Grimaudu

Era stu piettu miu nu fuocu vivu
De lu gassu d'amure appiccicatu,
Chi d'ogni bene me faciadi privu.

De desideriu e parpiti attizzatu
Cchiù se nfucava, nè putia sperare
La migliuranza e tale bruttu statu.

Quannu na sira ppe me sburiare
Viersu la Fuce lu pede vurgia
Ccu dea surtantu e quattru passi dare.

Juntu a li gruttj me vinne gulia
De parrare e Grimaudu, e lu guardannu
De sta manera scarrocciannu jia.

De tutti a Musa mia jiudi parrannu
Ccu tantu amure; m'ancora ud ha spisu
Ppe Grimaudu nu viersu eboncummannu

È de duvire dunca mò divisu
La terra chi a stu piettu diffunniu
Durcizze tale chi ud è mparadisu.

Para nu jigliu mienzu lu jardinu,
E cchiù de paparina intra lu pratu
Spicca, ch'a lu cuntare u l'anniminu.

De orta e de jardini è circunnatu,
Chi se chiamu le Leuche, li Pilieri,
Le Manchie, e lu gran Dardanu aduratu.

Dardanu chi ogne parmu i mulettieri
Lu cummuogliu de duppie ppe l'avire,
Ca l'unu cientu renna vulentieri.

Cc'è nu Carvariu chi si u va' a vidire,
Subitu intra lu core se rinnova
De Gesù Cristu lu mmienzu patire.

Lu Timpune, u Cummintu, e l'Aria nova
Sù fine, capu e pede e stu paise,
Chi disastrusu è sulu quannu chiova.

Acqua abbunnanzia cci ha de tante prise;
Ma la cchiù meglia ppe lu situ è chilla,
Chi funtana de Dardanu se stise.

Lluocu la brutta ccù la belluilia
Curradi d'ogni tiempu a se lavare,
O ad'inchiere u varrile ppe lu sgrilla.

Lluocu se vitte la garbata stare
Tiresuzza de ... u patre, l'assanguata,
Chi ficedi a ttie, Musa, pazzijare.

De ssà funtana fozadi allevata,
A ssà funtana fò chi le dicisti:
Renname l'arma ca mi l'ha arrubata.

Ma senza utile u tiempu ccè perdisti,
Illa autri mò cunzola, e tu cuntenta
Figlia de Pindu a Pindu tinne jisti:

Ppe cantare ccu vuce prunta e attenta
De le fimmine tutte la ruina,
Chi carrijadi a l'omu sta simenta.

Ma nun facimu nò tanta mmuina
Jamuninne a lu nustru; descrivimu
De stu paise a gente baladina.

Acciò se mustri ca figli le simu,
E patre cchiù de patre lu stimamu,
Unurannu chi visse e muriu primu.

De Ceriu e Vetere u primu ncignamu,
Chi ntiempu luoru Grimaudu purtaru
Nzinca li stilli ccù tantu rechiamu.

E basta sulu ppe ud avire paru
Recurdare chill'epuca sbriannente
De i dui frati Amantia, Brunu e Jennaru.

Brunu chillu gra miedicu valente,
Chi de tuttu lu munnu è rinumatu,
Ppe la grannizza de a manu e la mente.

Jennaru chillu granne scienziatu,
Chi a Trupia tantu tiempu a Tiulugia
Mparaudi; e cchi grannume, chi ha lassatu.

Lu Reverenne rescurdatu sia
De la casa dei Ruolli, ca spegare
Nun se pò la duttrina chi tenia.

E basta ppe lu tantu mmurtalare
Ca foza nzinca Spagna predicannu
Chilla parola chi mai pò mancare.

Ma cchiù lustru Grimaudu foza tannu
Quannu sette canonaci vidiu
Jure a pruvincia e duttrina allustrannu.

E basta recurdare Putestiu,
Fucitula, de i Viecchi lu Decanu,
Sarvagnu, ed autri chi le lassu iu.

De lu patre Michele nun ve mpanu
La vita santa, ca ntuttu biatu
Se puttia dire ccu lu sienzu sanu.

Duonnu Jennaru Nutti sia scurdatu
Chillu litteratune, chi e Cusenza
Ne renuzzau lu granne paracatu.

Ppe vivere tranquillu intra la renza
De i tanti livri, chi la soi famiglia
Amau de discennenza a discennenza.

E chillu de la scienza gran canchiglia
D. Michele Sarvagnu nun lu citu,
Ca cuntanu ne signu e mille miglia.

Ntuttu foza scienziatu ma cumpritu,
E' prova n'edi ca i sculari suoi
Lustru stau fannu ppe ogne straniu litu.

