Storia e Folklore Calabrese |
Poesia dialettale Domenico Caruso
La poesia in vernacolo è rappresentata anche da personaggi sconosciuti che, pur
non figurando
nelle pagine ufficiali della letteratura, hanno avuto il coraggio di affrontare
ogni ostacolo per
tramandare ai posteri valori, ansie e aspirazioni della propria epoca.
fatigu notti e jornu e su' cuntentu, è duci s'è d'amuri lu me' cantu, amaru s'è di dogghia e di tormentu. Di nuda (nessuna) cosa 'o mundu 'nd'haju schiantu (paura) e su' nimicu di lu tradimentu; tutti mi dinnu (mi dicono) ca su' malandrinu puru se fazzu 'u bravu cittadinu: pe' fari grandi chista Terra mia jeu volenteri l'anima darrìa!
La poesia,di cui sopra, è riportata pure nel libro "La Calabria e il suo poeta"
(Premio "Era Lacinia") - Ed. Ursini (CZ) - Novembre 1978.
Amaru (misero) cu' non havi 'nu pertusu (una casa) e 'nu lavuru pe' tirari avanti, veni trattatu da cani rugnusu puru da li perzuni 'nteressanti. Su' propriu chisti 'gnuri senza cori chi 'nci fannu provari gran dolori: ma veni 'n jornu chi la rota gira e lu pezzenti arriva la so' mira! Concludiamo con una poesia caratteristica che ci riporta all'infanzia dello scrittore, allorquando scarseggiava l'acqua e "alla fontana" i litigi fra le donne costituivano "un vero teatro":
Davanti a la funtana si senti 'nu ribbedu, 1 'a genti si sciarrìa 2 perdendu 'u ceravedu. - Cummari, vegnu prima e non fati cagnara, pecchì è da stamatina chi 'nd'haju la cortara! 1 - 'Na sula goccia d'acqua mi pìgghiu 'ndo bagghiolu, 4 ca mi staci 'rraggiandu 5 'nda naca 6 lu figghiolu. - Mancu pe' medicina vi dassu mu mentiti, 7 se pe' 'na mala goccia 'ndaviti mu moriti! - Quand'è 'ccussì vi mmostru chidu chi sugnu jeu e quantu vali n'unghia di 'nu jiditu meu! 8 Finiti 'sti paroli arrivanu a li mani, si tìranu 'i capidi, si mmostranu vedani. 9 Bagghiola cu' cortari, bùmbuli 10 cu' cannati 11 si mìnanu 'nda testa comu tanti dannati. 'A genti di luntanu e di lu vicinatu senza pagari assisti a 'nu veru triatu. 12
Trovandomi a passari di 'na stada13, (oh grandi rarità di lu dumila!), 'nu ciùcciu 'nci cuntava a 'na cavada: - Guarda chi novità portau la pila14, non c'è vedanu, non c'è cchiù cotrada15 senza 'na machineda mu si cila!16 Non passa tempu chi 'sta genti pazza scancellerà pe' sempri 'a nostra rrazza. - La cavada a lu ciùcciu rispundìu: - Lasciali fari, se non c'è progressu comu la moda finirà a schifìu;17 tempu è chi l'omu rovinau se stessu. Quandu di la saluti avrà disìu s'accorgerà meschinu, quant'è fessu! Debuli, 'ngialinutu18 ed aggrancatu19 finu a 'nu lettu poi sarà portatu. - Sentiva 'nu porcedu 'sti paroli e sospendìu di rusicari 'a gghianda: - Amici, pe' la facci 'i cu' non voli mi sentu friscu e sanu 'i vanda 'n vanda20, eppuru non mi movu e sutta e moli21 mentu li petri, mentu puru 'a landa.22 - E li cumpagni: - Senza malucori: cu' nasci porcu, sempri porcu mori! - 'Na capra chi dormìa 'nda stessa pàgghia smettìu di rifumari23 e no' capiva pecchì lu ciucciu avìa tantu mu ràgghia pe' l'omu chi luntanu no' sentiva: - Se c'è cu' voli 'i cca mu si la squàgghia, la porta è aperta - forti ripetiva. 