Nicola Chiarelli

  Nicola Chiarelli è nato a Pietrapaola, un paese in provincia di Cosenza a pochi chilometri da Mandatoriccio. E' l'autore del volume " 'U Castellu" pubblicato nel 2006 con il patrocinio del Comune di Pietrapaola e della Comunità Montana "Sila Greca". L'amico Nicola è molto legato al nostro paese che ha conosciuto attraverso il sito L'Isola Amena del quale è un assiduo  visitatore.
Chiunque volesse ascoltare Nicola mentre recita le sue bellissime poesie può cliccare sulla foto  o qui e collegarsi al sito Pietrapaola .it, sezione video che vi consigliamo di visitare.

 

 


L'amico Nicola ci ha mandato questa bellissima poesia dedicata a uno dei due "pilastri" della famiglia contadina calabrese, il maiale (l'altro era l'asino). Mentre l'asino era  considerato quasi  uno dei componenti della famiglia poiché concorreva in maniera determinante a produrre il reddito necessario per andare avanti, all'approvvigionamento della legna da ardere, all'aratura, al trasporto delle derrate alimentari e degli stessi componenti della famiglia nei loro spostamenti, il maiale serviva da morto perché consentiva al contadino e alla moglie di sfamare la famiglia con le salsicce, le soppressate e il prosciutto, ma anche con il guanciale, il lardo, la pancetta e perfino con lo strutto col quale chi non aveva olio (e cinquanta - sessant'anni fa erano poche le famiglie che se lo potevano permettere) condiva la minestra con questo prezioso concentrato di colesterolo. 

U porcellu

Nu richettellu titu ere tannu,
quann’ e Serinu tuni si arrivatu,
Rosariu avije già jettat’ u bannu,
duimil ’ e cinquecent’ hamu pagatu.

Ma l ’ avventura tuja è ncuminciata,
chilla matina chi t’ hanu grastatu,
e nu mi scordu mai chilla grirata,
chi mmenz’ a chjana e Rema tu ha jettatu !

Ccù na ferr’ e curtellu assai tajjente,
chi pocu prim’ avijin’ accutatu,
na cucchja e cujjunelli sangilente,
a carna viva t’ hanu distaccatu !

Ti si stricatu po’ ntra terra lorda,
u sangu ti culave, povarellu;
t’ ham’ attaccatu poni ccù na corda,
portatu t’ hamu po’ arret’ u Castellu.

Ntra rutta fridda pij’ e t’ hamu chjusu,
vrorata ccù canijja t’ ha mangiatu,
mbrascat’ e merda e de pisciazza mpusu,
ppè ti far’ a Natale a ncantaratu !

Financh’ a Cuccu e astate si sciurtutu,
sutta nu pere e farna mpasturatu,
ntra vigna duje vote si fujutu,
percoche, pire e pume t’ ha mangiatu.

Quann’ è arrivatu u temp’ er e castagne,
allu pajise torna t’ hamu scisu,
facije già malutempu ntre muntagne,
torna ntra chilla rutta t’ hamu misu.

Quantu vrorata u jurnu t’ ha vivutu,
u scifu ere sempre sbacantatu,
mancu ntra n’ annu si fattu tripputu,
ne viri risimujja e ncantaratu !

Ere passat’ ormai Capuddannu,
er’ arrivata già a Bufanìa,
ngrassat’ arrasusìa e a quann’ a quannu,
sbruffennu si nesciutu mmenz’ a via.

Ccù na frustill ’ e nu panar’ e jjanna,
torn’ alla chjana e Rema si arrivatu,
vullije na corara ranna-ranna,
oj’ animale meju sventuratu !

Ti su jjettati ncollu e si sbressatu,
tre ommini, ccù maniche mmazate,
i peri e mussu t’ hanu mpasturatu,
a chi servijinu chjù chille grirate !?

Subba na cascia vecchja t’ hanu misu,
eju guanjunellu ti tenie la cura,
grirare e Santu Vrasu t’ hanu ntisu,
chi rimurata brutta, alla bon’ ura !

Longu e tajjente ere chillu curtellu,
ch’ a sira tatarannu avije accutatu,
oji porcelluzzu meju povarellu,
funnu ntre cannarozze s’ è ficcatu.

Spruzzave chillu sangu ntra conchetta,
ccù na cucchjar’ a mamma riminiave,
avissinu pijatu na scupetta,
ntru pettu nullu ti furcuniave !

Chi scena brutta avanti ssu catoju,
finché u sangu tuttu u n’ è sculatu,
inveci mu hanu fattu u mattatoju,
ma u distinu toju u n’ è cangiatu !

Ntra ricchja acqua vullente t’ hanu misu,
ppè vìrire si ormai ere spiratu,
e ntra majilla poni t’ hanu scisu,
e nzitul ’ e li pili hanu rattatu.

Mpicatu capusutt’ allu gammellu,
ppe prima cosa a cap’ hanu tajjatu,
com’ ere lisciu e jancu bellu bellu,
a duje menzine pij’ e t’ hanu squartatu

Nicola Chiarelli   Ciarcellu