Poesia dialettale

A Ci Lu Sangu dé, ‘Mparadisu vé Tagghjate/ Culla di Memorie E Sarà Natale… Lu Presepiu Chju Bellu
Lu  Cuntatinu  ‘Ntra  L’Acciaieria La Passione Alle Tagghjate Il Bambino di Pietra Lu Conti Ti L'Ayala
Lu Natali ti nna Vota  Iu Mi Corcu e So Curcata Jata a cci tene pane  

Home Su POESIE A QUATTRO MANI OMAGGIO ALLA DONNA LETTERE POESIE INEDITE INTROSPETTIVA AUTUNNO ALLA MEMORIA AFFETTI POESIA DIALETTALE POESIA SUL NATALE POESIA D'AMORE AMICIZIA POESIE ILLUSTRATE INCIPIT INFANZIA ED ALTRE ETA POESIA SOCIALE Miei Video su YouTube

 


A CI LU SANGU DE’, ‘MPARADISU VE’

 

Fucennu, na ‘mbulanza mo ha passatu§
acchja ci mamma, ‘ttane, frate o sore,
ste chjance, dispiratu, stu dulore . 

Ti ‘nterra spriculatu
l’onu ‘ccuesu,
li vene na lamiera l’ha tagghjatu,
lu sangu a funtanedda
l’ha pirdutu,

lu filu ti la Vita s’ha spizzatu. 

La Vita quistu bene assai preziosu
dipende da nu gestu generosu,
dipende certu da quiru ca vo’ Diu
ma qualche vota puru
da quiru ca fazz’ìu. 

Ci lu sangu nuje dunamu
cu lu core,

facimu nu cumannu di lu Signore
ca a nuje n’insegna qual’è lu veru amore
cu nu cumannu di bontà infinita
“ Dona il tuo sangue, donerai la Vita.” 

Piccé a ci na goccia
di sangu sua ha datu,
nonci ‘ccurtesce la vita sova
ma la ‘llunghesce a quiru ca l’avvutu
e all’otru munnu sarà ricompensato. 

Piccé a ci cu amore
lu sangu sua dé
statti sicuru, ca ‘mparadisu vè. 

 

23/10/2000

per l’Associazione “ FRATRES “ di San Giorgio Jonico    

 


 
INDICE POESIE      torna su
 

 
   

Tagghjate/   Culla di memorie

 Vuleva cu era vivu tata core
e cu s’acchjava po’ ti qua a passare
e cu viteva mo com’ ha cambiatu
lu postu addò tant’anni ha fatiatu. 

Lu picu  cu lu zueccu ha maniggiatu
li piezzi cu la riga l’ha squadratu,
sobbra li spaddi  po’  l’ ha carisciatu
nu muezzicu ti pani ha uatagnatu. 

Cu lu sutori e cu caddi alli mani
non c’era quera vita  ti cristiani
e po’ alla sera do fave scarfati
cu do cicore ‘ccuesi alli tagghjate. 

Ci mitti recchia e sienti cu lu core
ancora mo si sente lu rumore
di quiri zuecchi e quiri zuccaturi
ca onu chiarisciatu quisti muri. 

Sti lamie prufumati ti murtedda
ti rucla, ti timu e chiapparini
e ‘ntra nu bucu picca picca ‘ncupu
l’anitu ven’a faci la rinninedda. 

La vucirtodda qua è la reggina
e javitante è lu passarieddu,
lu marcu, lu turdu e lu scursone
li ferie fannu qua ogni staggione. 

C’è formi strani questa petra teni
mmuddata cu lu sangu ti li veni
cu lu sutore amaru ti la fronte
ti quanti onu cavatu quistu monte. 

‘Ntra quistu monte tant’anni bbandunatu
ci sapi quanta mmunnezza onu scittatu,
‘ntra quiri cavi c’onu fattu la storia
ca invece erunu culla di memoria. 

Tiempu ha vinutu ca nn’amu riculatu
ca ‘sta dimenticanza era piccatu
ca li tagghjate sontu na ricchezza
e mo ggiustati sontu na bellezza, 

sontu nu ponte tra passatu e presente
sontu nu libbru ti nu cuntu anticu,
e ci lu cuntu uè cu assai dura
rispetta li tagghjate e la Natura.

Anna Marinelli  15/9/2001

 

INDICE POESIE      torna su

 

 
 


LA PASSIONE ALLE TAGGHJATE    

 
 Marì, lassa ce tiene, me sintùtu?
ca òsce ste na cosa assai ‘mportante,
e nuie ma sce’ cu core penitente
addò lu Figghju Santu è sofferente . 

La strata dolorosa già ha zziccatu
l’agnellu ca cancella ogni piccatu
ma questa vota la storia si ripete
‘ntra li zzuccati cu dulore e fede. 

