|
Lea Dümennega mattin A San Steva gran rümesciu e lea zà tre o quattr’ue che u paise u lea adesciu I ciù rente een i Cüni e quelli ingiu a Sucete Allantu tutti g’annamu anche sè s’anava a pe N’arrivaven zü da a Giütta in orariu ? A gueiva tütta. Arrivava Moi, Dai e Boii bellu fitu pe puei anaa a servii Ghea anche quelli da Valletta quarche d’un da Palazietta. cun a quelli e de Canaa nea ben ben fia de Galaa. Da e Lavin-e tutte due de da u Din e da u Beghin tantu che, primma mezua, u ciassaa u lea tüttu pin. A Cà rutta a lea za vöa ghea scuexi tutta a Muntagnöa ghea quelli de Nucian de Bessega e Cadedan Da a Nuvenn-a e de da i Cücchi arrivaven propiu tütti. Inn-a otta in sciu ciassaa se metteiven za a pregaa. Da u Maggettu ghea due stre din ta Luega o da u Palassiu secundu chi sueiva intuppaa, Quelli de Campua o Quelli du Puntassu. I ciü lunxi een Tosti e na Ciappa Appenn-a primma di Larveghin. Cose ghea che pueiven serne tra San Steva o San Martin. Da Siberia e Da i Belolli passaven da a Lavin-a ninte puia quande nu gheen, een vegnüi a Messa primma. |
Pe chi stava in Nicutella n’ota all’annu succedeva che a Funsiun pueven anaa, sensa paegua, anche se ciöveiva. De da Costa e de da u Paxu nu savie dunde passaven, cose sò següamente ree otte, lu mancaven. De da Lastregu e da a Ghigiunn-a sinn’andiaven tutti quanti e diotte ghea cun lu quarche pochi villesanti. Da Santa Teresina due o tre Munneghe arrivaven drite drite intraven in Gexa, in sciu ciassaa nuss’affermaven. Pe Caiurni e Cian de Muscin lea ciü rente anaa a Gazö ma ciü parte ghea ciü cau, a Messa, anaa cun i sö Chi nu pueiva propiu mancaa u lea següu u Campanaa cu rivava de da i Puzö de da a scöa zü pe u Risö. De da u Russu e de da i Xeppi de dai Gatti, Mercou e Gianchin anaa a Messa A San Steva u lea anche in po in giamin. Tante otte een presenti I fuenti du Culegiu. cun tütte e sö Munneghe ordinee da u Cardinale Reggiu. E sciben che e gente diven ben ben de Campua ghe vigniven. Pe a stra nöa o pe i Scainetti. Ghe nea anche a fa i Ceighetti. Se quarchedun me sun ascordou speru d’ese perdunou. E pe di in po tüttu u veu mi vegniva in po de reu. |