E mo' Grimaudu! Patre e tanti eruoi,
Dimmi na puocu, pecchi abbannunatu.
Si a la miseria de li figli tuoi?

Ahimè! u capisciu: st'annu disperatu
Ntuttu foza ppe ttie, chi fra dui misi
T'ha li dui migli suli tramuntatu.

Disgrazia veramente a li mpalisi,
Ntoni Anzermu la Parca se pigliare
Chi n'hau chianciutu e nuobili e furisi.

E nemmenu Simune te lassare
Chillu gra duottu, chi la chirurgia
La sminuzzava senza ccè stentare.

Sta cucchia chi gra lustru te facia,
Ppe dispiettu la Morte ti arrubbau;
M'a dispiettu de a Morte illi fau via.

Ca Ntoni nume tale se lassau,
Chi u morerà giammai; nè ccà dimustru
Quantu valiadi, e quanti ne sanau.

De l'autri figii chi te fanu lustru
Oje lu jurnu, nun ne fazzu picu
Ca inutile sana lu dire nustru,

Si ne parrassi, hasteria mò dicu
Nu D.. Franciscu Mauru litteratu
Nepute a Giannuminicu l'anticu.

Puru nu Bonzegnure hadi cacciatu
Chi èmò Viscuvu a Sessa, autri ne spunu
Ppe d'affezzione ud essere tacciatu.

Ma puozzu dire ca un ce fò nessunu
Paise gnalu toi, chi vanti tanti
Duotti, quantu tu mò n'hai cchiù d'ancunu.

Dunca, paisani mei, de mò nnavanù
Unurati la patria, nun penzati
A ve mintire l'ucchiali e li guanti.

E mparte studiare vinne jaù
Appriessu na cajorda fimminazza,
Chi la stricannu restati stricau.

Nu strudenti lu tu tufu de la chiazza
Spassiannu supra e sutta, e pippijannu
O chiatannu ccu pierfide linguazze.

Vu jati le catoja ruozzulannu
De ddue lu vinu è miegliu, ca lu vinu
Oh quanti ne mannau limusinannu!

La terra chi nascire ne vidiu,
Le prime carizze de la fassa
Mprise a stu core ppe sempre pinciu.

Mò dunca senza stienu la matassa
A sciogliere ncuminciu, ppe ne fare
Nu gliommaru chi servidi a sta fassa.

Supra na massa de petre tufare
Se trova stu paise fravicatu,
Chi d'arrassu na cruce te cumpare.

A lu sciruoccu a nu munte garhatu
Dittu Serrecastiellu, e a tramuntana
Santalucerna, chi para nu fatu.

Santalucerna! chilla duce tana
De vurpi e de cunigli, chi a migilara
D'ogni tiempu ce fau la scinna e nchiana.

A latu de levante ha na jumara
Chi le mpunna lu schinu, ed a punente
iu. Ccé lu Fajitu chi tantu lu schiara.

Sti cuozzi ti lu riennu cehiù ridente
Ppe li gran castagniti e li cerziti,
Chi lu fàu virdijare eternamente.

Sempre l'agielli trillare viditi,
Chi senza gula ncore l'allegria
Dedestare ppe forza ve sentin.

Cca le turture fau cchiù meludia,
Ccà Filumela acquista cchiù vigure
A cantare, chi l'alma te recria.

Cee sieca e sbuccia cuntinu lu jure,
Cc'è lu iacintu, cc'è lu gersuminu,
La rosa, e lu garofalu d'amure.

Nun siati de lu ... Maschiaru cudinu,
Ca u Maschiaru de st'annu, lu sapiti,
L' chillu ... Me! cchi dicu? uominu finu.

Chi si passare de a via lu viditi,
De i camurristi capu camurrista
Lu stimati ppe ciertu; e nun falliti.

Eh! Paisanielli mei; vica è na svista,
Fidare lu maneggiu a st'affamatu
Lupu, chi agnillu para mprima vista.

A stu mpamiu, chi n'hadi assassinatu
Ccù pruteggere i gatti guali ad illu,
O li spallazzi chi l'hau nnarvulatu.

Nun canciati lu Sule ppe nu stillu,
Ca u stiliu zerte vote e mutubiellu
Strisciadi; e addiu ppe sempre, autu capillu

Ma si la vita vostra nu mudiellu
De virtù e studiu; ca si studiati
Lustru renniti stu paise biellu,
E nume granne ppe sempre lassati.

Francesco Notti
(Anno 1980)
Da 'Poesie" in possesso della famiglia Venturangelo Notti

Home