità.

 

Mi frijanu la gria,

mi portanu mortiddi,

cùccumi ‘e marvasia,

grasciuomula, pastiddi...

 

Cummara Liberata

i zzippuli prepara:

pur’idda ‘sta pensata

‘a hicia p’o Cumpara.

 

E Guori, lu maritu,

scordandu ‘a Piraredda,2

‘i mova cu’ ‘nnu spitu

e ‘i caccia da’ padedda...

 

Sonnandu io guardu ntuornu,

e sessant’anni e cchiù

mi volanu, ed io tuornu

cotraru (e nannu su’!).

 

Pipi e ssotizzi mpisi,

hjannacchi ‘e pumadora,

cu’i vampi ‘e stu lucisi,

sù cuomu tandu ancora!...

 

Beddizzi ‘e hocularu;

majìa de ‘stu mumientu:

‘u zuccu esta n’ataru,

‘a casa è ‘nnu cummientu!...

 

Ccittativi ‘nu puocu

cà sona ‘a Vemmaria,

e ttornanu a ‘stu huocu

i muorti ‘e casa mia!

 

Cà, puru si li cruci

hascaru ‘n campusantu,

‘a vittaru ‘sta luci,

‘u ntisaru ‘stu chjantu...

 

‘U tata, ‘u tata torna

c’u squatru e cc’u martieddu:

‘a caci è ppronta, nghiorna...

(«Éjati, Micuzzieddu!...»)

 

‘A mamma, ‘a mamma torna

cu’ ‘a frunda ‘ntra ‘nnu saccu,

cà sempa, prim’o nghiorna,

m’a cogghia ja a lu Laccu!3

 

‘A nanna, ‘a nanna torna

cu’ i fraschi e ccu’ ‘a harina,

e ‘u pana, appena nghiorna,

addura ‘ntr’a Marina!4...

 

Sdogamu ‘stu barcuni

e ll’anima aparimu:

‘sta nott’e primu luni

tutti cu’ nnui ‘i volimu!

 

Écculu ‘u Pipitaru

chi ssona i ciaramieddi!

Ecculu don Jennaru

chi pprega a li Conieddi !

 

‘Nu spagu chi camina

hjuhjjatu da lu vientu,

càrricu ‘e caci e rrina,

ècculu a Ppietru ‘u lientu !

 

E i spiddussi ‘o ssu cchiddi

d’a horgia ‘e Turi Amatu?

Paranu vampuriddi

ch’addumanu ‘u Criatu!

 

E cchidda ‘on’è ‘a Patocchia?

Sempa su chidda porta,

‘u husu e la conocchia

n’e dezza mancu a’ morta!

 

Guardàti a Guori ‘u randa

cu’ i patrinnostra ‘e mani:

è Ddio chi ni lu manda

m’acconza li cristiani!

 

Passa ‘u Cardiddu, u’ Nicchiu,

‘u Vètari, ‘u Lampieri,

e ssona, cuomu arricchiu,

‘ntr’a chiesi ‘u Brigadieri.

 

I tuocchi, li carrici,

‘u rumbu d’a pignara,

i pàssari e i pernici

sientu risuscitara;

 

‘U scrusciu de Ncinala,

i lagrimi de’ Cruci

mi lèvanu ‘ntra ‘n’ala

‘e paradisu ‘e vuci;

 

e d’essera mi para

‘ntra ‘nu presiepiu anticu;

e i piecuri, i pagghiara

e i tuoppi io benedicu...

 

Ma duva lu trovamu

‘nu luocu cuomu chistu,

si nni lu dezza Abramu

pe’ ll’Uortu ‘e Gesù Cristu?

 

E lu chiamau GAGGHJIATU;

e d’uogghju, ranu e binu

hicia ‘nu marchisatu

‘e providenza chjinu...

 

‘I zzippuli su’ ffatti,

e ccurma è la cohina:

inchjmu tanti piatti,

hacimu tanta strina!...

 

Venìa ‘nu monachieddu,

‘na vota, ogni ssimana,

e nnui ‘nu pignatieddu

ddi dàvamu e ‘nnu pana.