Giuvini e vjecchi
femmene e vagnuni

so’ pirsunaggi ti la Storia Santa
lu postu addò si svolge
ete a San Giorgi,
‘ntra li tagghiate, l’anima risorge. 

Ci sciamu po’ cu veru pentimentu
battimmini lu piettu
e canciamu sintimientu,
la strata vecchia ca porta allu piccatu
lassàmmila pi sempre, canciamu capu,
ca lu Figghju di Diu, pi nuje ha spiratu. 

Vivimmila cu fede ‘sta Passione,
e tanta grazie putimu guadagnare
cu la Madonna e cu la Matalena
sintimu ‘ntr’ allu core questa pena. 

Facimu in modu ca lu sangu sparsu
no cade sobbra nu core riarsu
lu core ca vo’ Diu a ta essere sinceru 

pi ni lassà  in eredità  lu Cielu .
pi ni lassà lu Santu Paradisu

addò lu Figghju Santo ste sempre  ‘ssisu. 

Ca la Passione ete na storia vera
e ogni annu nuje la ma cuntare
e no la ma putere mai scurdare. 

Ci ste pirìculu cu vi la scurdate
vinìtila a vitère alli Tagghjate.  

 

 27/3/ 2000

INDICE POESIE      torna su

 
 

 

E sarà Natale…

              

 

E vene , vene ti luntanu.

 E vene ti lu friddu e gelu  

E vene vene ti lu cielu

Lu mamminu santu e bellu

 

 E sarà Natale,

se sarà Natale

dentro di te…

 

E sarà l’Amore

se sarà l’amore

dentro di te….

 

E chianci chianci Gesù Bambinu

Ca tene friddu lu cuoricinu,

Ci nui n’amamu cu tuttu lu core

Facimu felice nostru Signore.

 

          

           E sarà Natale,

              se sarà Natale

dentro di te…

 


 

E sarà L’Amore

se sarà l’Amore

      dentro di te….

 
INDICE POESIE      torna su

 

 
 

LU  CUNTATINU  ‘NTRA  L’ACCIAIERIA

 

Era na cosa sola cu la terra
comu n’arlu,  na chjanca, nu cippone..
Poi si sàpunu li cosi ti la vita
la terra vose fa’ cuntestazione. 

Si rifiutavunu l’arli ti minare,
li vigni purtavunu crappicedde rachitiche,
e ‘ntra lu cranu
era chju la cramegna ca li spiche. 

Passa nu mese, n’annu, doje
e la mugghjere ti lu cuntatinu priticava
ruzzulava sempre na cosa:
-Va fatìa all’Italsitre
Va fatìa all’Italsitre-
Fu custrettu, povuru villanu
a fa’ domanda pi l’accettazzione. 

Fu pigghjatu,
e  ‘ntra quattr’e quattr‘ottu
lassò la zappa e pigghjò lu giubbottu.

Ma po’ pigghjare n’arlu t’alìa
ci lu scappi ti qua e lu chianti a Milanu?
Accussì lu povuru villanu
si ni mureva ti malincunia
pinsannu alla vigna, all’arli, allu cranu.  

Puru lu sole era persu la via
‘ntra li reparti ti l’acciajerìa.

 

 Anna Marinelli            1977

INDICE POESIE      torna su

 
 

 
LU CONTI TI L’AYALA



 

Lu Conti ti l’Ayala
jàvita sobbra lu monte
pi trase’ ‘ntra lu castellu
no si ‘bbascia nisciunu ponte. (1)
 

Sobbra alla chjazzodda
sciòcunu allu palloni,
Diu, quanta tuzzi e golli
‘nfacci a quiddu purtone. 

Ci sapi quanta signuri
onu trasutu e assutu,
mo ste nu catinazzu
ti fierru ‘rruzzinutu. 

La signura cuntessa
quant’anieddi purtava alli mani,
pi lucida’ l’argientu
tineva deci cristiani. 

Si purtava vinti cani
lu conte pi sce’ a caccia,
ma nisciunu ti nuje sangiurgisi
l’ha vistu maje ‘nfacci. 

Lu conte ti l’Ayala
tene na casa sobbra lu monte,
trenta càmmere e tre fucaliri
vinti cavaddi e deci scirabballi
vistuti a festa quann’ernu li balli. 

Mo alli fineste stonu
quattru giri ti catene
ma ìu vule’ sapeva
stu Castellu piccé lu tene?

 

INDICE POESIE      torna su
 

 
 

 

LU PRESEPIU CHJU BELLU (video e audio - lettura di Anna Marinelli)
 

 

Ce é vistu pi la casa, ier matina,
stava n’agitazione, na muìna,
amu spustatu puru nu cascittone
cu facimu lu prisepiu a nu cantone.