'Mmutiru sia lu ciucciu sia 'a cavada, ca non c'è mègghiu di la propria stada. La vacca chi si sa oj24 faci tantu, lu latti, li vitedi e lu formaggiu: - Jeu - dissi - non mi lagnu e no' mi vantu, 'nda chista vita 'nci voli coraggiu; lu pòvaru se jè o no' 'nu santu havi mu staci drittu e mu jè saggiu: puru lu carru prima jeu tirava e a vastunati l'omu mi pagava. - Lu cunigghjedu25 chi mutu staciva, sapendu ca cu troppu parla sgarra: - E' veru, non c'è mundu - ripetiva -'nci sunnu tanti chi vonnu la sciàrra.26 Quandu a spassu 'na vota si nesciva pe' strati si sonava c''a chitarra; ora, tra mezzi e genti 'i malaffari, propriu veru: non si po' campari! - Mentre tante attività vanno scomparendo, altre si trasformano o si sovrappongono a quelle antiche. Così, il barbiere è ora “coiffeur” e il vecchio salone diviene unisex. Ma, in fondo, anche quello del nuovo “parrucchiere” è sempre un mestiere indispensabile che affascina!
(Il barbiere) Fra li misteri chi 'nci su' a lu mundu di certu è preferitu lu barveri: li sordi chi guadagna onestamenti su' beniditti puru di' mugghjeri. Sutta la manu soi pàssanu a turnu pìcciuli e randi, ricchi e povaredi: pe' la barva, lu sciampu e li capidi vannu o' saloni mu si fannu bedi. Quandu 'nci sunnu po' jorna solenni, vo' Pasca, vo' Natali o l'annu novu, si vaci 'ndo barveri prestamenti comu a 'nu veru locu di ritrovu. Lu postu jè daveru garantitu mègghju ca lu salottu di 'na vota, undi la genti bbona si runiva pemmu si parla o pemmu pìgghja nota. E c'è cu' 'nda politica si sfoga, dicendu ca se tuttu vaci mali jè curpa di' partiti so' 'vversari chi prestu vonnu fattu 'u funerali. Ma se ccarcosa po' vidìmu 'i bonu jè mèritu du' so' grandi partitu, chi prestu o tardu 'ndavi e cumandari se da ccarcunu no' veni traditu. 'Nu giuvanottu cu' lu malu pilu intantu no' si fa' troppu 'spettari: si pèttina, si spècchja, si 'mprofuma pecchì la zzita so' vaci a trovari. L'amuri è medicina d'ogni mali se di lu cori parti pe' lu beni, ma s' è lu passatempu di cotradi prestu finisci tra làcrimi e peni. 'Ssettatu chi si lèji lu giornali, fra tutti quanti nc'è l'omu d'affari: jìdu li cosi guarda 'ngordamenti, vidènduli 'n funzioni di' dinari. Cca lu tifosu grida e faci schjuma pemmu difendi la so' cara squatra e se pe' mala sorti no' va beni: - 'a palla - dici - è tunda non è quatra! - Ancora 'nc'è l'espertu cacciaturi chi parla sulu di fucili e cani: guarda lu celu s'esti a so' favuri nommu 'nci scappa 'a preda di li mani. Pe' ccu' 'nu pocu voli 'u trova abbentu, pe' ccu' la testa ha chjna di penzeri, pe' ccu' la vita pìgghja malamenti ...'a mègghju medicina è lu barveri! (Da: D. Caruso, "La Calabria e il suo poeta", opera citata).
|
Si autorizza la pubblicazione su Internet dei contenuti del presente sito, previa esplicita citazione della fonte.
Copyright © 1996 Domenico Caruso