 

Mò, ‘e tutti l’olivari,

‘e tutti li majddi

s’inchju Carnalavari

‘a viertula e ‘u variddi!

 

Tormanu a cchidda usanza

de trìvuli e dd’amuri:

è pprìeju ed abbundanza

‘na frunti de suduri!

 

Chiamamu i povarieddi

chi ànnu l’anni mia,

cà ‘nsema, de’ zzitieddi,

jocamma a la Frustìa!

 

Vïecchj e ccu’ la jumba

s’appojanu ‘o vastuni,

e ‘i viju pe’ la Strumba

cu’ i peda a strascinuni.

 

E mbiatu a mmia mi sannu;

ma io hazzu pietà:

cà i sordi sugnu ngannu

e i libri Verità!

 

Quandu cummara Rosa

campava ‘nsema a Mamma,

cu’ amuri e ppiatta ‘e posa

‘u cora ni gurdamma.

 

Mo’ tuttu ccà cangiau,

e ‘u suonnu ‘o nn’u spartimu:

‘u tiempu ‘ni scioddau,

e pposa ‘o nda cocimu!

 

Ma non cangiaru nudda

i mura ‘e stu Cummientu,

i hjuri de’ ‘sta sudda,

i hjarvi de’ ‘stu vientu!

 

E mancu ‘sti culuri

s’i guardu e m’inda sciundu:

cà ccà hjuriu l’Amuri,

ccà s’insurau lu Mundu!

 

Gagghiatu! Li maduonni

passaru tutt’e ccà:

a ttia restaru i suonni

e ‘a ricca povertà.

 

Oh naca de’ Pirrieddu;

oh arca ‘e poisia:

t’impaticai zzitieddu,

mo’ m’indinuocchiu a ttia!

 

E, quandu m’inda vaju,

io ciangiu ‘ntra ‘st’olivi

‘u pana chi nnon àiu

de’ quandu mi criscivi.

 

All’urtima votata

e’ tia mi gurdu ancora;

ma riestu ‘a mmienzu ‘a strata,

cà mi si mbunna ‘u cora.

 

E guardu ‘a notta: para

ca ‘u mundu s’ammasuna

e ‘u sientu rihjatara

ntra ‘na cuverta ‘e luna...

 

Ma ‘u vuoscu de Dimari

‘na casteddana è mmò,

e ‘a mmienzu i castagnari

sientu ca ciangia ‘u chiò!...

 

‘On buogghiu pana ‘e ranu:

vuogghiu ‘nu maccaturi,

‘u l’inchju d’e luntanu

‘e lagrimi d’amuri!

 

Domenico Vitale

 

 

(Dialetto antico di Gagliato)

 

(1) Località da cui scaturisce l’ottima acqua potabile di Gaglia­to.

(2) Vasto podere nel territorio di Gagliato.

(3) Contrada agricola, che fu ricca di gelsi, le cui foglie veni­vano raccolte dalle massaie di Gagliato per l’allevamento dei bachi da seta: industria artigiana che, fino a sessant’anni addietro, era fiorente nella zona.

(4) Nella vicina marina di Soverato.

 

 

Domenico Vitale, nacque a Soverato  l’11 luglio 1895. Trasferito­si a Gagliato (Cz) all’età di due anni, vi frequentò la scuola elementare coadiuvando il padre (mastru Nicola) nel lavoro di muratore. Diplomatosi in Ragioneria nel 1914, partecipò alla guerra contro l’Austria (1915/18) restando ferito alla conquista del Col di Lana. Nel 1920 entrò nel Credito Italiano, arrivando a conseguire il grado di direttore di filiale. Insignito di varie onorificenze, è stato fra l’altro Accademico Cosentino. Nella sua produzione poetica (espressa sia in lingua che in vernacolo) Gagliato occupa un posto di primaria importanza, anche se il suo capolavoro rimane il poemetto I Zzippuli. Morì a Gagliato nel 1982. Tra le altre sue pubblicazioni: I canti dell’Ancinale, Un cuore ne l’ombra,  Ultime rose, ecc.