Sobbra a do’ tripieti amu zinpatu
nu cannizzu vecchju e gnuricatu.
“Tanta l’am’a cucciare- ha dittu mama,-
no stè chju tiempu, l’am’a fa’ sta sittimana”

Cu do’ cippuni, beddi sistimati,
si faceva la crotta, li casoddi e puru li strati,
cu do’ pupazzi ca mo chiàmunu  “statuine”
e cu na serie di deci lampatine.

Lu cielu stillatu di carta ‘nargentata
e la stella cometa sobbra sobbra ‘ppizzutata.
A postu d’onore stava lu pastore
cu doi, tre, quattru, cincu picuredde,
la fèmmena cu la minzana vicinu allu puzzu
e lu firraru cu lu martidduzzu.

Li tre Re Maggi sobbr’allu cammellu
si facèvunu caminare bellu bellu,
pi sce’ ‘rrivare ti la Bifania
quera ca tutti li feste si porta via.

La Mirra, L’Argentu e l’Oru finu
purtàvunu in regalu allu Mamminu
e vineva puru lu massaru cu l’agnellu ‘mbrazzi
e lu villanu cu do’ favarazzi.

E ti l’Ancilu cu li vrazzi apierti
mo mi ni scurdava,
quiru ca purtava na striscia alli mani
‘ddò stava scrittu cu lettere d’argentu:
“Sia pace in terra e allu firmamentu”:

‘ddò stava scrittu cu lettere di oru
“sia pace in terra a tutti li cristiani,
ma sulu a quiri ti bona volontà”
ca tènunu ‘ntra llu core la bontà,
ca tènunu ‘ntra lu piettu tant’amore
ca quiru é lu Prisepiu ti nostru Signore,

Ca ete lu core ti l’omu lu liettu predilettu
di lu Mamminu Santu e Benedettu
 

Anna Marinelli


INDICE POESIE      torna su

 

 
 

 

IL BAMBINO DI PIETRA    (video e audio- lettura di Anna Marinelli)

(La leggenda di Santo Stefano)


Sobbra lu magazzinu, ieri agghju 'cchjatu,
nu scatulone vecchju e 'mpolveratu,
stàvunu pasturi, angili e qualche picuredda
ti allora tannu, quann'era piccinnodda.

Intra la mente mea s'onu 'ffacciatu
tanta ricuerdi belli ti lu passatu.

Com'ernu belli li pupazzi allora
parèvunu sculture veramente,
po' pi tant'anni l'amu 'bbandunatu
e n'usanza americana amu cupiatu.

E scarufannu 'ntra stu scatulone
quant'anni arretu agghju riturnatu,
quannu 'ttànima era ancora nu vagnone
e lu presepiu si faceva pi divuzione.

Comu nu lampu m'agghju ricurdatu
na storia ca scurdare ete piccatu,
ete na storia bella di Natale
e ìu stasera vi l'agghj'a cuntare.

'ntra sti pirsunaggi dissusati
stava puru na vagnedda vacantìa,
ca di nome si chiamava "Anastasìa",
quera ca tineva strittu 'ntra lu core
lu spilu di vite' nostru Signore..

Pigghiò na petra liscia di torrente,
ca nu piccinnu pareva veramente,
lu 'nturtigghiò 'ntra pezze fatte a fassi,
e cu l'otri fèmmene si 'ccucchjò pi la via
pi sce' truva' Gesù Cristu e Maria.

Stava n'usanza tannu ca no si sce' truvava parturente
ci mamma tu nonc'iri veramente.
E Anastasìa puru ca nonc'era mamma
cu l'otri si 'mmiòju alla capanna.


Quannu arrivoju cu sta bedda petra 'mbrazzi
questa cosa fece nu starnutu,
"Salute, Stefanuddu!" disse la Matonna
ieri ha natu Gesù e osci è natu tu"

Miràculu! esclamò Anastasia,
nonc'é chju petra lu piccinnu mia!

Fra quanti 'nci ni stavunu fu nu parapiglia
e si n'assera tutti carichi di meraviglia.

Pi li cristiani semplici di cori
tuttu è possibbile a nostru Signore!
Piccè a Diu ogni cosa po' succètere
puru cu nasce nu criaturu dalli petre .



                           Anna Marinelli
                                     11/12/2000
 

 
 

LU NATALI TI NNA VOTA  (video e audio - lettura di Anna Marinelli)

Ci si lu po' scurda'
lu Natali ti tant'anni fa
quann'ermu tutti piccinni 'nnucienti
e ti malizia ni sapemmu picca e nienti.

Lu Natali, a quiri tiempi 'dà,
era nu tiempu ti felicità,
si faceva lu presepiu 'ntra ogni casa
cu do' cippuni farina e cartapesta,
na picuredda cu la jamma spizzata
cu tant'amore vineva riparata.

No si scittava niente, era piccatu
ci 'nqualche pasturieddu era scittatu:
ci stava n'arulicchiu era ti pinu
pigghjatu alla pineta ti Ciminu
o a quera ti Faggianu, chju vicinu,
e l'erba fresca, di muschio già fioritu,
tuttu trapuntatu ti belle margherite.

Alla visciglia ti l'Ammaculata
totta la famiglia era mubilitata,
a ci ti tava na centra, a ci la colla a ci circava nu stuezzu ti spicchiettu
cu pareva veramente nu laghettu.

Cu tant'amore si faceva la capanna
cu San Giseppu, Gesù Cristu e la sua mamma,
e sobbra na strata ti farina ti cappellu,
li tre Re Maggi sobbra lu cammellu.

Pi li piccini era festa granne
girare 'nturnu 'nturnu allu mamminu,
e puru li vjecchi, cu li manti 'ncueddu,
s'innammuravunu ti lu mamminieddu.


Do' taradduzzi e quattru mandarini 'nqualche mènnela e do' fichi 'ccucchiati
erunu cosi veramente prelibbati.
No ni stavunu, a quiri tiempi, panettoni
tantu reclamati alla televisioni.

Lu Natali ti nna vota era bellu veramente
sapeva cancia' lu core ti la gente,
li granni, li piccinni e tutti quanti
ni sintemmu 'ntra lu core ca ermu santi.

Iu pensu sempre, cu tanta nustalgia,
allu Natali ti l'infanzia mia,
li carni ni sintemmu rizzicari
ci vitemmu doi tre zampugnari
ca sunavunu cu tant'armunia
li pasturali ti la terra mia.

Mo vo' circannu cu lu lanterninu
quiri pèttili sapuriti e quiru vinu,
quiri messi matinati e la novena
e quera chiesa ca era chjena chjena.

Ci stava fodda, stava Giuvanni lu sacristanu
ca ti 'spittava cu la seggia 'mmanu
però vuleva in cambiu deci liri,
ma no faceva nienti, almenu ti 'ssittivi.

Mo stonu li ricali assai custusi
passa lu tiempu e passunu li usi,
sintiti a me, ci si lu po' scurda'
lu Natali ti tant'anni fa!



anna marinelli s. natale 1999


INDICE POESIE      torna su
 

 
 

Jata a cci tene pane

 


Jata a cci pane ‘ntra li visazzi tene
e si ddicrea cu nnu sursu ti vinu
ca quiro faci sangu ‘ntra lli vene
e dde la forza pi vincè lu distinu.

Li femmene scinucchiate stonu ‘nterra
a ccogghjiere stu tisoru t’intr’all’era,
la tramuntana li spacca li mani
nonci ete questa vita ti cristiani.

Si sente ti luntanu nna campana
Luntanu mo ste sona avemmaria

E la chiesiodda doce li ste chiama,
è tiempu di mmjarsi pi lla via.

Poessere cu passa nnu trainu
cu nni risparmia totta quera strata
di ore nnamu fattu cchju di otto
A nnuje ni vè comu nnu ternu a lotto.

Ddo alie morte, ntra lli sacche chine,
so’ sobbratav’la di sapore finu
pi nnuje l’alie sontu nnu caviale
cu pane tuestu e nnu gnuttu ti vinu.

Traduzione

Beato chi ha pane nelle bisacce
E si ristora con un sorso di vino
Perché si faccia sangue nelle vene
E dia la forza per vincere il destino.
Le donne inginocchiate
Raccolgono il tesoro dentro le aie,
la tramontana spacca loro le mani
non è certo vita da cristiani.
Si sente da lontano una campana
È la campana dell’Angelus
Una chiesetta dolce par che le chiami,
è tempo di avviarsi per la via.
"Può darsi che passi un carrettiere
E ci risparmi tutta questa strada
Di ore ne abbiam fatte più di otto
 avere un passaggio
 è come aver vinto un terno al lotto."
Le tasche piene di olive dolci   ( appassite/ morte)
si gusteranno come companatico
dal gustoso sapore,
sono più preziose del caviale fino
con pane raffermo ed un sorso di vino.

     
 

Home Su POESIE A QUATTRO MANI OMAGGIO ALLA DONNA LETTERE POESIE INEDITE INTROSPETTIVA AUTUNNO ALLA MEMORIA AFFETTI POESIA DIALETTALE POESIA SUL NATALE POESIA D'AMORE AMICIZIA POESIE ILLUSTRATE INCIPIT INFANZIA ED ALTRE ETA POESIA SOCIALE Miei Video su YouTube